2,165 matches
-
și le spun: „Băieți, mergem pe un lac să construim două corăbii de marmură“. VI CAMERA SECRETĂ „Puterea e un tigru...“ Febra — Nu mi-am riscat viața în fața lui Tiberius ca să ajung să-i cer băiețandrului ăstuia o audiență prin mijlocirea unor sclavi egipteni, le spuse furios Sertorius Macro oamenilor săi de încredere. De la o zi la alta, el, care visase o putere mai mare decât cea care-i fusese smulsă lui Elius Sejanus, vedea că influența sa asupra Împăratului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
susceptibile a fi cunoscute din punct de vedere științific. Progresul tehnic, care era perceput în mod tradițional ca efect al unei descoperiri teoretice "geniale", adică înfăptuite de un individ excepțional (Pasteur), și-a schimbat și el total natura. Prin această mijlocire a activității individuale a inventatorului și a vieții sale proprii, el era legat de progresele culturii în general și perceput ca una dintre ramurile acesteia. Însă nimic asemănător nu se regăsește astăzi în dezvoltarea tehnicii ce se înfăptuiește ca autodezvoltare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru a le ceda locul și a se transforma în ele, ci ca ceea ce rămâne în sine în Noaptea abisală a subiectivității sale, pe care nici o auroră nu o risipește vreodată. Și totuși aici, în această Noapte nepătrunsă și prin mijlocirea sa se înfăptuiește istorialul Ființei despre care vorbim, operația imobilă în care viața se cuprinde pe sine în cuprinderea conservării și a sporirii sale. Această cuprindere este fenomenologică, este fenomenalitatea în textura sa cea mai originară, este patosul în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Faptul că în acest contact ultim cu viața proiectul acesteia din urmă este de a se revoca pe sine, adică de a nu face nimic în cel mai bun caz, este demonstrat de existența mediatică ca atare, o existență prin mijlocirea mass-media, în care se pune problema de a trăi nu propria viață, ci pe cea a altuia, care povestește, se agită, lovește, se dezbracă sau face dragoste în locul tău. Pentru că instinctele subzistă la telespectatori, neelaborate, în manifestarea lor cea mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cele ale morții sale; este întotdeauna, sub masca aparatelor conceptuale sau statistice, o istorie a praxisului și a angoasei sale. Literatura nu are alt scop decât de a înfăptui în același fel dezvăluirea esenței vieții, și dacă o face prin mijlocirea procedeelor estetice, este pentru că arta, căreia îi aparține, este vehiculul privilegiat al acestei raportări esențiale la viață. Această raportare devine conștientă de sine în filozofia a cărei temă proprie o constituie. Dihotomia dintre științe și litere se întemeiază astfel pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
creaturi ale mass-media. Mijloacele de comunicare ale culturii mozaicele, frescele, gravurile, cărțile, muzica aveau de obicei drept temă sacrul, în orice caz, sporirea puterilor vieții până la descoperirea exaltată a esenței sale. Mijlocul însuși era arta, adică trezirea acestor puteri prin mijlocirea sensibilității care le purta pe toate celelalte. Imaginea estetică, vizuală, sonoră, ideală era obiectul unei contemplații. Ea era ceea ce rămâne, la care revenim fără contenire pentru a ne face, în repetarea proceselor transcendentale care au dus la crearea sa, contemporanul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în aceeași calitate de neobosită venire în sine a vieții, de rostire a acesteia care nu tace de fapt niciodată. Însă ea rămâne într-un soi de incognito. Schimbul la care năzuiește nu se mai produce în lumina Cetății, prin mijlocirea monumentelor sale, a picturii sale, a muzicii sale, a învățământului său al mijloacelor sale de comunicare. Acest schimb a intrat și el în clandestinitate: fraze scurte, lămuriri grăbite, câteva referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
