2,515 matches
-
Le Petit Livre rouge de la revolution picturale, în 1978 inaugurează o dezbatere artistică asupra culturilor marginale și ecologiei în artă, publicând Manifeste du Rio Negro. Creatorul conceptului de "arte povera" în 1967, Germano Celant s-a arătat interesat de tratamentul metaforic al naturii, culturii, istoriei și vieții contemporane. În viziunea lui Celant arta ar trebui să se manifeste mai curând sub forma intervenției, decât a interpretării realității și sub forma criticii metodelor de comunicare, încercând să surprindă libertatea expresiilor vitale și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
istoricism explicativ care să fie capabil să descrie felul în care un artist ar putea realiza mai mult cu mai puțin 179. La o lună de la publicarea acestui articol, Terry Atkinson trimite autorilor lui o scrisoare-eseu în care constată întrebuințarea metaforică a "dematerializării", ceea ce permite o înțelegere a criticii de artă ca fiind o ficțiune artistică. Instrumentele filosofice ale esteticii au fost concepute în funcție de capacitatea lor de a aprecia conținutul artei identificat la nivelul unor entități aflate în stare materială. Cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în spații afective familiare. Citez: „...și mă ascund în ierburi moi / crescute-anume pentru noi” (3); „E-o liniște
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în spații afective familiare. Citez: „...și mă ascund în ierburi moi / crescute-anume pentru noi” (3); „E-o liniște
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
capitolelor/autorilor din care se inspiră, în chip de omagiu: Brâncuși, Mozart, Bach, Eminescu, Cioran, Van Gogh, Monet, Rimbaud, Baudelaire, Proust, Heidegger, Goethe, Nichita Stănescu, Vieru..., dialogul intercultural înlesnindu-i artistului o extensie a orizontului de expresie și a codului metaforic. Cezar Secrieru crează simultan în culturi diferite, integrat armonios sistemului deschis al acestora. Poduri de artă... Născut la Fălticeni, în 1962, Cezar Secrieru este românul cu un parcurs existențial distinct, românul cu un traseu atipic, artistul părăsind România pentru a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
avut și va avea întotdeauna reputația unui act reprobabil pentru orice om acela de a vorbi împotriva propriei conștiințe; sau de a corupe ori forța pe altul să facă așa ceva... Ulterior, omul a făcut uz de același cuvânt în chip metaforic, pentru cunoașterea propriilor fapte și gînduri secrete; și de aceea se afirmă retoric faptul că o conștiință înseamnă cât o mie de martori"85. Astfel, conștiința (mai ales cea morală) este un fenomen de natură comunitară întors asupra sinelui individual
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
actelor sale de conștiință ține de o înțelegere a felului în care se "progresează" de la conștiința reprezentărilor la conștiința de sine propriu-zisă. Ceea ce anterior am desemnat cu numele de "instanță" (în tripla ipostază a tipurilor de conștiință) își are justificarea metaforică în radicalismul diferențelor noetice care ilustrează și răsfrâng drastica separație noematică a tipologiei propuse de autorii americani. Lumea exterioară, propriile reprezentări și lumea interiorității sunt teritorii perfect distincte și impun, de aceea, modalități de vizare care trebuie să subziste într-
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
două paragrafe, un gol care corespunde unei scene. Romanul lui Zola îi marchează exact limitele ("se lăsă dusă" și "când Hélène se întoarse..."). De fapt, blancul este înlocuit în text, însă la modul aluziv: pe de o parte, prin succesiunea metaforică "a dormi" (= abandon în dorință) → "se ghemui la umărul" (= uniune fizică) → "se lăsă dusă" (= orgasm); pe de altă parte, printr-o metaforă mai sintetică (draperia care scapă din șnur ca metaforă a femeii care cedează). Recursul la aluzie ne transpune
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
sper însă. Vorbește cu doctorul tău, tatăl lui Bogdan, parcă, zi-i să te mai scutească de torturile astea medievale. Inchiziția nu poate scoate nimic de la unul ca tine oricât s-ar strădui. Zi-le că buba ta e celestă, metaforică, deictică. Zi-le că ea nu se extirpă cu bisturiul lor steril. De fapt nici nu trebuia să te duci la doctor, poate îți crește vreo aripă și proștii ți-o taie. Hai cu noi în deltă și facem noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
sînt greu de conturat, întrucît comunicarea modernă este caracterizată prin ubicuitate și fiindcă politica nu poate fi localizată într-un sit social închis. La aceasta se adaugă și posibilitatea permanentă de a descrie relațiile sociale și politice recurgînd, în manieră metaforică, la conceptele teoriei comunicării, pentru că ar părea imposibilă conceperea legăturii sociale în afara comunicării. Comunicarea politică se prezintă deci ca un ansamblu disparat de teorii și tehnici, însă ea desemnează și practici specifice politicii. Într-adevăr, ea inspiră strategii și conduite
