3,813 matches
-
nume cum îl porți tu... — N-are importanță, i-o întoarce un altul. Puterea lui este mai mare decât a lui Anubis, căci alături de Isis, Cybele și Virgina Celestă este unul dintre cele patru elemente primordiale ale Universului. — Serios? se minunează de formă Rufus. Întreabă plin de solicitudine: — Și care ar fi acestea? — Focul, apa, pământul și aerul. Dacă ești atât de atras de filozofie, suspină în sinea sa evreul, tu - adulatorul unui politeism decăzut - de ce nu te gândești că mișcarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răspunde un altul, tu nu vezi cu ce bot mare și lung e înzestrat Anubis? Și e cu totul și cu totul din aur. Cum să-l compari cu un zeu pârțâit născut dintr-o stâncă? Germanul ascultă și se minunează în tăcere. Ei, călăreții germani, nu se pun decât sub protecția zeițelor-mame, care au grijă de casă, de locuitorii de pe cele două maluri ale Rinului, și în plus îi apără pe terenul de antrenament și în lupte. Pace! intervine râzând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se minunează interlocutorul său. — Da. Adversarul nu-i poate atinge, e drept, dar acest avan taj nu le dă neapărat superioritate în luptă. Pusio face ochii mari: — Păi... de ce? — Dacă nu sunt suficient de agili, îi răpune greutatea pro priei armuri. Tactica
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fătului bate cu putere. Germanicus își retrage mâna ca fript: — Varus..., șoptește răgușit. Lasă-l naibii, îi răspunde consoarta, că îi este mai bine printre dușmani decât alături de o jigodie ca nevastă-sa! Bărbatul nu mai are timp să se minuneze de limbajul ei dur la adresa unei rude. Agrippina s-a întins deja după clopoțelul așezat la îndemână pe speteaza patului. Ea doarme întotdeauna la perete, iar el, la margine. Imediat după ce se aude clinchetul de argint, perdeaua care separă încăperea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i șoptească misterios la ureche. Omul face un pas îndărăt și-l privește bănuitor. — Mâine, mâine, îl încurajează Iulius Agrippa pe necunoscut cu o palmă zdravănă pe umăr. Îl împinge de la spate să plece. Ce i-ai spus? se minunează Germanicus, după ce individul dispare în mulțime. Prințul semit surâde satisfăcut. Spune apoi cu glas mieros: — I-am zis că dacă vrea să obțină ceva de la tine să vină mâine dis-de-dimineață înaintea celorlalți și să se gândească în noaptea asta la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici, s-a văzut pe cer o torță luminoasă... Avertismente? Minuni? Sau simple evenimente ce sfidează ideea noastră de normalitate? — Cică o vacă hrănită pe socoteala Statului a început să vorbească... Și nu s-au făcut ispășiri prin jertfe? se minunează Nero. — Semn rău, se aude o voce amplă de bas. Tiberius surâde căci l-a recunoscut pe Plautius Silvanus. După ton, pare și el înfricoșat de asemenea lucruri nelalocul lor, care amestecă de fapt categoriile pe care natura se presupune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prezența nepoatei sale. Chiar și atunci când era doar o fetișcană, îi poruncea cu un aer de zeiță ultragiată. Iar el nu i-a putut rezista niciodată. Pentru a-și ascunde tulburarea, scrutează cerul: — S-a făcut deja ora unsprezece? se minunează de formă. Ocolește privirea rugătoare a bătrânului flamin. Sărmanul! Își dă seama că-i face mai multă plăcere să facă pe maestrul de ceremonie aici, decât să stea acasă sub papucul nevestei. Dialul își trece în neștire degetele peste pumnalul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de câteva personaje de seamă, ajunge acum lângă gărdulețul de fier din jurul incintei sacre. Au așteptat în interior ca alaiul prece dent să se îndepărteze. — Împărăteasa nu trebuia să meargă cu carul vestalelor? șoptește uimit Paterculus. Da, într-adevăr, se minunează și Nero. Augustus i-a conferit soției sale multe onoruri, chiar dacă încă nici un titlu oficial. Printre altele, deține privilegiul de a sta oriunde printre slujitoarele Vestei. În mulțime se deschide un nou culoar, pentru a lăsa să treacă un pichet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dreapta pe lângă și mai