1,950 matches
-
ca unificare a trupului îndumnezeit al lui Hristos cu al nostru. Așadar, îndumnezeirea este înțeleasă explicit pe baza unirii Logosului cu omul întreg, unire prin care natura umană se îndumnezeiește în El<footnote Lars Thunberg, Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Microcosmos și mediator footnote>. Sfântul Maxim, caută de asemenea o împăcare, dar deosebind mai categoric ca Sfântul Grigorie mișcarea din lumea finită de elementul de mișcare ce intră în starea din viața eternă. În sensul acestei sinteze vorbește el de
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
și harului, în al aspirației creaturii. Miza era o nouă teleologie, o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie, prin speculațiile sale teologice, Sfântul Maxim Mărturisitorul a dorit să mențină echilibrul între curentele dogmatico-polemice, filosofice și ascetice ale gândirii sale.
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
sale, Teodora. Ioannes Malais (c. 491 - 578), funcționar și istoric din Antiochia, a expus personalitatea și victoriile militare ale împăratului. Theofilact din Simocatta a scris despre invaziile slavilor și perșilor, precum și despre războaiele împăratului Heraclius împotriva perșilor și arabilor. Teofan Mărturisitorul (cca. 758/760 - 817/818), călugăr și cronicar bizantin, precum și partizan al icoanelor, a scris "Cronica" (de la domnia lui Dioclețian până la domnia lui Mihail I). După reorganizarea școlii superioare din Constantinopol, fondată de Leon Matematicianul, a izbucnit "Primul umanism bizantin
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Nicolae Arseniev, Descoperirea vieții veșnice. lntroducere în credința creștină, București, 1991, 125 p. (în colaborare); V. Lossky, Introducere în teologia ortodoxă, București, 1993; Nicolae Arseniev, Mistica și Biserica Ortodoxă, București, 1994, 184 p.; Lars Thunberg, Introducere în gândirea Sfanțului Maxim Mărturisitorul, București, 2002.
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
lui Dioclețian; iar ucenicul Eusebiu, "întemnițat și el" a fost eliberat. După eliberare i-a dedicat maestrului o afectuoasă biografie. După aceste evenimente Eusebiu a părăsit Palestina călătorind la Tir, în Fenicia, și în Egipt, unde a fost și el mărturisitor în persecuția împotriva creștinilor. Se întoarce apoi în Palestina și devine preot. În 313, cu puțin după pacea Bisericii, a fost consacrat episcop al Cezareei și de atunci a jucat un rol de prim plan în istoria Bisericii, mai ales
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
sens redactând scrisoarea pastorală „Vieni e seguimi” în anul 1993. A consolidat raporturile arhidiecezei cu misiunea din Isolo (Kenya), sprijinind crearea unui vicariat apostolic și consacrând acestei misiuni primul episcop, mons. Luigi Locati, care a fost în cele din urmă mărturisitor al credinței cu vărsarea propriului sânge (martir). A participat la Congresul Universitarilor Europeni la Santiago de Compostela, însoțind și un grup de preoți în pelerinajul spre Barcelona. A vizitat comunitățile de italieni din Vercelli stabiliți în America, Canada și America Latină
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
raporta că nu se știa nimic despre el. Înseamnă că amândoi și au sfârșit zilele în temnița de la Kufstein, jertfindu și viața pentru credința ortodoxă, câștigând pentru aceasta cununile muceniciei. Sinaxarul ortodox cinstește amintirea lor pentru că pomenește pe sfinții preoți Mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș. Octombrie - Brumărel, în ziua a douăzeci și una. Reprezentanții clerului și ai credincioșilor din Transilvania au cerut în mai multe rânduri autoritătilor habsburgice să elibereze pe cei doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
Prea Sfințitul Evloghie Oța (†1979), care în acea perioadă, în ciuda amenințărilor primite din partea autorităților statului comunist, întemeiase acolo o mică obște monahală. La acea mănăstire a fost tuns în monahism și a primit numele Flavian, în cinstea Sfântului Ierarh Flavian Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, și hirotonit ierodiacon și ieromonah, în anul 1977. Apoi PS Evloghie l-a hirotesit arhimandrit. După trecerea la cele veșnice a PS Evloghie Oța la 28 februarie 1979, urmașul său ca stareț la conducerea Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
