5,193 matches
-
munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate puterile. Gâfâia. Sângele Îi pulsa În tâmple. Plămânii Îl dureau. Simțea junghiuri În coaste. Însă deși Își Încorda toți mușchii la maximum, aproape că nu Înainta, parcă bătea pasul pe loc, În timp ce căuta cu disperare cuvintele cu care să Întârzie dușmanul. Trebuia să găsească imediat ceva, o expresie, o idee, o veste, poate chiar ceva amuzant, cuvinte care să determine convoiul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
doar dacă contribuiau la atmosferă sau puneau în evidență un tablou scump sau o fotografie rară care-i avantaja pe copiii lor cei nu foarte fotogenici. Azi însă casa era de nerecunoscut. A trebuit să-mi folosesc simțul orientării la maximum ca să evit toate rămășițele care umpleau podeaua. Jucării, bucăți de jucării, prăjituri pe jumătate mâncate, resturi de mâncare cu origine incertă, cărți de la bibliotecă, un sutien alb care fusese spălat cu ceva albastru căpătând acea nuanță de gri care vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de a oferi spectatorilor din Înalta societate obișnuitele trei antracte, În care să socializeze, să bârfească și să Își arate finețurile. Ca rezultat, propria lui piesă, a cărei acțiune se Împărțea În mod natural În trei acte, trebuise tăiată la maximum pentru a evita lungirea peste măsură a serii. Intruziunea unor astfel de considerente pur instituționale făcea din teatru un mediu de lucru atât de iritant pentru un artist. [Pe King Street, lumea care aștepta În fața teatrului pe două șiruri lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lor naturală. — Am deja contract pentru o „Scrisoare de la Londra“, care apare o dată pe lună În Harper’s Weekly, consideră el prudent să precizeze. Nu contează. Suntem dispuși să plătim o sută de dolari pentru mia de cuvinte, până la un maximum de, să zicem, cinci sute. Oferta era generoasă. — Foarte bine, zise el. — Excelent! Îți trimit șpalturile de la Marțianul de Îndată ce sunt gata. — Cum e? — Interesant. Expresia enigmatică a lui McIlvaine Îl convinse că ar fi trebuit să pună mai devreme Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piață și cotații la bursă din secțiunea comercială a Avanpostului - mătasea de Bemberg neschimbată, comerțul de cereale cu tendință crescătoare - înainte să se lase înspăimântat pentru a nu știu câta oară de reportajele de groază în care este stors la maximum, pagină după pagină, măcelul de pe trei septembrie comis de „neoameni polonezi“, „duminica însângerată de la Bromberg“, el se urmărește pe sine, ba nu, pe băiatul care, prin intermediul volumelor scoase de Knackfuß, admiră mai întâi polivalența lui Klinger, pictorul, sculptorul, desenatorul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Într-o postură ușor diferită, Esther Vásquez, Delia Ingenieros, Leonor Acevedo de Borges (mama sa) și María Kodama (soția sa) etc. Aceștia transcriu un mare număr de manuscrise acoperite cu scrisul său minuțios și mărunt, dar, mai ales, Încărcate la maximum cu propriile lui corecturi. Emir Rodríguez Monegal Îi consideră „colaboratori ocazionali, care l-au ajutat să pună la punct o carte de eseuri, care i-au citit sau copiat texte, i-au tradus și pregătit materiale, i-au transcris observațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu-mi vine să cred, m-a întrerupt el furios. Ești o femeie inteligentă - o femeie foarte inteligentă - și-l lași pe idiotul ăsta să te pună la pământ. Ce ți-a zis? a continuat Adam cu motoarele ambalate la maximum. Ia să vedem! Că atât timp cât tu ai fost gravidă, a avut nevoie să facă sex, iar tu nu l-ai putut servi? Îmmmm? Așa ți-a zis? — Nu, am răspuns cu voce ștearsă. Sau că tu erai mult prea concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de afaceri care stătea lângă mine și care arăta foarte important ar fi încercat să intre în vorbă cu mine sau, și mai bine, dacă ar fi încercat să flirteze cu mine. Așa aș fi avut ocazia să profit la maximum de proasta mea dispoziție. Sincer vorbind, mă comportam ca un copil. Muream de nerăbdare să am ocazia să zic ceva. M-am gândit că mi-ar fi plăcut să experimentez o voce stil Joan Collins. Afectată și înfricoșătoare. Cuvintele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În