multe magazine, numai că acum văd sute de oameni care roiesc pe aici. O luăm apoi pe o stradă care parcă ar fi din revistă, cu palmieri pe ambele părți și pe mijloc. Stau și mă minunez cât de curat e totul, cât de largi sunt străzile, cât de perfect pictate sunt micile buticuri, cât de diferit e totul de Santa Monica Boulevard. E evident că ăsta e locul unde trăiesc oamenii inteligenți. Brad parchează în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mâinile ei cu manichiura perfectă, deși nu mai am nevoie să mă încurajeze să cheltui și mai mulți bani decât am făcut-o deja. Pur și simplu, nu știu. Încerc o rochiță neagră și deși stau ceva timp pe gânduri, minunându-mă cum îmi înfășoară abdomenul plat și talia, îmi dau seama că e mult prea elegantă: o dau jos și o agăț înapoi cu grijă. Încerc o pereche de pantaloni crem de mătase și un tricou alb - care arată minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
amintiți-vă că este vorba de un om obsedat să nu consume prea multe calorii și într-adevăr e un miracol că a scăpat brânza de capră pe-acolo. Brad nu e deloc un bucătar minunat, dar are șase rețete minunate pe care le tot folosește. Notează cu grijă pe care dintre ele cui anume a servit-o, pentru eventualitatea în care ar face teribila greșeală să servească brânza de capră de două ori la rând. Din fericire, n-are de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mult îmi atârnau înainte, cum semănau cu cei ai femeilor pe care le-am văzut azi în poze. Cât de tare semănau cu ai lui Jenny. Dar nu. N-am să mă mai gândesc la asta. Îmi ating ușor mijlocul, minunându-mă cât de subțire e, și încerc să apuc câțiva centimetri de grăsime, dar nu reușesc și tot ce pot face este să prind câțiva milimetri de piele. Așa că mă bag în pat și mă hotărăsc: n-am de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Simon. Cred că și eu. ― Vă pot aduce ceva de băut? Băieții se întorc când asistenta Alexiei Aldridge intră în cameră. Simon îi dă un ghiont lui Ben și spune cu respirația tăiată: ― Un whisky dublu cu gheață? ― Ar fi minunat, spune Ben. ― Ceai cu gheață? întreabă ea. ― Perfect, îi răspunde el. ― Ceai cu gheață? se miră Simon uitându-se la Ben dezgustat. Nu e nici un strop de alcool nenorocitul ăla de ceai cu gheață, nu? ― Nu știu de ce, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
copil singur, speriat și nesigur care trăiește în fiecare dintre noi. ― A, da, spune Ben, cu tipica rezervă britanică. Clar. Și cum ai ajuns să-ți găsești tu... ă... copilul din tine? ― Am luat niște lecții de renaștere, a fost minunat, spune ea cu seriozitate, și ducându-mă înapoi la trauma nașterii, ajungând deci să simt șocul și teroarea de a ieși din matcă în această lume, mi-am schimbat complet viața. Ben stă și se uită la ea: nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ei se pregătesc să strângă. ― Mi-a făcut plăcere, spune ea, reținând un pic mai mult mâna lui Ben, când interviul a luat sfârșit, iar echipa a plecat din încăpere. Îmi doresc să fi avut mai mult timp. ― Ai fost minunată, o laudă Ben, tot încercând să-și dea seama dacă flirtează cu el. Dar de fapt nici nu-i mai pasă. Deși ar fi putea un mecanism al ego-ului lui, toată discuția asta despre renaștere i-a schimbat complet imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai plecat. Am slăbit, și Geraldine m-a refăcut, cum ar spune ea. ― O, Doamne, oftează Ben. Ce m-am mai făcut de râs azi. Nu e de mirare c-ai plecat. ― Nu te-ai făcut de râs. A fost minunat să aud ce mi-ai spus. ― Dar știam eu că era ceva cunoscut legat de tine, doar că n-am visat, n-am crezut niciodată că ... se dă din nou înapoi, privindu-mă. Ești pur și simplu atât de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ales nu despre Ben. Dar o săptămână e o perioadă a naibii de lungă când inima ta s-a frânt, și când Lauren, așa de grozavă cum a fost până acum, începe să mă streseze. Nu asta vrea, ea e minunată, doar că uneori vreau să fiu singură, să stau doar și să mă gândesc unica noapte perfectă din toată viața mea, la viitorul pe care l-aș fi putut avea dacă Ben m-ar fi sunat. Dar ea nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dispunem vom fi în măsură să hotărâm calea ce suntem datori a urma întru îmbunătățirea stării materiale, intelectuale și morale din acest distrisct"2555. Referindu-se la populația județului Constanța, Scarlat Vârnav afirma că "elementele de care dispunem aici sunt minunate, populațiunea (...) este, în marea ei majoritate, blândă și supusă"2556. Tocmai de aceea, "este ușor a o îndruma pe căile progresului"2557. În aceste condiții, prefectul județului Constanța aprecia că "sub o administrație învestită cu puteri suficiente se va putea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Creatorul lumii, care a făcut aceste ape. Pescărușii nu se mai țin demult după noi, dar în locul lor ne încântă privirea bancuri argintii de pești zburători care sar dintr-un val în altul. La slujba de azi dimineață m-am minunat să văd câțiva negustori japonezi veniți să arunce o privire pe furiș. Era tocmai în timpul împărtășaniei. Țineam în mână Sfântul Potir și le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-am zis că e rău. Pe fața descumpănită lui Tanaka se vedea limpede că nu se aștepta să fie contrazis de cineva mai tânăr. — Dar am zis că ești flușturatic fiindcă plimbi de colo colo pe vas și te minunezi prostește de toate uneltele străinilor. — E adevărat că mă minunez când văd lucruri noi, dar mă gândesc ce mult ne-ar folosi dacă am aduce pe pământul nostru tot felul de lucruri străine precum uneltele marinărești. — Asta e treaba cârmuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka se vedea limpede că nu se aștepta să fie contrazis de cineva mai tânăr. — Dar am zis că ești flușturatic fiindcă plimbi de colo colo pe vas și te minunezi prostește de toate uneltele străinilor. — E adevărat că mă minunez când văd lucruri noi, dar mă gândesc ce mult ne-ar folosi dacă am aduce pe pământul nostru tot felul de lucruri străine precum uneltele marinărești. — Asta e treaba cârmuitorilor. Sfatul Bătrânilor hotărăște dacă să primească sau nu unelte noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dădură trei grappas pe datorie, pentru că părea așa de Încrezător În legătură cu misterioasa slujbă pe care-o avea după-amiaza. Bătea vântul și soarele ieșea de după nori doar ca să se ascundă Înapoi și să lase loc picăturilor de ploaie. Era o zi minunată pentru pescuit de păstrăvi. Tânărul domn ieși din hotel și se interesă de undițe. E nevoie să vină și soția sa, cu undițele? „Da, spuse Peduzzi, să vină după noi cu undițele.“ Tânărul domn intră Înapoi În hotel și discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe timpul nopții. — Eu vreau să merg acasă și să mă bag În pat. — Suntem din specii diferite, spuse chelnerul mai bătrân, care Între timp Își Îmbrăcase hainele de stradă. Nu ține numai de tinerețe și tupeu, deși lucrurile astea sunt minunate. În fiecare noapte mi-e greu să-nchid, pentru că s-ar putea să fie cineva care să aibă nevoie să vină la cafenea. — Hombre, există bodegas deschise toată noaptea. — Nu-nțelegi. Asta-i o cafenea curată și plăcută. E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au ajutat să nu cad pradă disperării. M-am ridicat și, ignorând foamea și oboseala, am mers Înainte, sigur că-mi voi găsi alinarea. Și n-am fost dezamăgit.“ Cu o asemenea dispoziție de a iubi și de a ne minuna, după cum spune episcopul Stanley, există oare vreo specialitate a Istoriei Naturale care să poată fi studiată fără a simți cum Înflorește În noi acea Încredere, dragoste și speranță de care avem atâta nevoie În timpul călătoriei noastre prin jungla vieții? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
înseamnă aceste priviri. Parcă ar fi supărată Sorina. Dar de ce? Prinzând puțin curaj, Sorin explică: Știi, azi a fost ziua Mihaelei, colega mea de grupă. Ce frumos am sărbătorit-o! Păcat că n-ai fost și tu acolo! a fost minunat: am cântat, ne-am jucat tot felul de jocuri, am spus ghicitori... Și, ca să înțelegi mai ușor cât a fost de frumos, m-am gândit să-ți aduc și ție jumătate din ceea ce a servit ea pe fiecare copil din
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]