luminase trăsăturile romanului. Pe chipul cardinalului nu se citea decât Îndelunga obișnuință cu intriga și corupția. — Iată că ne Întâlnim În sfârșit, messer Durante. De mult voiam să te cunoaștem. Asta nu Înseamnă că nu vă cunoșteam Întru spirit, prin mijlocirea versurilor de iubire ale domniei tale, Începu Înaltul prelat. — Arta mea s-a ridicat până la atențiile Bisericii? Întrebă Dante cu un piculeț de mândrie. — Și totuși, nu Întotdeauna ideile dumitale și cu atât mai puțin faptele dumitale au fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci havuzuri din piatră străvezie albastră, era așezată o piatră, ca un stâlp, cum ziceau preoții, trimisă în dar primului rege al Atlantidei de Zeul Soarelui prin mijlocirea Zeului Apelor, ca semn al puterii. Mai târziu, stâlpul de piatră a fost îmbrăcat în oricalc și se scriau pe el poruncile date de zei regelui Atlantidei. În vremuri de cumpănă, Marele Preot cobora din Piscul Sfânt și în taină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lor, Vultur-în-Zbor a avut viziunea. Chipul ei în lumina lumânării, chipul Elfridei, palidă și delicată ca un elf. Trupul care fremăta, trupul Elfridei. Gemetele ei, gemetele Elfridei. Era ca și cum, prin carne, cele două femei deveniseră una și aceeași, îngemănate prin mijlocirea iubirii lui. Apoi viziunea a pălit, dar adevărul ei a rămas, iar când au terminat să facă dragoste, Vultur-în-Zbor a rămas așa, scăldat în lumina galbenă, uimit de miracol. Pentru că lucrurile stăteau astfel: în poftele dezlănțuite ale Irinei el căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aștepta. Privind Însă la tînăra aceasta distrusă, simțeam că un fel de spiriduș capricios se lupta să iasă la suprafață din transa profundă indusă de Largactil(##notă - Sedativ și tranchilizant folosit În special În schizofrenie și alte stări psihotice.##) prin mijlocirea lui Sanger. Părea Într-o dispoziție morocănoasă, dar din cînd În cînd ochii i se fixau asupra vreunei imagini interioare, o amintire a vremurilor cînd era În viață. Un zîmbet aproape lasciv Îi strîmba atunci buzele; Întorcea capul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai mult În valoare de un păr negru, des, minunat, care cade ondulat În bucle naturale precum acelea ale lui Paganini, pe un gât de Ahile sau Antinous! Acest portret nu trebuie considerat Întru totul realist, căci e privit prin mijlocirea picturii și a poeziei și Înfrumusețat printr-o dublă idealizare; dar asta nu Înseamnă că nu este sincer și, pentru acea vreme, el a fost exact. Charles Baudelaire a avut momentul său de frumusețe supremă și de deplină Înflorire; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și sterilitatea sunt trăsături satanice, cărora masca impecabilă a dandy-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a unicității sale, de indistincția și trivialitatea celorlalți. La Byron, unul dintre protagoniștii ostentativi ai acestui stil de viață, ca și la Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
viață, ca și la Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George Brummell), dandysmul Îndeplinește o evidentă funcție compensatorie. Neputându-și domina, În mod nemijlocit, epoca, asemenea lui Napoleon, ei intenționau o dominație indirectă și paradoxală tocmai prin mijlocirea elementelor care Îi separau radical de semenii lor. Într-o Însemnare din Notes sur les liaisons dangereuses, Baudelaire a intuit această componentă a dandysmului: „Valmont, ou la recherche du pouvoir par le dandaysme”. Tot În aceleași note Întâlnim următoarea constatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-și înstrăinase încrederea monarhului, a pus să i se clădească un palat și a început să se ocupe de tot soiul de afaceri. Lacom, nemilos, dar extrem de dibaci și veșnic în căutare de ideii ingenioase. Tatăl meu îl cunoscuse prin mijlocirea unui bogat emigrant andaluz și îi înfățișase proiectul lui de creștere a viermilor de mătase. Extrem de interesat, Zeruali pusese o sumedenie de întrebări privitoare la omidă, gogoșa viermelui, secreția viermelui, orificiul de secreție, cerând unuia dintre sfătuitorii lui să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să circule zvonul că rămăsese însărcinată cu mine, lucru despre care nu știam mai nimic; am fost însă nevoit să-i vând calul, podoabă inutilă și împovărătoare la traversarea deșertului. A doua recomandare a diatei, unchiul mi-o înfățișa prin mijlocirea unei parabole din timpurile vechi. O beduină e întrebată într-o bună zi pe care dintre copiii ei îl iubește cel mai mult. Ea răspunde: pe cel bolnav până se tămăduiește; pe cel mic până se face mare; pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lupta împotriva lentei invazii portugheze care amenința toată coasta atlantică. Șchiopul străbătea țara împreună cu partizanii lui, criticându-l în cuvinte aspre pe suveranul din Fès, care începea să se neliniștească și căuta să stea de vorbă cu primejdiosul răzvrătit. Prin mijlocirea