2,177 matches
-
exclamat: - Domn’ profesor, ce mai faceți? Ce să facă? Îi vine să intre-n pământ. Nu-i pică bine să fie recunoscut Într-un așa local. Dar mie nu-mi pasă, mă apropii și mai mult și mă recomand. El mimează la Început aducerea aminte, apoi chiar mă recunoaște. Abordat fiind pe stradă, pe vremea când filmam cu Sorin, n-o făcuse. Acum știe de unde să mă ia: am fost un elev eminent, olimpic la fizică, nu m-a uitat. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe o masă de toaletă, Îi dă drumul. Apoi mai trage o dată. Urcăm, Pârvu e cu ochii pe noi, Îl mai lăsăm să aștepte, Andreea se suie la bară alături de fata care-și făcea numărul, aia intră În joc și mimează amândouă niște scene safice. Eu stau cu Pârvu pe canapea și comentez golănește. Pe senator Îl trec toate apele, Îmi cere detalii despre Andreea, nu le mai ia În seamă pe fetele de la masă, puțin le păsa ălora, lor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nefericită. Poate, bovaric nefericită. E suficient să te plictisească apropierea partenerului, ca celelalte argumente să cadă. Să-ți iei precauții, căci, spre deosebire de mine, ești suspectat. Poate fi interesantă intimitatea femeii care, neștiind că ai aflat totul despre ea, continuă să mimeze sinceritatea ? Dacă accepți, nu mă deranjează. Mi-ar face mare plăcere, e drept, s-o refuzi. Să simtă că ești solidar cu mine. Urmase o lungă tăcere, nici n-ar mai fi fost de adăugat mare lucru. Într-un târziu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
putoarea incurabilă din Parlament. Și-apoi ce să discute? Spuneți și dumneavoastră. Să discute despre hotărârea pe care cică deja a luat-o despre modificarea Constituției? Sau despre prognozata organizare teritorială a țării? Doar un jucător de alba-neagra, poate să mimeze, că vrea să stea de vorbă cu niște oameni pe care îi desconsideră total, despre niște hotărâri, pe care deja spune el că le-a luat. Păi se pare, că nu a fost în stare să stea de vorbă nici măcar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
facă sacrificii „pro bono", pentru popor. Eforturile unui om, eforturi din care „nu ies bani", par de neînțeles acestor specimene contemporane care-și spun, „pragmatici". Totuși e mai mare dragul, sau greața, să-i vezi cât de teatral reușesc să mimeze respectul pentru militarii căzuți în luptă. Credeți că vrea cineva să meargă până la capăt cu analiza, temându-se că ar descoperi, poate, după moartea „eroului" pe care-l onorează cu vorbe mari, că a plecat prin Afganistan sau Irak, doar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
întâlnește și la alți poeți, de pildă la Ion Barbu), din prinosul căreia să le întindă și celorlalți, Precum profetul din pustiu, / sufletelor - sacagiu. / „Apăăă... Cine mai vrea?” Acesta e poetul, iar blândețea, modestia (Căci eu nu sunt înțelept. Doar mimez. La asta mă pricep.) sunt atributele sufletului său, pentru care pântecul mamei e cea mai sfântă catedrală, în care pruncul nenăscut E cel mai mare sfânt, / care se roagă. Lui, poetul aspiră ca Domnul, pe care-l invocă, implicit sau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
luminii acum vei fi zidită...), în conturarea unei erotici în care uneori se îmbină oximoronic inocența, virginitatea cu păcatul: Femeie-n trup, fecioară în cuvinte, / Te zămislesc din mii de-nchipuiri... Nu este, așadar, o erotică mistică: Uitând minuni stelare, mimând nemărginirea, chiar dacă Din fulger se desprinde tot golul din inele..., pentru că, femeia, de pildă, este îndemnată cald, spre gesturi încărcate de senzualitate: Descheie-te la bluză, iubito, inelul cu safire / Dă-l mai spre ncheietură, pe degetul tău fin..., făcând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de noi înșine. Am găsit remarca în jurnalul lui Jiinger și, dacă n-aș fi în starea în care sunt, m-ar atrage să-i dezvolt sugestiile. Sinuciderea e, poate, singurul act uman care e totdeauna sincer, nu e niciodată mimat. Se poate mima orice, pentru a părea ce vrei sau ai interesul să pari, dar nu-mi pot imagina că există cineva care se aruncă în gol de la etaj, își pune ștreangul de gât sau înghite un pumn de somnifere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Am găsit remarca în jurnalul lui Jiinger și, dacă n-aș fi în starea în care sunt, m-ar atrage să-i dezvolt sugestiile. Sinuciderea e, poate, singurul act uman care e totdeauna sincer, nu e niciodată mimat. Se poate mima orice, pentru a părea ce vrei sau ai interesul să pari, dar nu-mi pot imagina că există cineva care se aruncă în gol de la etaj, își pune ștreangul de gât sau înghite un pumn de somnifere pentru a mima
