2,183 matches
-
început, tânăra doamnă Olimpia Frofrony, delicata și picanta soție a domnului Ninel, are ocazia să-l vadă pe Ulpiu în pantaloni. Îl place. Iute prinde cea mai fremătătoare încredere în el. Îl pune să lustruiască parchetul, să care gunoaiele, să măture curtea. Simte că nu s-a înșelat. Băiatul ăsta are într-însul ceva. Ia să vedem. Îi cere, din nou, să se preumble prin curte. O emoționează mișcările lui somnolente, rotunde, de tânăr bărbat. Este prima care lansează: - Din fute-vîntul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se liniștiră, fiecare în sinea lui, că ăia ar putea fi foarte bine mama, tatăl și frații lui Radu. 298 DANIEL BĂNULESCU două-trei bricege, nu puteau deschide focul decât cu cornete din hârtie de ziar. Era un cerc vicios. Măturară câteva case de bătrâni, cuprinși și înstăriți în regimul ălălalt, prin angaralele cărora s-ar fi așteptat să dibuie "și vreo câțiva pui de arme de foc". Sosiră însă 40 de ani mai târziu. Cu 40 de ani în urmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dânșii nu evitaseră. Coborî din autobuz pe șoseaua Olteniței. O luă agale pe Stoian Militaru. Deschise portița celui de-al doilea rând de case al proprietăresei, pus pe strada Perone. Madama părea să nu fie acasă. Vârând numai grumazul, Doru mătură c-o ocheadă camera ei și nu-i mai strigă nici binețe. Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența sa cel de-al doilea rând de case, profesoara se retrăgea, de obicei, într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poet al plutonierilor din țara asta. Iar alții îl credeau un sfânt. Uitase până și cum parașutista de Mariușca C. Nicolici îi zvârlise cu sudoare descântată în față. Ședea liniștit și insensibil în șezut, ca un oligofren al Sanatoriului "Mociornița", mătura, cu privirile sale tâmpe, carosabilul și nu înțelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă de liceu și într-o geacă, să-și croiască
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se spulberaseră și totul avea să se transforme într-o prelungă analiză / discuție aprinsă / ceartă - cum vreți să-i spuneți - pe tema relației lui cu fosta soție. — Ea a avut viața pe care și-a dorit-o, a murmurat el măturând leneș un strop de mâncare uscată de pe masă. Iar noi i-am răpit-o. Julia a scos un sunet prelung, care se traducea printr-o formă de zeflemea. —Eu nu văd lucrurile așa, dar, de dragul discuției, hai să pornim de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încă într-o stare euforică, datorită posibilității ca Deborah să înceteze să-i mai stea ca o povară în cârcă, Julia și-a schimbat planurile pentru seara respectivă. Avea chef să sărbătorească. Femeia și-a croit drum către centrul încăperii, măturând mulțimea de oameni cu privirea în căutarea lui James. Acesta stătea sprijinit de una dintre coloanele din fundul sălii și vorbea cu o femeie între două vârste, care arăta de parc-ar fi fost în stare să alerge în cursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a faptelor sale face ca prezentul să nu se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l așa și fii recunoscătoare. Acum aș putea s-o fac, să-l mângâi. îl mângâi, gata. Mătură prin cameră și strânse masa, făcu sul rogojinele de papură și șterse de praf balansoarul, ațâță jarul și umplu oala cu apă și rădăcini, apoi începu să pregătească masa pentru doi. Nu erau decât ei doi, solizi ca stânca, neschimbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
obiectele ciudate de pe pereți, și s-a uitat spre munte. O muscă i se așeză pe obraz. O îndepărtă. I se așeză pe celălalt obraz. O îndepărtă iarăși. A treia oară o lovi și și-o zdrobi pe față. Apoi mătură cadavrul insectei de pe el. în ciuda urâțeniei sculpturilor, în ciuda prezenței Elfridei Gribb, în ciuda lipsei oricărui simț al direcției, aici Vultur-în-Zbor se simțea în siguranță. Aerul din bordel era încărcat cu mireasma consolării. Dar adăpostul nu i se potrivea - sau, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
