3,075 matches
-
și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru". "Îmbrăcatul steagului" se face luni seara, înainte de nuntă, la casa mirelui, când fetele împodobesc cedrul cu lână sau cu ață albă, sură (gri) și roșie, cu spic de orz, în vârf legau un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lână sau cu ață albă, sură (gri) și roșie, cu spic de orz, în vârf legau un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau la casa mirelui pentru a petrece steagul la casa miresei 341. c. Înmormântarea Expresia "a-nchinat steagul" își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul bisericii sau în clopotniță (Transilvania), atunci când moare un om. 342 La huțulii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se prinde bură au noroc, iar dacă nu se prinde nimic înseamnă că sunt lipsite de noroc. Altele pun punte peste o fântână, peste care se pune busuioc. Dacă în ziua de Anul Nou s-a prins promoroacă pe busuioc mirii vor fi bogați, iar dacă nu s-a prins vor fi săraci.363 Fetele din Cernăuți, în seara Anului Nou, înconjură, de trei ori, dezbrăcate, cofa (găleata) cu apă pusă în fața casei. După acest ritual, aduc o oglindă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și oare cine te-a boci? / Grădina cu florile (...) / Față albă ca spuma / Sprâncene negre ca mura / Cine ți le-a săruta? / Pământul cu rugina!"87; " Cine nunta ți-o vedea? / Numai luna și c-o stea! / Năfrămuța cea de mire / Ți-or pune-o la psaltire / Iar cea de nănaș / Ți-or pune la prăpuraș."88; " Noi am gândit / Și-am socotit, / Că ne-i face-o nuntă mare / Da ne-ai făcut supărare. Că te-ai dus / Și ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
inițiatic: "Noi tot răsăritu l-am colindat, / Pustiuri mari am călcat, / Munții cu piatră, / Pâraie cu apă, / Livezi cu popușoi, / Ș-am ajuns aici, la voi..., / Ș-amu să vă dăm de știre / Despre a noastră venire: / Că jupânului nostru mire / I-o venit vremea de-nsurat. În zori de zi s-o sculat, / Fața albă și-o spălat, / La icoane s-o-nchinat, / Apoi frumos s-o-mbrăcat /.../ Apoi flinta și-o-ncărcat, / Din bucium a buciumat, / Văile c-o răsunat, / Munții capu ș-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va înflori / Și de rodit va rodi / Și foarte bine va fi."166 Metaforele descriptive, urmate de circumstanțialele de scop, vizualizează integrarea în viața socială, trecând prin ritualul integrării în cosmic: "Nună mare, fii voioasă, / Că tu ai fină frumoasă, / Mirele un trandafir / Ca să-l porți sara la sân; / Miresuica o zmeurică / Ca s-o porți la cheutorică."167 Incantația profetică redefinește umanul din perspectivă cosmică, ambele tipuri existențiale renăscându-se sub povara sentimentului: "Cine-a făcut dragostea / Aibă trupul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă în brazdă sau le aruncau înaintea boilor, când porneau la plug; în ceremonialul nupțial românesc, după ce se întorc de la biserică, mirele și mireasa trebuia să mănânce un ou. De Paști, pentru realizarea coparticipației cu strămoșii, cojile de ouă roși erau aruncate pe o apă curgătoare pentru a ajunge în țara blajinilor.249 Ca simbol al divinității primordiale, Oul de Paști, înfrumusețat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au încărcătură ritualică, fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa preotului, înainte de nuntă, îndată ce s-a început a striga vestirile. Mirele se cuvine să ducă un cucoș și mireasa o găină, dar mai adeseori duc amândoi găini. Paserile se caută ca să fie sănătoase și frumoase, pentru ca viața lor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa preotului, înainte de nuntă, îndată ce s-a început a striga vestirile. Mirele se cuvine să ducă un cucoș și mireasa o găină, dar mai adeseori duc amândoi găini. Paserile se caută ca să fie sănătoase și frumoase, pentru ca viața lor să fie frumoasă. Tot o găină este dator să ducă și tatăl copilului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element comparativ care resemantizează imaginea binară, devenită