6,725 matches
-
cerul muind în foc aripa dând glăsuire zilei pe-al primăverii zbor, fuioare de aramă își strâng în brațe clipa croindu-și drum de ape pe-al susurului dor. Străluce blândul soare în ochii ce-nverzesc a timpului zăbală printre mirări și gânduri, se-aud în strane lucii doar glas de zbor ceresc viori de primăvară răzbat în dese rânduri. Se-nchină lumii viața cioplindu-i iernii cruce sub catifeaua-i albă șoptesc mici ghiocei, e murmur de lumină pe verdele
GLASUL PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365668_a_366997]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VĂRATECĂ DORINȚĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 603 din 25 august 2012 Toate Articolele Autorului Nu mă privi febril cu-așa mirare. E vară! Deci m-am dezbrăcat. Bizar? Am pus pe umeraș tot timpul care L-am dat tribut clepsidrei-vechi tiran. Șuviță alb-am strâns într-o mănușă Și-am dat cu cheia, ascunzând fugar În șifonier toți anii, după ușă
VĂRATECĂ DORINŢĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365691_a_367020]
-
române/ scânteiază/ aidoma ciutelor/ care pasc/ în patria viselor./ Scăpărătoare vioară,/ inima dorului ... / Înțeles/ ce-l așez/ azi,/ în capul mesei/ și spun: pace vouă cuvintelor...” Aflat sub protecția unui Daimon generos, Theodor Răpan este într-o continuă însoțire cu mirarea, visul, clipa, dezdurerarea, uitarea, neantul, câmpia, femeia, prietenul nimeni, salcâmul, valul, întristarea, sărutul, restriștea, moartea, vântul, poezia, melanholia, iubirea, firul de iarbă, cântecul, amăgirea, singurătatea, silaba, cuvântul. În pagina de deschidere a volumului amintit, poetul rostește exclamativ: „Binecuvânt Logosul! Cele
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Editura „Europa” (Craiova), 1991, evidențiază un aer liric proaspăt, dens, dublat de ironie și autoironie, în nota generației anilor '60, comentariul livresc, specific generației anilor '70, dar și adresarea directă, în stilul optzeciștilor: „Umbră a sunetului/ spune-mi tu,/ ce mirare îmi e că sunt plop desfrunzit,/ oră grea, secunda timpului mut ... / Slobod întru vocabula/ imnicului zbor - / iată-mă,/ sunt gloria Clipei: Tăcerea!” Multe poeme stau sub semnul dedicației. Iată, un prim poem închinat lui Nichita: „Nu râd, nu plâng,/ plictisit
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Schimbarea la față (2001) este volumul care marchează încheierea primei etape a creației poetului, „ajuns la o anumită decantare poetică”, după cum el însuși mărturisește în textul de deschidere. În structura compozițională a cărții distingem următoarele cicluri: Elegii vieneze, Condamnat la mirare, Hemograme, Alfabetul tăcerii și Tentația schimbului de anotimp. Noutatea o aduce ciclul de„elegii vieneze”, scrise între 1997-2000. Încărcătura lirică evidențiază o construcție temeinic elaborată, esențializată, minuțios cizelată, expresie a conștiinței artistice pe deplin asumate. Motivele predilecte sunt: dorul, dragostea
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
o aduce ciclul de„elegii vieneze”, scrise între 1997-2000. Încărcătura lirică evidențiază o construcție temeinic elaborată, esențializată, minuțios cizelată, expresie a conștiinței artistice pe deplin asumate. Motivele predilecte sunt: dorul, dragostea, melancolia, timpul, însingurarea, visul, tristețea, lumina, tăcerea, sfiirea, dezdurerarea, mirarea, cuvântul purtător de valențe spirituale sporite. Acum poetul e „lacrima care își pierde umbra dincolo de tristețe” și se îmbată „de iubirea de moarte/ de dor,/ de zborul ce-ntârzie Clipa”. Asemenea poeților Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei - frați buni de
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
care între periplurile ulyssiene și între anabasicele perindări își fura timpul să regăsească talazurile egeice ale poeziei cea îmbogățitoare a unor strigăte de bucurie la zărirea țărmurilor dorite spre care te întorci întotdeauna”. Cele douăzeci de grupaje (Solilocvii, În fața ușii - Mirarea, Epifanii, Visul lui Quasimodo, Natură moartă cu poet, Efemeride, Divagații și alte magii, La cap de pod, Joc de doi - Incantații rebele, Rai gol, Arpegii interzise, Crestomația Melanholiei - Semne de apă, Catharsis, Extaze, Stanțe infidele, Exil de voie, Praf lunar
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar trecerea? Să răspunzi provocării cercurilor strivite? Nicidecum! Peste dunele lunii, ciocârlii în răspăr răsucesc fuioare de triluri neauzite...” Reflexele gândurilor nasc alte
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