încuiate-ntr-a muntelui fund. Și pîn-m-apucase de tatăl tău jele Bag seama că una din ele-a scăpat, A rupt cu aripa v-o câteva stele, Trîntitu-le-a-n nouri și-n vânturi rebele Și codrii mei vecinici i-a mai măturat. {EminescuOpIV 164} "Așteaptă, copile, să caut o vrajă În carte... Să chem eu giganticul vânt, Pe aripi să-i pue o mie de maje, S-o lege de stînce, să-i stee de strajă În neagra-chisoare în fund de pământ
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jornalul” până adormea cu el pe piept, iar Va era supărat că lui nu-i dădea nici o foaie pentru a face „avionuri” ori pentru a o face bucăți din ce În ce mai mici, spre supărarea bunicii Ileana și a Anetei care trebuia să măture cu grijă. În acea iarnă Împlinise cinci ani, ningea așezat și atenția sa a fost atrasă de zgomotele de la ușa de afară, mai multe persoane Își scuturau hainele și Încălțările pline de omăt și intrau În casă ca niște obișnuiți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
om hâtru i-a spus ... așa. Nu are nicio legătură cu cei cu coadă. Vorbele tatălui său au avut darul să-l deconecteze pe Valerică de la starea de teamă și melancolie dureroasă și cum acesta nu putea rămâne deconectat, a măturat cu privirea de aproape și până departe, priveliști necunoscute. Pe stânga, drumul era mărginit de o pădure Încă verde, tânără sau Întinerită, pentru că era mai deasă și mai joasă ca pădurea de la Poiană, acolo unde sufletul său Încă va mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fel după „băietu ista nou peici” dar crezând că vine cu vaca de la veterinar l-au lăsat În pace. S-a Întors după o oră, a găsit toate treburile puse la punct și, În timp ce Marinița „hăcuia”pentru rățuștele mărișoare, Va mătura ograda cu târnul și căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat amândoi muștele afară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat amândoi muștele afară din odaie, fata deja măturase și așternuse paturile. Va era stăpânit numai și numai de un singur gând, cum să ajungă prin locurile de curând vizitate și să mai simtă starea de ... „prostii frumoasî”! S-a dat pe lângă Marinița, a vrut s-o sărute așa cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Costume, cămăși și echipament sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței de toaletă. Chiuveta din baie era plină de articole pentru bărbierit, aerosoli și cutii cu vitamine măturate de pe rafturile dulăpiorului suspendat. În cadă erau numai cioburi, printre care se scurgea un fir de gel de duș albastru. Pe polița căminului din camera de zi, am recunoscut o fotografie cu mine și Frank copii În Riyadh, stînd Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arat de o cameristă cu aspiratorul În dimineața aceea, purta urme de tocuri. Deschizînd ușa, mi s-a părut că undeva dincolo de dormitor tocmai murea o lumină, slaba lucire remanentă a unui bec abia stins. Apoi raza farului din Marbella mătură peninsula, Înflăcărînd acoperișurile din Estrella de Mar. Am intrat cu valizele, am Închis ușor ușa În spatele meu și am pus lanțul. Lumina lunii acoperea mobila din jur ca un strat de praf. În aer plutea un parfum vag, de aftershave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și i-am țintuit mîinile pe tăblia de la capul patului, dar s-a smuls din strînsoarea mea și a dărîmat lampa de pe noptieră. — Lasă-mă! (Mi-a Îndepărtat mîinile cu violență și atunci i-am văzut, În lumina farului care mătura Încăperea, bărbia puternică și dinții pregătiți să se Înfigă.) Ți-am spus... nu mă mai bag În jocul ăsta! I-am dat drumul și m-am așezat pe marginea patului, masîndu-mi zona epigastrului, unde Încasasem lovitura. Apoi am pus lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