gară lîngă țîșnitoare. Și cum a mîncat el pe urmă o pungă Întreagă de semințe agricole de tristețe pe peron. Așa te lași de scris. În ziua În care-o citești pe Danielle Steele. Iar cînd ai atins acel maximum În ce privește tehnica, e posibil să nu mai poți scrie. Să vrei să te bucuri de viață. Să-ți iei automobil. Să-ți cumperi jucării la care-ai jinduit ani În șir și să mori. A scrie sau a nu scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rochii?, păi acum avem cu ce, da’ văd că nu te bucuri nici de scrin, l-am cumpărat ieri, un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat, Îndrepți plăcuțele, segmentezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri de bumbac În urechi, fără cerumen, căști stereo cu sonorul dat la maximum În care-asculți Messa În si minor a lui Bach sau Mai la stînga trei ciocane, nemuritoarea piesă de teatru a lui Paul Everac de la-nceputul anilor cincizeci, plus trei somnifere, perna pe cap și tabloul de deasupra patului Înclinat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-și pună Întrebarea dacă n-ar fi bine să primească totuși și femei ca membre permanente ale clubului, și pe la ora trei am ajuns În Lebbeke cu o Mazda roșie echipată cu ultimul tip de instalație audio, dată la maximum ca și turația motorului, testat În manieră formula 1 de un Johann atît de lipsit de griji, Încît o bună bucată de drum am mers pe cîmp. Sus, În camera noastră, ne-am Închinat. Am adormit tîrziu, cu mîna Încleștată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aparat negru cu mercur. Le arăt stetoscopul. Am un stetoscop foarte mare. Le rog să-și scoată capoatele, să-și țină respirația. Și-n momentul cheie cînd locatara este fixată pe canapea, cu acul În fesă, manșonul tensiometrului umflat la maximum, și În apnee forțată cu ochii gata să-i sară din cap, devin galant. O uimesc, o Îndemn să voteze, Îi explic că viața Își are bucuriile ei, și scot ca prin farmec o carte de-a mea cu poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
formase o băltoacă de urină. Ed Își mută privirea. Domnule, rugați-l pe locotenentul Smith să citească ziarul În difuzor calm și rar. În special rîndurile despre mașina zărită la Nite Owl. Vreau ca acest individ să fie frăgezit la maximum. S-a făcut, zise Green. Ed se uită la Tyrone Jones - piele Închisă la culoare, flască și ciupită de vărsat. Bocea cu mîinile prinse În cătușe, țintuit de podea. Cineva fluieră pe hol. Dudley Smith luă cuvîntul la un microfon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
herghelia lui, din cîte am auzit. Acum vrei să pleci de-aici pînă nu-mi chem prietenul? Sună telefonul. Gilette se duse În bucătărie și ridică o derivație. Bud păși tiptil după el. Chestii drăguțe: frigider, plită electrică dată la maximum. Ouă, apă pusă la fiert, mîncare În curs de preparare. Gilette scoase niște zgomote pupăcioase și Închise. — Mai ești acolo? — Drăguț hogeac, Dwight. Se pare că afacerile merg bine. — Biznisul merge ca focul, mulțumesc foarte mult. — Bine. Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
stângă îi mângâia ușor, ca un automat, degetele palmei ei așezate pe piciorul lui. „Vrei să conduci?“ „Nu“, o clipă doar și-a întors privirea spre ea, în râsetele celor din spate, care își povesteau mărunțișuri, cu muzica dată la maximum. „Dați magnetofonu’ ăla mai încet“, spuse Ioana Sandi, dar nu voiau s-o audă. Andrei Vlădescu și-a revenit abia când mirosul tare de brad a năvălit în mașină. Muzica stridentă încetase, caseta se derulase până la capăt, iar Monica Elefteriade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca altădată, adică o imagine continuând-o pe cea de la serviciu. Nedorind să se lase copleșiți de ce anume se petrecea cu ei dincolo, în orele de lucru. Dar ceva plutea în jur, gata să plesnească, asemenea unei coarde întinse la maximum. Cel puțin Andrei Vlădescu așa înțelegea lucrurile. Părea să fie într-adevăr așa până în clipa în care Ileana Roman, probabil cea mai tracasată de câte se petreceau, n-a mai reușit să se stăpânească, a înfipt un deget cu unghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
