4,293 matches
-
gândește. Cele două situații absurde atrag după sine multe altele, încât poți vedea cum întregi viziuni metafizice sunt lipsite de sens, cel puțin în unele privințe. Filozofi orgolioși, de toate orientările posibile, duc între ei războaie nesfârșite. În felul acesta, metafizica însăși „se prăbușește în întuneric și contradicții“. Se subminează singură cu fiecare enunț străin logicii naturale sau celei speculative. E absurd, de pildă, să crezi că poți cunoaște un fenomen fără participarea simțurilor, sau că poți determina lucrul în sine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o per cepi în afara sensului, străină oricărei logici comune sau familiare. Cum e posibil totuși acest lucru? O explicație, parțială, ar putea fi regăsită chiar la nivelul acelei metafizici pe care o constituie credințele și reprezentările noastre de uz comun, „de la sine înțelese“. Acceptate cu timpul, acestea intră în rolul unor „date prealabile“, ce subîntind percepția și cunoașterea unei epoci (Robin G. Collingwood). Sunt bine cunoscute astfel de credințe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
considerate nici măcar false, ci pur și simplu lipsite de sens (sinnlose). Sau absurde (widersinnige), când se opun însăși posibilității sensului. 92 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 85. 86. Având în vedere câteva propoziții din scrierea lui Martin Heidegger Ce este metafizica?, analistul se întreabă dacă „opoziția [sa] față de logică“ mai poate să însemne o cercetare sobră, riguroasă. Însă nu se întreabă dacă se poate vorbi de o singură logică, una și aceeași în orice demers omenesc. De ce ar trebui cineva să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și identificarea nonsensului care i-ar fi propriu cunoaște complicații nesfârșite. Nevoia de identificare a nonsensului se afirmă, în definitiv, din orice loc posibil. Știm că ideile și credințele de durată compun, în cazul fiecăruia dintre noi, un gen de metafizică latentă (cum îi spune Willard van Orman Quine). Imediat ce aceasta va întâlni o altă metafizică, mult diferită, iese din latența ei și se afirmă cu putere, devine ofensivă. Ca să fie în continuare sigură de sine, se opune cu violență unui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nonsensului se afirmă, în definitiv, din orice loc posibil. Știm că ideile și credințele de durată compun, în cazul fiecăruia dintre noi, un gen de metafizică latentă (cum îi spune Willard van Orman Quine). Imediat ce aceasta va întâlni o altă metafizică, mult diferită, iese din latența ei și se afirmă cu putere, devine ofensivă. Ca să fie în continuare sigură de sine, se opune cu violență unui alt mod de a gândi. În consecință, fiecare va avea motive să-l considere pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu tine însuți înseamnă a coborî acolo unde te întâmpină ceva stra 96 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE niu, monstruos, cu riscul de a deveni tu însuți asemenea acestuia (Dincolo de bine și de rău, § 146). Ce se întâmplă iarăși când metafizica, mai precis dorința metafizică, se orientează către ceea ce îi apare pentru totdeauna străin? Încredințată fiind că „adevărata viață se află în altă parte“, dorința va fi acum de nesatisfăcut (Émmanuel Lévinas). În acest caz, lipsa de sens e resimțită mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
posibil așa ceva. A întâlnit totuși multe rostiri de felul celor de mai sus, de pildă în cele spuse de Heidegger într-o celebră prelegere inaugurală susținută în Aula Universității din Freiburg, pe 24 iulie 1928. Textul acestei prelegeri, Ce este metafizica?, apare publicat un an mai târziu și, firește, multe din cele spuse aveau să-i dea analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe care-l rostim adesea, că negarea și nuul există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceva de-a dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea este ființare - și nu nimic“<ref id="93">Cf. Martin Heidegger, Ce este metafizica?, în antologia Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Editura Politică, București, 1988, p. 43.</ref>). Se oprește și înțelege că astfel de afirmații fac loc unor teribile absurdități. Pe de o parte, cuvântul „nimic“ este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
