2,151 matches
-
începusem să vând bilete pe-acolo, mă certam cu ăia marii, eram băgăcios. Doar așa puteam să supraviețuiesc. Mă văzuse pe-acolo și eu le mai anunțam pe femeile astea cu semințe. Mă urcam pe gard și vedeam șepcile la milițieni. Și le mai anunțam. Erau filmele acelea indiene, în timpul ăla și era o aglomerație... Eu făceam rost de bilete și le vindeam la suprapreț. Și mie mi-a fost frică să mă duc. M-a luat ea. Avea soț, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
taică-său, bunicu-său, străbunicu-său: Basarab Petru, Petru, Petru. De la starea civilă, s-a dus la crâșmă până noaptea târziu, apoi a venit, euforic, la mama să-i arate documentul. Eu ajunsesem cu 4 ore înaintea lui, m-a adus un milițianul cu mașina. Ieri m-ai pus să privesc firimituri banale de viață proiectate pe un cearșaf, în timp ce eu țineam de mână eternitatea. Acum mă trimiți în oglindă să mă caut și să mă culeg, ca apoi să mă depozitez aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drumuri?! Nimeni nu mă mai ascultă?! Spune, Teofile, ai fost de pază schimbul 2, cine a umblat noaptea dezlegat prin bătătura schitului? Spune, că-ți tai gâtul, de nu-mi spui adevărul! Anchetă, eu fac anchetă! Nu am nevoie de milițieni proști și cu ifose în curtea mânăstirii! Eu vă anchetez, eu vă judec, eu vă condamn, eu vă îngrop, derbedeilor! Eu am pus laba pe Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache, partizani împuțiți, ce unelteau împotriva revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dau amendă și vă duc direct la inspectoratul școlar!...” „Hîî, pe tovarășu’ l-o oprit poliția...” „V-o amendat, tovarășu’, pentru noi, că suntem răi, tovarășu’?” „Noi nu suntem răi, tovarășu’, numa’ ăștia fac prea multă gălăgie.” „Eu mă fac milițian, tovarășu’, ați văzut ce pulan avea?” „Haida-ți, tovarășu’, ați zis că ne lăsați să ne cumpărăm pufarine, vă rugăm , tovarășu’!...” Asta era. Uneori mă întrebam dacă problemele veneau de la ei sau de la lumea în care trăiam și care voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu mă simt în fața poveștii tale ca la cea mai adâncă spovedanie de taină. Mircea: 22 decembrie În 22 decembrie, orașul era controlat de oamenii ieșiți pe străzi. Ceaușescu încă nu-și începuse „discursul de adio”, de la București. Dar nici un milițian, nici un militar, nici o patrulă nu mai era pe străzi. Autoritățile locale dispăruseră din sediile puterii lor. Sunt sigur că nu au făcut-o din proprie inițiativă; nu aveau exercițiul unei astfel de îndeletniciri de a face ceva din inițiativă proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
A fugit Ceaușescu, măi oameni! A fugit Ceaușescu!” „Cum a fugit, băă?!” „S-a ridicat cu elicopteru’!” „Uraa, jos Ceaușescu! Jos Cea-u-șes-cu! Jos Cea-u-șes-cuu!” Eram un grup de vreo 50 de oameni când am ajuns în fața miliției. A ieșit un milițian tot transpirat, fără caschetă, cu figura năclăită și înnegrită de nesomn. „Sunt căpitanul Moldovan, ofițer de serviciu pe unitate. Stați, nu dați, aveți aici cheile și pistolul meu. Vă predau tot. Predau, să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și pistolul meu. Vă predau tot. Predau, să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească tremurul și oboseala. „Cine vine să preia?” Toți au tăcut. Nu știam, nu ne așteptam la așa ceva. „Cine preia, măi oameni buni! Cine preia!”, repeta milițianul. A venit un om, într-un pardesiu negru spre mine, nu-l mai văzusem, nu-l știam. M-a prins de braț. „Du-te dumneata. Dumneata ai fost ieri în piață, știu.” Am făcut un pas în față. „Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acela eram eu. Întâi am trimis una dintre mașinile miliției în patrulare, dar au văzut-o oamenii pe stradă și au răsturnat-o. Atunci am confiscat un taxi, cu taximetrist cu tot, am pus pe el o stație radio, un milițian în civil care știa să o folosească și doi oameni de-ai mei; umbla prin tot orașul și la fiecare 10 