2008 în faza de construcție. În ziua de 15/28 august 2005, la praznicul Adormirii Maicii Domnului (conform calendarului iulian), este ridicat la rangul de arhimandrit, iar apoi, la data de 6/19 noiembrie 2007, (de praznicul Sfântului Ierarh Pavel Mărturisitorul, Arhiepiscopul Constantinopolului), este hirotonit episcop-vicar în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, primind titulatura de „Sibianul”. Hirotonirea PS Evloghie întru arhiereu a fost săvârșită în sobor, de către toți ierarhii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Evloghie Nica () [Corola-website/Science/311694_a_313023]
-
în ciuda surselor primare ale epocii (bizantine sau occidentale) și a toponimiei. Slavii au pătruns în bazinul Dunării de jos , amestecându-se cu populațiile trace romanizate din Balcani, menționate de Theofilact din Simocatta, în "Istoriile" sale din 587, și de Teofan Mărturisitorul în "Cronografia" sa din jurul anului 800. Ulterior, proto-Bulgarii, de origine irano-turcică, au creat în acest bazin un întins Hanat, ulterior Țarat (prin creștinare în 864), ce s-au amestecat cu slavii și tracii romanizați și au adoptat limba slavă. În cadrul
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Erlangen (1990-1991). A predat cursuri de limbi clasice, istoria religiilor, filozofie, misiologie și ecumenism. În 1998 devine doctor în teologie cu o teză intitulată "Mystagogia Trinitatis. Probleme ale teologiei trinitare patristice și moderne cu referiri speciale la triadologia Sfântului Maxim Mărturisitorul". Actualmente este profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Universitatea sibiană "Lucian Blaga." Membru al Comisiei Internaționale de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică (1997-). Este una dintre cele mai respectate voci ale Ortodoxiei răsăritene, remarcat datorită
Ioan Ică Jr. () [Corola-website/Science/309935_a_311264]
-
istorică, rolul strămoșilor minorităților de azi este minimizat, sau chiar ocultat. În acest context, Românii sud-dunăreni apar ba ca "imigranți de origine nord-dunăreană" în țările balcanice (unde sunt totuși menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Mărturisitorul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, expusă inițial de Eduard Robert Rösler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
târzie, din secolul al XI-lea, a cărei credibilitate este foarte redusă ținând cont că aceste detalii se găsesc alături de alte povești și legende neverosimile. Sursele mai apropiate în timp de epoca lui Ioan Damaschinul însuși, precum "Chronografia" sfântului Teofan Mărturisitorul, sau documentele celui de-al șaptelea Sinod, vorbesc mai degrabă de o funcție mai modestă a lui Ioan Damschinul și a familiei lui, anume aceea de perceptor (strângător de impozite pentru statul musulman) în comunitatea creștină locală. Deși hagiografiile ortodoxe
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
cu penițele și l-au înțepat până și-a dat sufletul. Eriugena a scris foarte mult, lista scrierilor sale conținând și titluri cu autenticitate incertă. A tradus din Pseudo-Dionisie Areopagitul (având convingerea că este vorba despre discipolul Apostolului Pavel), Maxim Mărturisitorul, Grigore de Nisa și Martianus Capella, a scris Comentarii la Evanghelia după Ioan și o predică la prologul ei, apoi comentarii la "De consolatione philosophiae" și la tratatele teologice ale lui Boethius. Titlurile cele mai importante păstrate de la el sunt
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
din Yaroslavl la 21 august 1938. Arhiepiscopul Nikodim Krtokov a fost canonizat ca sfânt mucenic în anul 1995 de către Eparhia de Kostroma. În august 2000, numele său a fost adăugat în calendarele ortodoxe din Rusia, ca sfânt nou mucenic și mărturisitor al credinței ortodoxe.