iar pe de altă parte, se ajunge la o scandaloasă contra dicție în termeni. Se încalcă, pur și simplu, regulile unui limbaj corect din punct de vedere logic, aceasta este concluzia analistului. Ce anume va conchide în cele din urmă? Metafizica este dintotdeauna locul predilect al unor enunțuri lipsite de sens. Își amintește, din lecturile sale, că unii filozofi, de la vechii greci și până la Hegel sau mai târziu, nu ostenesc să ne vorbească despre „principii prime“ și „cauze ultime“, „elemente originare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
privilegiată a celor „lipsite de sens“. Dă la iveală involun tar distanța uriașă dintre gândirea metafizică și cea proprie științelor naturii. Când o asemenea distanță este uitată, cele două sunt judecate exact la fel. Iar în fața unor criterii pur tehnice, metafizica se dovedește simplă fabulație. Cum nu pro cură cunoștințe care se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de vedere logic, sunt lipsite de sens. Întrucât nu urmează o cale concretă, proprie obiectului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
semnificație? Faptul că ar putea să trezească un alt gen de reflecție, mai liber, deschis unei posibile viziuni, acest lucru nu ar fi convingător. Însă, ne dăm seama, o asemenea manieră de a gândi - cu privire la mit și poezie, teologie și metafizică - nu-și mai cere acum nici o judecată critică. Ar fi inutil să o supui discuției cu fiecare afirmație în parte. Am ținut totuși 106 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 98. să o reamintesc întrucât, deși nu este proprie doar acestui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
curând indirect, eventual în enunțuri ce apar în primă instanță lipsite de sens. Cu toate acestea, e profund semnificativă. Nu ne putem lipsi oricum de ceea ce oferă, de ceea ce lasă să se vadă. Este nefiresc, în acest caz, să disprețuiești metafizica în genere, să fii indiferent la acest exercițiu de reflecție. Wittgenstein se desparte imediat APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 119 107. de cei care consideră metafizica o formă ratată a spiritului.<ref id="108">Cf. M. O’C. Drury, „Gespräche mit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceea ce oferă, de ceea ce lasă să se vadă. Este nefiresc, în acest caz, să disprețuiești metafizica în genere, să fii indiferent la acest exercițiu de reflecție. Wittgenstein se desparte imediat APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 119 107. de cei care consideră metafizica o formă ratată a spiritului.<ref id="108">Cf. M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în (Hg.) Rush Rhees, Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 119.</ref> În lecturile sale, de altfel, revine adesea la paginile unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
efectivă și la logica ei obișnuită. Astfel, descrierea astrofizică a unor găuri negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te întâmpină la orice pas. Îți amintește imediat de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca puțini alții principiul noncontradicției, PARADOX ȘI NONSENS 161 Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile unor sofiști din vremea sa, de regulă ludice și frivole. În unele situații, se dovedesc destul de subtile, năucitoare. De exemplu, a spune „ceva este și nu este“ pare în primă instanță un simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dorința de a exprima ceva ~ (vezi „dorință“) edificiu ~ 34-54 (vezi și „la birint“) exprimare sau vorbire ~ (vezi „vorbire“) gândire ~ (vezi „gândire“) idee ~ 18, 30, 34- 35, 55-62, 76-84, 90-91, 94-95, 109-110, 116, 151, 178, 189- 190, 191 idei metafizice ~ (vezi „metafizică“) imagine ~ (vezi „imagine“) interpretare ~ (vezi „interpre tare“) întâmplare sau eveniment ~ (vezi „întâmplare“) întrebare ~ 11, 18, 21, 38, 65, 113 (n. 102), 115, 117, 151, 162, 168, 192 lege ~ 182-190 lume ~ 9, 38, 44, 51 (n. 40), 89, 103 (n. 95
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a unor nonsensuri“) intermundiu 61 interpretare 25, 28, 31, 49, 72, 148-150 ~ absurdă 26 (n. 15), 64, 119, 140, 156 (n. 154), 189 (n. 196) ~ alegorică 60, 189 ~ analogică 41 (n. 24), 66 ~ comună 64 (n. 52), 74 ~ gnostică 151-153 ~ metafizică 23, 48 (n. 35), 64-67, 75, 94-96, 103, 148, 177, 189-190 ~ literală 52, 60, 64, 147 ~ logică 33-34, 56- 62, 76- 79, 99-103, 123, 149, 169 (n. 172) ~ morală 13 (n. 2), 86, 189 (n. 196) ~ psihanalitică 26-27 ~ simbolică 26-27