o zăpadă de stele peste toate viroagele simțirii și muncelele gândurilor. Poemul răpanian nu poate fi comentat estetic, șoptește ori murmură, se învolburează în teamă ori se îndulcește în resemnare.” (Tudor Opriș) Lirismul ingenuu se reflectă în fiecare poem: „Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței în umbra cea veșnică și neînțeleasă, fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și îndumnezeit ateu...” De dincolo de cuvântul scris se aud voci profetice pe care artistul le
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
atât de dulce, atât de tainic! Așadar, acest cântec de iarbă și lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei: „Fiică a mirării, Poezia mă învinge! În oglinda de aburi, a visului, amnarul de lut scapără în noapte.” [...] „La țărmul din mine, Poezia renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre multe altele din substanța acestei cărți care-și schimbă mereu poziția și
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
departe de luminile rampei și dincolo de întinderile cenușii ale șoselelor. Există un cerc fabulos al artiștilor, în lumea lor romantică și cu atmosfera grăuntelui de ardoare a exclusivului. Dar, veniți la Irina, chiar dacă îi cuprind pe clienții de acolo, de mirări cu totul mari, ei nu au pe față aerul misterului sau, cu atât mai puțin al epatării. Mărgăritarul trandafiriu din obrajii Irinei este mai clar și catifelat de zâmbet, când vin artiștii. Primindu-i cu acest chip, Irina arată o dată
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
celor patru ore de vizită foarte obositoare, urcând și coborând continuu, am avut noroc cu sprijinul acordat cu multă răbdare de Eugenia. Însă mi-a dat putere să rezist și voința și memoria afectivă, gama largă de trăiri, uimirea, încântarea, mirarea, bucuria de a călca pe aceste tărâmuri de la care îmi luasem speranța de a le mai vedea vreodată, deși mi-am dorit atât de mult, căci tot ce s-a desfășurat ca un evantai sub priviri mi s-a părut
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
Mormânt care a rămas gol, deoarece a fost înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș; doar inima sa, la propriu și la figurat, a rămas la Balcic, și asta doar pentru o perioadă scurtă. Am avut un moment de emoție deosebită, de imensă mirare citind cuvintele scrise acolo, de parcă i le dictasem eu: „Poate că în lumea de azi există mai multă ură decât dragoste. Dar dragostea e mai puternică și într-o zi, chiar dacă nu voi mai trăi să o văd, ea trebuie
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
Editura ANAMAROL, București, 2012 este o arcadă elevată între Cipru și România, țări care au în comun aceeași „proaspătă" eternitate. La început, autoarea face trecerea de la lumea tumultului de azi - în care tehnologia își spune cuvântul în ritm uimitor producând mirare doar atunci când nu și-a făcut simțită prezența, precum dureros observa chiar autoarea în aeroportul Băneasa înainte de plecare în Cipru -, la liniștea de vis, ca un cântec de leagăn în care recreează lumea ca la începuturile ei. În felul acesta
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
GABRIELA CĂLUȚIU-SONNENBERG - 2012-2013 - SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 726 din 26 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului S-a banalizat așa de mult truismul „zboară timpul!” încât îmi blochează toate sinapsele responsabile cu mirarea din pragul Anului Nou. De-mi vine să iau literalmente în serios spaniolescul Noche Buena, care, surprinzător, desemnează de fapt Seara din Ajunul Crăciunului și nu, așa cum ar părea la prima vedere, un simplu îndemn la somn ușor. Mă ademenește
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
cu propria devenire. Agățăm un calendar nou de perete, scoatem bradul din casă. În locul fișierului intitulat 2012, inaugurăm în calculator unul nou, 2013. Cu siguranță se vor ivi destule evenimente, care să merite trecute acolo, încărcându-ne biblioteca virtuală cu mirările mereu aceleiași aventuri a cunoașterii. A noastră, de sine, chiar dacă probabil că vom scrie despre cu totul altceva. Aparent. Îmi rezervasem în gând pentru mai târziu ocazia de a trage linie sub anul care a trecut și de a-mi
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
prin filtrul său mental și spiritual, ele se diferențiază, devenind individualități care ies în evidență prin propriile manifestări și trăiri emoționale. Fiecare om, dacă ar fi întrebat, ar răspunde stereotip: „Viața mea e un roman!” Și nici măcar nu e de mirare, pentru că, fiecare își petrece romanul său, de la un capăt la celălalt, uneori pe sărite, ținând sau nu cont de etapele evoluției. Naratorul manifestă o predilecție pentru descrierea naturii sub multiplele ei formele de manifestare. Astfel, scrierea capătă un farmec deosebit