mea. Am hotărât să profit de ocazie pentru a regla niște mai vechi conturi care-mi stăteau pe inimă. — Șeriful Ahmed venea adesea la mine, pe vremea când eram la școală. S-a dovedit un adevărat frate când sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și reproducând, la scară microcosmică, Universul. Cu alte cuvinte, omul societăților tradiționale nu putea trăi decât într-un spațiu "deschis" către înalt, unde ruptura de nivel era simbolic asigurată și unde comunicarea cu lumea cealaltă, lumea "transcendentală", era posibilă prin mijlocirea ritualurilor. Firește, sanctuarul, "Centrul" prin excelență, era acolo, la îndemîna sa, în orașul său, și nu trebuia decât să pătrundă în Templu ca să comunice cu lumea zeilor. Însă homo religiosus simțea nevoia să trăiască mereu în Centru, ca australienii achilpa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pildă timpul sărbătorilor (în cea mai mare parte periodice) și, pe de altă parte, Timpul profan, durata temporală obișnuită, în care se înscriu actele lipsite de semnificație religioasă. Între aceste două feluri de timp există, bineînțeles, o ruptură; dar, prin mijlocirea riturilor, omul religios poate "trece" cu ușurință de la durata temporală obișnuită la Timpul sacru. Distingem încă de la început o deosebire esențială între aceste două calități ale timpului: prin natura sa, Timpul sacru este reversibil, în sensul că este de fapt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
uranian, miturile și riturile de înălțare etc. păstrează un loc preponderent în economia sacrului. Ceea ce este "sus", "înaltul" continuă să dezvăluie transcendentul în orice ansamblu religios. Îndepărtat de cult și blocat în mitologii, Cerul rămâne prezent în viața religioasă prin mijlocirea simbolismului. Iar acest simbolism ceresc impregnează și susține la rândul său un mare număr de rituri (de înălțare, de urcare, de inițiere, de regalitate etc.), de mituri (Arborele cosmic, Muntele cosmic, lanțul de săgeți care leagă Pământul de Cer etc.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acolo este și Duhul Sfânt și unde este Duhul Sfânt, acolo este și Biserica și tot harul”. Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un oarecare om sfânt a spus că chiar cel mai rău membru al bisericii nu poate fi comparat cu nimeni din adunările omenești. Cât despre ulița copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de rugăciuni cu el, uitase să o ia, dar se ruga cu cuvintele lui, după cum simțea inima și plângea. Singura carte pe care o avea era „Viața și acatistul cuvioasei maici Parascheva”. Acest acatist îl citea în fiecare zi și mijlocirea cuvioasei către Domnul l-a ajutat să găsească, mai târziu, persoane care i-au oferit ajutor, contract de muncă. Acum, având aceste hârtii, mai trebuia să se prezinte la București, la ambasadă, să depună cerere pentru primirea actelor. Nu avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
veniți, Truda gândurilor mele, Pomeniri, ce mă munciți? 29 M-am rănit făr de nădejde, Ah. mă cunosc săgetat, Simt că arde-n pieptul meu Un foc mare nencetat. (ah! ) A-l stinge nu-i cu putință, Nu am nici o mijlocire, Mai vârtos se-ntemeiază Fără chip de potolire. Rana încă, pe cât merge Se-ntinde cu mari dureri Focul, în care mă arde Mă pătrunde ne-ncetat. 406 {EminescuOpVI 407} M-au rănit nevindecat C-o crudă săgeată-n piept - Doamne, ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-mi încredințez; L-a cui îndurare stând mă năzuiesc D-această mâhnire să mă mântuiesc, Toat-a mea nădejde e la un noroc: Or să mă ajute sau să mor în foc. Ah, dară noroace, nu te îndura, Fă o mijlocire a mă bucura, Nu-ți cer bogăție să-ți vie cu greu Ci să-mi dai aceea care doresc eu. Arată-ți dar mila nu mă pedepsi Și de-a mea dorință, nu mă mai lipsi. No. 11 Inimă nenorocită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i dovedească naturii că eternitatea ei este o himeră. Țărâna mai uită. Zăpada însă păstrează urmele tuturor murdăriilor. Nici cerului nu i-a fost probabil ușor să-și croșeteze cu atâta farmec constelațiile. Bălegarul poate deveni parfum, dar numai prin mijlocirea unei flori. În cazul naturii, și indiferența e sublimă. Bucuriile noastre sunt legate și de euthanasierea florilor. Între mine și astre există un sentiment de sublimă indiferență. Măreția cosmosului este conferită poate și de sublima lui indiferență. Un miracol este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]