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mima orice, pentru a părea ce vrei sau ai interesul să pari, dar nu-mi pot imagina că există cineva care se aruncă în gol de la etaj, își pune ștreangul de gât sau înghite un pumn de somnifere pentru a mima disperarea ori neputința de a mai trăi. Probabil, și sinuciderile impulsive au deliberări chinuitoare în urma lor. În clipa în care cineva începe să nu mai fie sigur că viața are un sens, el a făcut, deja, un pas periculos. Problema
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
model de gândire, fără să-l înțeleg, de fapt. Aspiram să mă înalț la dezabuzare! Socoteam dezgustul filosofic forma cea mai subtilă a spiritului! Mă străduiam să aprofundez greața de a trăi, convins că numai nefericirea poate deschide orizonturi nebănuite. Mimam suferința, cu o înduioșătoare credință că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr în cap că nimic nu are sens, în vreme ce spionam, la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită cu hârtie vânătă, sânii unei necunoscute ce ieșea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
eliberez calea ! Pierzâdu-și stabilitatea se prăbușește cu fața în jos. Hohotesc ! Nu mai poate mișca, nu mai poate răsufla... e al meu ! Îl iau la gâdilat. Fuge... am învins ! Care dintre noi!? În retragere confiscă o unghie rătăcită pe birou. Mimez că îmi trebuie ! Aleargă pe scări ! Urlu să mi-o dea imediat înapoi! Intră în camera lui și-o ascunde... are interdicție să mai coboare ! Circ ! Își pregătește ustensilele pentru lupta următoare. Îl simt pe la ușă. Îl avertizez cu-n
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-mi aduci aminte. Dar ascultă, mie mi se pare o situație foarte delicată. Omul ăsta e supus britanic. Tipul ăsta nou de la Externe - Major sau cum l-o fi chemând - va fi presat să-l elibereze. Henry ridică din sprâncene mimând inocența. — Cum e posibil să facă una ca asta? — Sancțiunile, desigur. — Zău așa, spuse Henry, râzând tare, sunt uimit că avem în vedere așa ceva. Avem un surplus comercial de șapte sute de milioane cu Irakul. Îți spun eu, vor fi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceea ce l-a atras de la început nu a fost frumosul corp al tinerei sale prietene, ci naturalețea vorbirii ei, bucuria comunicării, sinceritatea cu care și-a dezvăluit sufletul. „Ceva extraordinar! - s-a bucurat atunci Profesorul. Sunt și femei care nu mimează feminitatea, nu «joacăă un rol premeditat, ci se exprimă direct, fără ocolișuri. Teodora este autentică. Este ea!” Stimulat de felul ei de a fi, Domnul R. a intrat de la început în „jocul erotic” cu dezinvoltura unui tânăr. Parcă nici nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
omul de acțiune, rămîne gînditorul de după acțiune, fără să fie vorba de o metamorfoză a personalității, ci doar de o desăvîrșită împlinire a ei, în plan spiritual. Nu putem accepta asociația lipsită de profunzime, nu și de o anumită maliție mimînd umorul, făcută de un mai nou exeget (L. Russo), între destinul ideilor lui Savonarola și cele ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