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
lui Burcuș, zarea ce răspunde în ecoul cucurigului, alunul ce se dăruiește generos copilului, izvorul ce-l așteaptă cu ulciorul, cărarea care-l duce pieptiș spre pădure etc. Toate aceste spații sunt puncte ale escapadelor care oferă spiritului, deschis spre mirare, adevărate momente de încântare. Odată cu maturizarea, eroul reintră în alte spații ale existenței și mai ales în descopreirea și descifrarea diversității surprinzătoare a umorului, adevărate citadele ce se așteaptă asaltate, cucerite și stăpânite. E înverșunată, dar necesară în maturizarea eroului
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
platitudini de complezență care abundă prin serialele polițiste de la TV. Ne-a întrerupt șoferul dubiței de la pompe funebre. Încărcase între timp trupul neînsuflețit în mașină și întreba dacă văduva dorește să-și ia rămas bun. Nu mică ne-a fost mirarea când, la deschiderea ușii, am constatat că se aflau acolo nu unul, ci patru! Cu prezență de spirit aristocratică, perechea celui care-mi înveselise viața cu replici glumețe a oftat :« Bag de seamă că astăzi e o zi propice pentru
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
dar nu se putea străbate cu piciorul, deci am plecat pe jos să colindam, să vedem câte ceva din minunățiile care ne înconjurau. Și așa am ajuns iarăși la minunatele fântâni din fața hotelului Bellagio. În plimbările noastre, unde eram în continuă mirare precum Alice în țară minunilor, am avut parte de un alt tablou minunat. Din cauza aglomerației, străzile nu se pot traversa ușor, deci s-au construit poduri și pasarele peste bulevardul aglomerat. Chiar și traversatul, plimbarea pe o pasarelă este un
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
povesti prietenelor mele, căutăm cuvintele în care modestia și măsură dreapta a realității să nu lase fără frâu entuziasmul izbânzii mele. Noaptea am adormit păstrând încă pe buze un surâs discret că un fel de "Bravo Buni!" și în ochi mirarea pentru câte văzusem. ÎNCHEIERE Las Vegasul m-a fascinat și nu mă pot despărți ușor de ecourile chemării la o altă vizită cândva. În următoarea vacanță, când ne vom afla la Viena la concertul tradițional de Anul Nou, în toiul
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
în „propoziții simple” să poată fi citite de „diminețile somnoroase”. Oricât ar fi ele de harnice (firele de iarbă) nu ajung să formeze fraze pe la „amiază”, rămân „fire de iarbă cu gust de vocale” care seamănă cu un „semn de mirare”. Firul de iarbă care reprezintă verdele, culoarea speranței, poate fi în poezia lui Petre Ion Stoica chiar fertilitatea versurilor sale: poate fi sensibil, firav, în bătaia vântului sau poate fi puternic, chiar un șiret de la „pantoful lui Dumnezeu”, care „Știe
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
religiei creștine), dar pe care nu reușește să o termine. „Nimic nu-ți dă siguranță decât adevărul; nimic nu aduce tihna decât cercetarea sinceră a adevărului”, afirma, printre altele, în lucrare. Părerea lui era că „oamenii de rând sunt în mirare față de filosofi, filosofii sunt puși în mirare de creștini”, fiindcă un act de milă presupune o cunoștință mai adâncă decât o face chiar teoria filosofică a naturii omului”. Considera că toată demnitatea noastră constă în rațiune, dar admitea și cunoștința
BLAISE PASCAL SI CREDINTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366232_a_367561]
-
să o termine. „Nimic nu-ți dă siguranță decât adevărul; nimic nu aduce tihna decât cercetarea sinceră a adevărului”, afirma, printre altele, în lucrare. Părerea lui era că „oamenii de rând sunt în mirare față de filosofi, filosofii sunt puși în mirare de creștini”, fiindcă un act de milă presupune o cunoștință mai adâncă decât o face chiar teoria filosofică a naturii omului”. Considera că toată demnitatea noastră constă în rațiune, dar admitea și cunoștința intuitivă a inimii. Această concepție l-a
BLAISE PASCAL SI CREDINTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366232_a_367561]
-
a adevărurilor ascunse de peste 30.000 de mii de ani și de schimbare radicală a calității vieții pe pământ, toate grupurile de doamne venite la congres s-au apropiat de mine încet-încet. Și după ce m-au înconjurat, privindu-mă cu mirare fiecare doamnă cu un zâmbet serafic și diafan, în loc să înceapă o dezbatere serioasă despre salvarea a jumătate din omenire, așa cum mă așteptam, în mod curios s-a întâmplat ceva paradoxal, căci la un consens general, poate numai de ele știut
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]