minute îmi raportau ce vedeau. I-am trimis la stația TV locală. „E liniște, nu se întâmplă nimic.” I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Abdicarea forțată a regelui. Uniforme, oficialități, atmosfera epocii. Ochii unui copil zgribulit pe o bancă, în parc, vara. Paradă militară. Scena de la procesul cutare și de la procesul cutare și de la înmormântarea cutare. Prima gospodărie colectivă, chipurile țăranilor; chipurile activiștilor, chipurile milițienilor. Primirea la Academie a renumitului scriitor, somptuoasa vilă anoului academician, academicianul vorbind la Congresul Partidului. Curtea fabricii. Apartamentul moșierului tocmai arestat, celebrul colecționar de tablouri. Istoria unei familii. Pianistul copil, tatăl, grav, lângă mama obeză, cu ochelari. Fetița și băiețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amintiri propriu-zise; ci de fabulații pe teme cețoase, coroborate cu experiențe de viață clare, ale vîrstnicilor din jur. Important e că autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș În care se petrece acțiunea, compun un puzzle uimitor prin vivacitate și incredibil prin observarea detaliilor. Lozincile epocii, programul tv idiotizant, poncifele din manuale, mecanizarea locuitorilor În timpul primirilor cu urale, supapele către băutură și adulter, și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o asemenea poveste de amor. A trimis-o pe fată imediat la Wintris. Ai ei însă, după pățania de Crăciun, n-au mai vrut să se gândească la pierderea copilului. Într-o zi, în plină amiază, au fost ridicați de milițieni tatăl fetei, Girevengu, chingar în Piața Mare, fratele lui, Trotilaș, paznic de noapte la cinematograful „Viața liberă“, unde mai târziu Cangurașu Brandaburlea avea să-și facă sediul central al firmei sale de salubritate, și încă vreo alți patru-cinci bărbați, rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa, de când eram activ. Îmi plăcea nestarea. - Aha... se dumiri meseriașul. Și cum vă ziceam, când atunci cu colectivizarea. Era un lent major, unu Goncea, povestea tata. Goncea ăsta, care e generalul de-acuma. Venise cu echipa, cu plotoanele de milițieni, să-i lămurească să se-nscrie de bună voie la colectivă. Băteau majurii cu săculeți, să nu rămână urme. Nu bătea ăla. Goncea stătea pă scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini porno. - Seara Goncea avea plăceri și aducea fete, neveste, văduve, ce se nimerea la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să... Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mama, bre! Ce se ia de ea, ce știe ea ce-a fost și ce-a pătimit mama. Era văduvă de război, ce-i ține asta socotelile. Când i-oi spune vreo două...Ea nu s-a întins cu toți milițienii, pă rând, de-au trecut p’aici? Da’ de Goncea, nu zice nimic? De pă timpul când era lent major sau ce-o fi fost, căpitan la raion? Tace acu, că-i general și a intrat în neamul lor? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au plodit din sămânță împrăștiată. Ultima, Afiona, se povesea că ar fi plecat cu Chiru în Baltă. Nimeni n-a mai văzut-o de când au ridicat barajul. Georgiu Osirică a murit în noaptea anului nou 1967. Mai mulți funcționari, profesori, milițieni, doctorul Wintris și alții petreceau revelionul tovărășesc la restaurantul „Mugurelul Șoptirencanilor“, lângă primărie. Ieșiseră să împuște anul vechi. O petardă aruncată dinspre balconul primăriei l-a nimerit pe Georgiu și i-a explodat în burtă. Erau în balcon primarul, Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Întors, adio și pământ galben! Alte gânduri se Înfigeau În mintea lui Victor Olaru: braconieri nu sunt pentru că Zota este la Vaslui și fără el ... nu se braconează!, cei de la Ocolul silvic nu vin după orele zece de noapte! Sunt milițieni care trec spre Poiana Căprioarei, cine știe poate este ziua unuia din ei și nu au mers pe la Chițoc, se feresc de șefi sau sunt niscai granguri de la partid care merg să benchetuiască la cabanele lor de la Blanaru. Dar de ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de dureroasă, și-ar putea pierde cunoștința, ar putea striga, ar plânge În hohote, poate veni Miliția, cercetări și dărâmarea tuturor speranțelor sale. Cum s-o abordeze? L-ar crede ea? Sau poate, și mai grav, ar chema chiar ea milițianul cel mai apropiat. Ce garanție ar avea fata că toate câte i le va spune sunt și adevărate, și apoi cum s-o aducă el acasă să-și vadă tatăl?! Nu, nu poate merge așa să se expună, este periculos