motoare care, eliberată din parîme, aluneca silențios pe apa liniștită. De parcă nici nu și-ar fi dat seama că fura o ambarcațiune, hoțul stătea calm În carlingă, sprijinindu-și coapsele de roata cîrmei. Raza de lumină a farului din Marbella mătura suprafața mării, atingîndu-i părul și brațele cu pielea deschisă la culoare. În cîteva clipe se porni, Într-un haos total, o cursă de urmărire pe mare. CÎrmit la comun de doi dintre căpitanii săi exaltați, iahtul porni În pesadă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la aproape trei sute de metri depărtare de dig. Iahtul viră pe urmele șalupei, care săltă agil pe lîngă carena lui ascuțită, ca un torero ferindu-se de un taur uriaș. Legănîndu-se pe apa Învolburată, căpitanii iahtului cercetară Încrucișările de siaje, măturînd cu lumina lanternelor valurile care se sfărîmau unele Într-altele. Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi săturat În sfîrșit de propriul său joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei Estrella. Tocmai mă hotărîsem să plec, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poarta ce dădea spre casa Hollinger. Ținîndu-mi țeasta la adăpost, am luat-o la fugă prin țărîna amestecată cu cenușă, intenționînd să cobor dealul din spatele zidului care mărginea proprietatea. Deltaplanul se avîntă iar, ridicat de curenții de aer cald care măturau versanții. Pilotul, care părea să fixeze cu privirea valurile ce se rostogoleau spre plajele Estrellei de Mar, nici nu părea să observe că mă tîram de-a bușilea și tot alunecam pe sub el. Dedesubt Îmi apăru În sfîrșit șirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un act reprobabil comis de un subordonat al său. În același timp, mă proteja de orice amintire a remușcării pe care o Împărtășiserăm după moartea mamei. Prea din răsputeri Încercaserăm s-o ținem În viață, sprijinind-o pe scări și măturînd cioburile paharelor de whisky de pe podeaua băii. Am simțit un val brusc de afecțiune pentru Frank cînd mi l-am amintit În chip de puști de opt ani lustruind tacîmurile unsuroase din sertarele de la bucătărie. Abia acum eram În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
seama cît de deprimat trebuie să fi fost Frank cînd luase În primire Clubul Nautico. Stînd În spatele ghișeului portarului, i-am urmărit cu privirea o vreme pe chelnerii care se Învîrteau prin barul În aer liber și pe Îngrijitorii care măturau terenurile de tenis pustii. Tastam aiurea la computer, tot adăugînd profituri imaginare, cînd am auzit duruitul unui motor de Porsche. CÎnd am ajuns la ușile de sticlă, Bobby Crawford traversa parcarea. A urcat apoi sprinten treptele, săltînd pe picioarele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Motivul adevărat era să mă implice și pe mine laolaltă cu ei, și-aveau dreptate. Mahoud a adăugat benzină În eter și iată-mă cu cinci morți pe conștiință. Se văzu că era supărată pe propria-i persoană cînd Își mătură părul de pe ochi și se privi rece În geamul parbrizului.) Am fost o proastă... Ar fi trebuit să ghicesc ce plănuiau ei de fapt. Dar eram sub vraja lui Bobby Crawford. El crease Estrella de Mar, iar eu credeam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se potriveau. Aeroportul părea sărac, în ciuda ghirlandelor și a becurilor multicolore. Era după Crăciun, cu doar două zile înainte de Anul Nou. Se-așteptase la forfotă și sclipiri, însă totul arăta sechestrat sub un clopot de sticlă mată: pistele de zbor măturate de un vânt aspru, hainele cenușii ale celor care descărcau cala, cafenelele cu pardoseala murdară de pași care aduseseră înăuntru zăpadă. Atâta era? Pentru asta venise? Se trezea într-un film alb-negru. Își puse bagajul într-un căruț și se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în tunică roșie, cu paftale de aur, dar cu tălpile goale printre șireturile unor sandale de războinic roman. La stânga și la dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă, ca și împăratul, de demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
visa, dar se întorcea în vacanțe să se bucure de răcoarea muntelui Sabalan și de întâlnirea cu Shams. Erau strâmtorați, nu mai găseau ouă, nici unt, iar lipiile se făceau din puțin. Cu toate acestea, locul de la „Ulduz“ nu fusese măturat de clienți, fiindcă refugiații își trăiau viața. Shams devenise un om mai tăcut și era tobă de învățătură. Știa mult mai multe decât toți ceilalți care dădeau lecții în vreo medrassa. Din când în când avea viziuni, Omar își dădea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]