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a doua dificultate, deja semnalată de un precursor precum R. Fagen. Chiar și atunci cînd această dificultate nu este lesne de sesizat, numeroase aspecte ale vieții politice pot fi descrise din perspectiva comunicării.3 În acest caz se constată utilizarea metaforică a comunicării, după cum reiese din analiza politicului. Astfel, totul este susceptibil de o apropiere de comunicare: sistemul politic, activitatea guvernamentală, funcționarea partidelor politice, mișcările sociale etc. Întrepătrunderea dintre politică și comunicare este, între altele, sensibilă în însăși structura sa. În
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
concurente ale comunicării, trăsăturile comunicării politice se modifică. Dacă comunicarea desemnează orice interacțiune socială, ori dacă desemnează numai interacțiunea simbolică adică cea care utilizează semne codificate -, atunci definiția comunicării politice se va modifica. În primul caz, sînt acceptate toate analizele metaforice ale politicii, din perspectiva comunicării. În cel de-al doilea caz, sînt admise numai definițiile fundamentate pe analiza practicilor simbolice. În concluzie, vom adera la studierea diverselor dimensiuni ale procesului de comunicare. 2. Dimensiunile comunicării politice. Pentru comunicarea politică, trei
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sau potențiale, asupra sistemului politic" (1966). Pentru Deutsch, comunicarea nu are existență proprie, deoarece întreaga politică trebuie analizată ca fiind o comunicare: "a conduce este, întîi de toate, o activitate de comunicare". În această situație, ne aflăm în fața unei întrebuințări metaforice a comunicării, care servește drept model în descrierea fenomenelor politice. Fluxurile de informație sînt filtrate prin ecrane, pentru a fi consecințe ale deciziilor. Eficacitatea sistemului este condiționată de patru factori: importanța informației, timpul de așteptare necesar sistemului pentru refacere, cîștigul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
după frecvența acesteia în populația generală. Se admite că polimorfismul de secvență a nucleotidelor atinge frecvențe înalte în cromozomii cu mutația HbS, datorită unui efect de „hitchhiking”, secundar celui de selecție naturală a genei strâns lincate pentru HbS. Acest termen metaforic care înseamnă călătorie gratuită», literar „călătorie clandestină” semnifică un fel de forezie de nivel molecular, secvențele polimorfe fiind păstrate cu frecvență mare în populațiile în care gena HbS pentru anemie falciformă conferă avantaje selective față de malarie. Asemenea secvențe polimorfe sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
spontană cu o istorie seculară sau milenara, este creată de una sau mai multe persoane, de multe ori fără specializare lingvistică. Dintre motivațiile creării unei limbi artificiale, enumerate cel mai frecvent sînt eliminarea "imperfecțiunilor" limbilor naturale: ambiguitatea, redundanta, polisemia, creația metaforica și metonimica, construcțiile ilogice etc., care ar îngreuna învățarea ei și ar face-o greu de folosit. Limba artificială presupune un efort intelectual conștient și are printre scopurile programatice reducerea arbitrariului din limbile naturale și transformarea ei într-o limbă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
butade (în curs de clișeizare), dar care ascund un adevăr oximoronic, seducător și terifiant în același timp, cunoscut din Antichitate pînă astăzi și exploatat în artă și în știință; dacă adăugăm la acest adevăr un altul, situat în același registru metaforic, și anume comunicarea e o artă, ne plasăm exact în punctul de interferență al temelor acestei cărți, dedicată comunicării prin teatru, ca artă (și știință) ale cărei (căror) mecanisme complicate pot fi descoperite și, dezirabil, însușite de educatori. Această lucrare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
redimensiona în chiar procesul construirii și transmiterii lui, condiționat fiind de apariția unor variabile în context: "cu toții suntem "suspendați în țesături de semnificații" prin intermediul cărora suntem adânc influențați de ideile altor oameni" (Robinson, 2011, pp. 257-258). Particularizând, într-o exprimare metaforică, fiecare dintre noi se regăsește în ideea că "a sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea care suntem" (Cury, 2005, p. 39), ambele lumi într-o dinamică permanentă. (c