C. Antoniade el mort, începe istoria machiavelismului." Firește, a machiavelismului de după Machiavelli. Machiavelli a făcut o mare concesie, despre care posteritatea află din dedicația introductivă la Principele. Tot acest mic text prefațator e o luptă între orgoliul superiorului spiritual, care mimează modestia omului de rînd îndrăznind să scrie pe un subiect înalt, și dorința de a-l interesa pe noul principe într-atît, încît să-i acorde favoarea reabilitării. Voind să rămînă el însuși, spiritul se răsfață în parabole ce satisfac orgoliul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Și dumneavoastră care serviți șerbet: e opera soției! Sărut mîinile tuturor! Apoi se aplecă pe rînd și sărută mîna fiecăreia. Doamna Pavel, aflată În picioare lîngă ușă, se Întoarse cu spatele apropiindu-se de bufet, făcîndu-se a neglija lauda soțului, mimînd stîngaci o modestie vizibil jucată. După scurt timp, În care schimbă, cu aplomb bineînțeles, cîteva vorbe de clacă, el se retrase În camera de alături, unde, așezat În fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
supuse cu stăruința unor Întrebări comune bolnavilor preocupați de soarta sănătății lor, se sfîrși cu o nelămurită ridicare de umeri din partea doctorului care-i spuse că e sănătoasă, că nimic din neliniștile ei nu se confirmau. - Cum? Sănătoasă? Întrebă zîmbind, mimînd contrarietatea. - Da doamnă, perfect sănătoasă. RÎserăm bucuroși, și la plecare, doctorul Îi promise că-i stă la dispoziție În viitor, oricînd va apela la el. Ajunși În centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu o vigoare greu bănuită, transmițîndu-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună seamă din instinct, descrise cu cealaltă mînă cercuri, imaginînd rostogoliri de cuvinte pe care nu le rostea, mimînd un joc al buzelor Între vorbire și rîs, rîdea chiar de uimirea mea, Încît oricine ar fi privit-o (aflîndu-se toți În momentul acela la o oarecare distanță, Lung trecuse mult În dreapta) ar fi dat totul pe seama unei conversații vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil triste, cu soți În special marinari și copilași ce sar de obicei de pe frigider. Pot mima de la cîțiva metri astfel de sărituri, dar am băgat de seamă că nu le impresionează atît de puternic precum presupun că le-ar impresiona o respirație caldă de tată. Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
impresia dominantă este de alb spitalicesc, albe sînt coapsele, albi sînii, lumînările, fesele, portretul lui Budha (?), albă cicatricea unei operații de apendicită anterioară filmărilor, sexul este și el alb ca varul fiindcă-i spălat cu șampon În piscină, Înainte de Împreunări mimate fără urmă de entuziasm și respect față de artă, de cinematograf. În sfîrșit, pentru ca acest celuloid decolorat de trecerea În neființă să aibă și un nimb cultural, ni se spune, citez: „clima locului deschide coapsele femeilor iar Biblia este o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gata. Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
forțată a agriculturii cu mii de țărani harnici exterminați fiindcă se opuneau iadului colhoznic. În visul meu coșmar revedeam tovarăși cu șepci și înfățișări specifice comisarilor impuși care dirijau totul... Vedeam oameni ce erau entuziasmați de noua putere, în timp ce eu mimam doar că aș fi de partea lor. Unii indivizi mă priveau cu neîncredere, mă suspectau permanent, pomenindu-mi despre anumite încălcări ale liniei politice adoptate... Vezi, îmi spunea cineva, ai fost în războiul criminal împotriva U.R.S.S., te ai întors
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rang? La noi și cei dovediți cu acte în regulă de colaboratori notorii, gen Dan Voiculescu, mănâncă lut și pământ - și neagă orice acuzație deși a turnat cu duiumul contra bani pe mulți străini și chiar rude apropiate, față de care mima dragostea de rudenie. Cum să mai ai încredere în acest fel de oameni care, prin poziția lor în economie și mass media, își iau în serios misiunea de a dezinforma, de a bruia opinia publică - semănând confuzie generală? La 25
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ale vieții. Ținând să fie cât mai firească în întregul ei comportament, era interesată de tot ce ținea de Ina și o iscodea cu o discreție bine simulată, chiar și despre unele intimități conjugale. Olga era destul de abilă în a mima o prietenie sinceră, dându-i Inei impresia, după toate cele întâmplate, că era doritoare de pace. Mărturisea că dorește menținerea unei relații cât mai apropiate cu ea. Declara în diferite ocazii, cu tupeu, că Ina era pentru ea singura și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]