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
prof. dr. Dumitru Popescu, (Ed. Eonul dogmatic: XXI, 2001). A semnat zeci de studii și articole în diverse reviste și ziare teologice, dintre care menționăm: ""Microcosmos și macrocosmos"" (2000), ""Raționalitatea cosmosului. Repere patristice. Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Maxim Mărturisitorul"" (2001), "" Teoria cosmologică a big bang-ului. Implicații filosofice"" (2002), ""Noua orientare cosmologică impusă de teoria relativității generalizate și de fizica cuantică-o șansă de întâlnire între teologie și știință"" (2002), ""Simbolistica religioasă-o trăsătură comună cosmologiei filosofilor ionieni și
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca dacoromâna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor protoromâne din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI. Doi cronicari bizantini, Teofan Mărturisitorul( care a trăit în secolele VIII-IX d.H.) și Teofilact din Symocatta secolul VII amintesc faimosul episod al expediției militare contra avarilor, din 587, cunoscut sub numele de (re)torna, (torna,) fratre. Există numeroase ediții și comentarii ale acestor pasaje care
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
acesta al plecării lui dintre noi. Omul de știință, profesorul fascinant, gînditorul cu vast orizont de cultură, de finețe, de informație, scriitorul consacrat carea a fost Al. Mironescu a fost totodată și un profund credincios, un credincios practicant și un mărturisitor puternic și întotdeauna substanțial al credinței noastre. Și a fost un paradox al vieți lui că acest gînditor veșnic atît de independent, atît de nou și de imprevizibil, a ținut dinadins în materie de credință să se știe, necontenit, pe
Alexandru Mironescu () [Corola-website/Science/314717_a_316046]
-
pasivitate, pesimism. Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiției adamice. Poporul român e înzestrat cu o putere de transfigurare ce-i permite să preschimbe întregul univers și să pătrundă în cosmosul liturgic (să participe la celebrarea liturgiei cosmice ar spune Maxim Mărturisitorul). Împotriva soartei nu te poți apăra ca împotriva unor vrăjmași; nu poți decât să dai un înțeles nou consecințelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire (...). Ciobanul săvârșește o transmutație - marea operă a denigraților alchimiști -, își transformă nenorocirea în taină
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
leucemii. A fost înmormântat la Oradea, în "cimitirul Rulikovski", în asistența a mii de credincioși sosiți din toată țara. La căpătâiul episcopului Iuliu Hirțea, episcopul Ioan Dragomir a rostit o predică. Pe piatra mormântului episcopului Iuliu Hirțea sunt săpate următoarele: Mărturisitor al credinței. „Fac parte din istoria creștină Din epoca de adevăr și har Ce-a îmbrăcat pământul cu lumină Și l-a-nfrățit sub sceptru de pescar.” <br clear="all">
Iuliu Hirțea () [Corola-website/Science/314992_a_316321]
-
Coriolan Nicolae Sabău (n. 30 octombrie 1897, Turda - d. 15 decembrie 1974, Lupșa, jud. Alba) a fost protopop român unit (greco-catolic) de București și Turda, deținut politic, mărturisitor al credinței în închisorile comuniste și unul din liderii Bisericii Române Unite în perioada de clandestinitate. Descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către
Coriolan Sabău () [Corola-website/Science/317946_a_319275]
-
redată și de Encyclopædia Britannica, doar trei principale grupuri vechi au populat Bulgaria actuală : tracii (care conform acestei istoriografii nu au fost decât slab și marginal elenizați și romanizați, în ciuda relatărilor cronicarilor Theofilact din Simocatta, în "Istoriile" sale, sau Teofan Mărturisitorul în "Cronografia" sa și a studiilor istoricilor Constantin Jirecek, Thede Kahl sau Jernej Kopitar), apoi slavii sudici și însfârșit Proto-bulgarii. Tracii trăiau împărțiți în diferite triburi până când regele Teres le-a unit pe mare parte din ele în regatul Odris
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
este cel mai detaliat redat, cuprinzând șaisprezece scene. Radu Munteanu va păstra această dispoziție iconografică și la bisericile din Ungureni și Rogoz, din zona Lăpuș. În partea inferioară a pereților naosului se află portrete de mucenici, reprezentând sfinți militari, pustnici, mărturisitori. Registrul inferior al peretelui de nord, cuprinde trei episoade din viața Sf. Dimitrie: Lupta lui Nestor cu Lie, Lie aruncat în țepi și Sf. Dimitrie îl binecuvintează pe Nestor. Primul episod este redat frecvent în bisericile maramureșene, personajul negative Lie
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
unui cal și târât pe caldarâm. Deși trupu-i era sfâșiat de pietrele străzilor, buzele-i șopteau rugăciuni către Atotputernicul. Asta l-a determinat pe unul dintre chinuitori să-și scoată sabia și să-i taie capul. "Astfel, prin moarte mucenicească, mărturisitorul Domnului a primit cunună cea neveștejita a slavei sfinților și vrednicia de a fi unul din "casnicii" Lui". Ighemonul și ceilalți dregători tătari din cetate n-au dat voie creștinilor să-i ia trupul de pe drum și să-l îngroape
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
cimitirului, descoperindu-i gândul lui Reiz. Într-adevăr, mergând la cimitir, l-a surprins pe acestă cum încerca să ia trupul lui Ioan. De aceea, preotul a înștiințat obștea credincioșilor din Cetatea Albă care au ridicat trupul neputrezit al noului mărturisitor al lui Hristos și l-au dus în altarul unei biserici din oraș. Rămășițele sale pământești, neputrezite și răspândind bună mireasma, puteau fi considerate acum că sfinte moaște. Ele au rămas în această biserică aproximativ 70 ani, revărsând multe daruri
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]