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în condițiile în care limba oficială îi consideră pe toți egali, nediferențiați. Sau sistemele de comunicare și transport al lucrurilor interzise (în special termenii caleașcă sau tramvai). Aceste exemple arată că argoul se formează prin dezvoltarea de sensuri figurate. Relațiile metaforice și metonimice organizează cîmpurile semantice ale argoului, lăsînd uneori să se întrevadă schița unui mod de interpretare a lumii. După Rodica Zafiu, "a observa, a pîndi se traduce prin a pune pleoapa sau a da geană; prin substituție metaforică, a
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Relațiile metaforice și metonimice organizează cîmpurile semantice ale argoului, lăsînd uneori să se întrevadă schița unui mod de interpretare a lumii. După Rodica Zafiu, "a observa, a pîndi se traduce prin a pune pleoapa sau a da geană; prin substituție metaforică, a trage cu oblonul. Acțiunile umane sînt reprezentate prin gesturile care le compun și care detașează, într-un fel, părțile corpului de întregul ființei: insul dă din buze (vorbește), dă pe gură (spune), bagă la burduf (mănîncă), bagă la tărtăcuță
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
până la esența omului, care este conștiința-de-sine, redescoperirea dublului din noi ce ne reîntregește, ne redă stării primordiale, dinaintea păcatului biblic: , adică te depărtezi de archaeus-ul tău, care ți-ar confirma sensul valoric al firii. Gemenii nenăscuți vorbesc între ei - aluzie metaforică la pregeneză, la încercarea de a prinde substanță, de a se individualiza într-un alt spațiu decât cel impus de sacralitate. Intrarea și ieșirea din moarte sunt o condiție a cunoașterii prin care Iona se poate determina ca ființă gânditoare
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
contingentului, în care omul e supus destinului, trecerii timpului și cea sacră a basmului, a fericirii depline în care acesta „se poate retrage pentru a se regăsi [...] în plenitudinea ființei și în miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforică a „codrilor de aramă". Odată trecut acest prag perceput ca „limită" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului poetic (văzut ca „infinitate non definită", cum o numește Assunto), „zări depărtate", orizonturi nesfârșite se întrezăresc „de departe"; este spațiul miraculos
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
și abundentele lui lecturi din literatura franceză; și chiar întâmplarea mai extraordinară că a apucat să cunoască câțiva ași ai aviației franceze de vânătoare, ca René Fonck și Antoine de Saint-Exupéry (celebru acum în lumea întreagă, cu minunata lui poveste metaforică, Le Petit Prince). A avut legături de prietenie și cu Michel Détroyat. Vom descoperi în citirea isprăvilor sale cele mai nemaipomenite din cursul războiului, cum scapă de un accident tragic aterizând pe o singură roată, cu un avion cu trenul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
zbieram revoltat, dând nărăvaș din picioare: „Acum iar să mă duc, acum iar să mă duc!“ deși nu mai fusesem, iar vărul meu „se băga pe fir“ mieros: „Lasă tanti, că mă duc eu.“ Cuvântul „jidani“ era o formă pur metaforică de exprimare, nefiind uzual în lumea mea. Limbajul tatălui meu nu cunoștea expresii pitorești: chiar când se îmbăta și devenea contrariul a ceea ce era de fapt, adică, în loc de amabil și drept, agresiv și injust, furia lui bahică o adresa numai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
organizației, prin care se accentuează anumite trăsături ale acesteia în defavoarea altora, la fel de importante. Multiplicarea perspectivelor de analiză a organizațiilor, definirea acesteia prin prisma unor concepte mai mult sau mai puțin corelative, care oferă riscul unei relativizări a conceptului, precum și demersul metaforic de interpretare a organizației sunt considerate de către specialiști adevărate dificultăți pentru înțelegerea temeinică a ceea ce poate reprezenta de fapt conceptul de organizație. Pentru depășirea acestora, M. Zlate (2004, p. 87) propune câteva soluții: * studierea organizațiilor din perspectivă interdisciplinară, pentru a
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
poate fi considerată o perspectivă sistematizatoare, care subliniază atât aria comportamentală de bază la care se încadrează conținutul culturii, responsabilă de apariția normelor, cât și specificitatea fiecărei culturi organizaționale. O altă modalitate de definire a culturii unei organizații este cea metaforică. Astfel, cultura organizațională este asemuită cu o ceapă sau cu un clei care lipește (Morgan, 1989). Este vorba de un "clei social" format din: norme, valori, ritualuri, povestiri, mituri sau rutine zilnice și care-i ține pe membrii unei organizații
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]