excepție care confirmă regula. N-am avut deci fermitatea sprijinită pe acuratețea morală. Cred că aceasta este o lipsă serioasă. Va trebui să înlăturăm, de asemenea, anumite tendințe de boemism profesional. La urma urmei, faptul că nu se utilizează la maximum - și subsemnatul dorește aici să exemplifice prin comportamentul propriei persoane - timpul cât stăm la redacție, pentru interesul colectiv, nu vi se pare a fi tot o atitudine de boemism? Personal, cred că da. Este încă loc pentru combativitate. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înșiruirile astea de vorbe ca la carte, care spun un lucru, dar, în fraza următoare, și contrariul său? Cum poți? Eu abia sunt în stare să-l urmăresc când vorbește?“ Nu știu. Probabil un soi de exercițiu. Sau surescitare la maximum. Sau și mai mult: încordarea cu care urmăream tot ce spune, datorită interesului meu personal. Eu cred - mai zicea - că astăzi este o zi dureroasă pentru noi toți, pentru că suntem puși în situația de a ni se fi deconfirmat biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și repede trecător, ostil, împiedică unirea. Dar acum nu se întâmpla astfel și se simțea suferind, de parcă ar muri, de parcă o boală fără scăpare l-ar fi cuprins, dar sfârșitul e departe de a fi fulgerător. Se simțea sensibilizat la maximum. În autobuz i se părea uneori că simte capul Ioanei Sandi pe umărul lui, cum făcea aproape întotdeauna când călătoreau împreună. Întorcea privirea și, evident, nu era nimeni, dar simțea un fel de sfâșiere în adâncurile lui. Cuvintele cântecelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mâna dreaptă și stând de vorbă cu un bărbat mai În vârstă, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într‑un costum foarte elegant. Christian gesticula extrem de agitat, vânturându‑și mâinile prin aer, cu un aer Între amuzat și iritat la maximum, În vreme ce bărbatul grizonat Îl privea respectuos. Eram Încă prea departe de ei ca să aud ce discutau, dar trebuie să mă fi uitat cam fix, pentru că ochii bărbatului i‑au Întâlnit pe ai mei și mi‑a zâmbit. Christian s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Viv niște ceai. Pamela Îl Încălzise pe mașina de gătit, iar aerul din bucătărie era Înăbușitor. Rufele atîrnau pe o sfoară și, deși ridicate, tot se bălăbăneau aproape de podea. Probabil că Pamela făcuse asta. Aparatul de radio era dat la maximum. Howard era cocoțat pe masa de bucătărie. Cei doi băieți mai mari se fugăreau prin casă, În timp ce tatăl lui Viv Îl ținea pe țînc În poală. — A fost frumos? o Întrebă Pamela. Se ștergea pe mîini frecîndu-și cu prosopul pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru o iurtă a meșteșugarilor din Sunderland.) Primul gând: Angela Brunt, vecina mea și șefa Lojei Șorțurilor din cartier. Încep să-i formez numărul, dar brusc Îmi apare imaginea cu fața de Ford Anglia a Angelei, cu farurile aprinse la maximum, când Își dă seama că „zburătoarea la mare altitudine“ de peste drum iese la suprafață de sub fuselajul În flăcări al propriului egoism, cerând ajutor. Nu. Nu pot să-i ofer această satisfacție. În schimb, o sun pe Alice, prietena mea producător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
erau stăpînite de aceasta. Carol cel Mare și Pipin au apărat Biserica și acesta din urmă a căpătat de la suveranul Pontif Zaharia privilegiul ad personam de a numi Episcopii. Abatele Lupo din Ferrara i-a scris: Pipinus a quo per maximum Carolum et religiosissimum Lodovicum imperatorem duxit rex noster originem, exposita necessitate hujus regni Zaccariae Romano Papae, in Synodo, cui Martyr Bonifacius interfuit, ejus accepit consensum, ut acerbitati temporis, industria sibi probatissimorum, decedentibus Episcopis, mederetur. Ep. LXXXI. 266 Au fost, așadar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
surplus pe care îl poate investi. Evitarea lipsei de numerar se poate face și prin elaborarea unei politici adecvate de mărire a încasărilor și prin eșalonarea plăților pe o perioadă cât mai mare. În acest mod se pot utiliza la maximum banii firmei. Investitorul trebuie să urmărească mereu nivelul stocurilor; cele excesive au rata venitului zero și imobilizează numerarul. Trocul este modul ideal de a economisi numerar. El poate acoperi noi piețe potențiale și permite colectarea conturilor care, altfel, nu ar
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]