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos semantikós 136 (n. 133) lucru în sine 16 (n. 5), 79, 80, 82, 100, 102, 132 M metafizică 15, 56 (n. 44), 65-67, 82 (n. 71), 91 (n. 84), 97, 106, 119-120, 140 (n. 139), 163 (n. 161), 177 (n. 183), 185, 186 (n. 194) ~ implicită sau latentă 89-90, 96 ~ parodică 132-133, 143 ~ loc al celor străine sensului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
non sens comun“) ~ și semnificație (vezi „semnificație“) ~ văzut ca ultim 13, 47, 80 (n. 67), 85, 94 absență a ~ 20, 34, 131, 143 analiza ~: discursivă și textuală 131-143; existențială 164- 175, 179-182; fenomenologică 120-131; lingvistică 108-120; logică 57-62, 76-84, 99-103; metafizică 63-67, 89-90, 96; psihana litică 26-27 aparență a ~ 8, 15, 24, 76- 78, 100, 110, 116, 149 (n. 149), 162 (n. 159) apariție a ~ (vezi „apariție“) ceea ce poate fi cu ~ și fără ~ 8, 34 (n. 18), 92 (n. 87), 99-102
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
urmat studii de filozofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, obținând doctoratul în istoria filozofiei moderne la Universitatea din București. Este profesor în cadrul Departamentului de Filozofie din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, unde susține prelegeri de „Hermeneutică filozofică“, „Metafizică“, „Teorii ale interpretării“, „Ideea europeană“. Face parte din colegiul de redacție al unor reviste precum Timpul, Hermeneia, Vizual, Transilvania, META. Este director al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie și Filozofie Practică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. PRIVIND ALTFEL LUMEA
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
le însoțesc. De aceea, caut mai degrabă locul de unde ar putea fi privite altfel. Bunăoară, asemeni unor experiențe ce aduc în față tocmai limitele înțelegerii noastre. Sau care fac vizibilă o intenționalitate aparte, precum cea narativă și cea literară, cea metafizică sau cea religioasă. Ele surprind uneori cu libertatea lor neașteptată, cu posibilitatea transgresării oricărei motivații concrete, omenești. Având în atenție astfel de chestiuni, am considerat că este bine să le ilustrez pe cât posibil, să le dau chip și nume. Există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
apar deodată insignifiante, străine sensului comun. Cum neașteptat se exprimă Cicero, . Mai târziu, Wittgenstein pare să-l confirme, căci multe întrebări și propoziții filozofice îi apar lipsite de sens, deși nu-și ascunde admirația pentru unele viziuni metafizice. Probabil că metafizica e greu de concurat în explorarea celor „absurde“. E adevărat, narațiunea și literatura de ficțiune par să ducă mult mai departe o asemenea posibilitate, numai că nu pretind să ne spună o dată pentru totdeauna cum arată această lume. Încât „nonsensul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că ființa însăși - sau tocmai ea înainte de orice - se spune în multe feluri. Cu fiecare dintre ele se arată și deopotrivă se ascunde. Însă același lucru va constata și cu privire la alți termeni, neființă, logos și limită, natură, pathos etc. (cf. Metafizica, V). Fiecare dintre ele se spune în mai multe sensuri. Lucrurile se complică mai ales atunci când ținem să vedem cu exactitate care sunt asemenea sensuri. Intrăm deodată într-un teritoriu vast și nesigur, ne pierdem în jocul unor supoziții de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, sar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși să enunțe ceva cu sens, încât ajung să tacă așa cum tac plantele (Metafizica, 1006 a). Nu poți spune cu sens că un lucru este și nu este. Cât despre cei care au vorbit în acest fel, precum Heraclit, nu ar trebui săi înțelegem literal (1005 b). Vorbirea cu celălalt ar deveni imposibilă, „sar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
CELOR ABSURDE 46. întro fântână sau întro prăpastie, ci se vede cât de colo că se ferește să facă acest lucru? Pentru că, de bună seamă, crede [în sinea sa] că nu e totuna să faci aceasta și să nu faci“ (Metafizica, 1008 b). Așa este, nu e totuna să faci ceva și să nu faci, să fii întrun anume loc și să nu fii. În consecință, sau mergi spre Megara, sau stai acasă, chiar dacă vei spune altora că e totuna a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]