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an m-am pierdut În aglomerația unui bâlci și megafoanele au strigat numele meu. Mă dusese un milițian Într-o curte la Constanța, plină de găini cu gâtul golaș. Uitasem de părinți și priveam topit de fericire stelele și miroseam florile de regina nopții. Când Însfârșit au venit să mă ia mâncam o prăjitură pufoasă, albă. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să n-o deranjeze la monturi. Și, cu fireasca ei amabilitate, notă de subsol: amabilitate - cuvântul preferat care o caracteriza cel mai bine pe Buni. Ex.: Ai, te rog, amabilitatea, domnișoară. Ex.: Era un domn/Era un vânzător/ Era un milițian amabil. Din amabilitate deci, Buni s-ar fi ridicat de pe banchetă cu intenția unei demonstrații sportive adică, uite ce ușor se merge cu acești pantofi cumpărați, cred că v-am explicat destul de clar, dragele mele, de unde. Pauză pentru publicitate: pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai multe Încercări nereușite, colega mea, fiind mai Înaltă și mai voinică decât mine, a reușit să escaladeze gardul și a sărit În stradă. De unde să știm noi că tocmai În acel moment Își făcea rondul, exact În locul respectiv... un milițian. Cine e? Stai pe loc! Am auzit o voce fermă, bărbătească, venind dinspre stradă. Sunt elevă! Sunt elevă! se auzea vocea Încărcată de spaimă și aproape plângăcioasă a colegei mele. Cum ai ajuns aici În stradă, la ora asta? Ai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dinspre stradă. Sunt elevă! Sunt elevă! se auzea vocea Încărcată de spaimă și aproape plângăcioasă a colegei mele. Cum ai ajuns aici În stradă, la ora asta? Ai sărit gardul? Ești singură sau mai este cineva cu tine? Și tonul milițianului devenea din ce În ce mai autoritar, mai plin de sine. Sunt singură! Cu cine ați vrea să fiu!? Încerca colega mea să mintă cât mai bine pentru a fi crezută. Nu te cred! Hai să mergem În curtea școlii să vedem dacă mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie binișor. Vino mai aproape, drăguțo, să-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a apropiat de milițian, hotărâtă să nu scoată niciun cuvânt. Cum te numești? O cunoști pe colega din fața ta? Hm! Strângea din dinți și ținea capul plecat În jos. Ce s-a Întâmplat! Răspunde! Cu tine vorbesc sau te pomenești că ți-ai Înghițit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe-a Îngrijoratul. Ai grijă de aceste două fete până vine directorul. Să nu le slăbești din ochi. Le-am găsit pe stradă, când Încă nu se lumina de ziuă. Am să mă Întorc după ora 8.00. După plecarea milițianului, ne-a luat În primire distinsul portar, cu cele opt clase absolvite, cu vocabularul buruienos, de mahala. Ce căutați pe stradă În toiul nopții, bagaboantelor? Ați crescut puțin și gata, alergați după golani! Părinții voștri vă știu bine merci la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
era nimic. Pe omul cu actele lui l-a așteptat până pe la cinci după-amiază, când în fine s-a hotărât să meargă la Miliție. Din informație în informație contradictorie, până a găsit postul și a reușit să-i lămurească pe milițienii ăia de situația lui s-a înnoptat de-a binelea, cum cad nopțile de vară târziu, încât s-a văzut nevoit să accepte un loc de dormit pe coridoarele lor sinistre, cu miros de proaspăt zugrăvit, cu bocănituri de cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]