complementară prin paralelismul analogic: "Pe deasupra istui sat, / Zarea focului se zărește, / Mândru păun se rotește; / Nu mi-i păun rotilat, / Da-i mirele fermecat / De mireasa din ist sat, / Cu surcele de la lemne, / Cu așchii de la proptele, / Cu sulfină din grădină, / Apă lină din fântână, / Cu pană de liliac, / Bine i-a dat peste leac."266 În mentalitatea arhaică a țăranului român, figura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a doua zi de nuntă, la uncrop, se taie doi hulubi, făcuți din aluat, bucățele și se pun în uncrop, cu mult zahăr și cu acesta se îndulcesc toți nuntașii, ca să fie traiul la tineri dulce; dar mai întâi gustă mirii. Tot așe, hulubii se scriu pe ouă la Paști."269 Pasăre augurală, vestitor al primăverii și mesager din alte lumi, cocorul este considerat un simbol al longevității și fidelității, purității și imortalității 270: Numai cucoșul și cucoara de demult, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fuseseră invitați acolo unde tatăl meu oficia cununia religioasă. De asemenea mai fusesem la nunțile unde părinții mei cununaseră mai mulți tineri. Părinții mei aveau mulți fini de botez și de cununie. Mare mi-a fost mirarea să văd că mirele și mireasa erau doi bătrânei după mine, oameni maturi de fapt, lucru ce nu mai întâlnisem până atunci. Am aflat atunci că părinții mei erau nașii acestei perechi. Mireasa era madame Cioană, soția prietenului tatălui meu care își luase viața
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fel cât voi trăi, cea mai oribilă instituție a acestei țări. In anul 1985, când se născuse băiatul meu, s-a căsătorit o colegă și evident că am fost invitată la nuntă. Era veselie mare la nuntă, era muzică bună, mirele reușise, pe nu știu ce căi, să facă rost de produse și masa era foarte îmbelșugată (nu ca în întâmplarea cu neamțul). La un moment dat s-a făcut liniște, orchestra a început să cânte marșul și s-a îndreptat spre noi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
dat s-a făcut liniște, orchestra a început să cânte marșul și s-a îndreptat spre noi un personaj care purta în brațe un coș imens de garoafe roșii pentru mireasă. A fost prezentat mesenilor ca invitat de onoare al mirelui: șeful securității din Bacău. Lumea a început să aplaude; doar eu am înțepenit și parcă inima mi-a stat pe loc, așa cum se întâmpla mereu când auzeam ceva legat de securitate. Să stau la masă în compania unui șef al
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
detalii de pastel surprinse în obiectivul aparatului de filmat, însoțite de o muzică melancolică și duioasă; timpului pillatian i se adaugă mai multă ceață, ochiul care se vrea senin se întunecă treptat: "Parcă ninge peste mine, parcă-aș fi deodată mire." Picturalul la Ion Horea este dominat de sentiment, de atmosferă, el se estompează în muzică, în arome, în mișcare. Dacă la început culorile peisajului și ale satului erau distincte, treptat ajunge la imixtiunea cromatică în tonuri și nuanțe patinate: zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
relua motivul cântării cântărilor: "Tu vii săltând/ ca merele din floare/ purtând pe umeri/ Urme-n care ard/ Cumpliții arbori ai nădejdii". Poeme și versuri întregi pot fi citate pentru plasticitatea sau noutatea imaginii: astfel noaptea și zorii vin ca mirii, lumina este mai caldă ca o haină, iubești mereu pe cel ce moare, iubirea te-alungă de pe lume. Poetul este bolnav de melancolie: "Sunt bolnav de întinsă și nemernică Melancolie/", ea se plimbă pe covoare de inimă, pe chilimuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
frunze și de aur,/ la păduricea de roșcovi a copilăriei..." sau "Copilule care ai fost,/ ai mai rămas pe undeva?/ În care ierbi a adormit/ pierdută umbra ta." Privirea caută umbra flăcărilor, imponderabilul, întruchipările pure. El este blândul și palidul mire care alege drumul cel mai scurt spre țărmul cunoscut: " voi fi cam ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia fierbinți nu mai sunt/ acum voi pleca spre un țărm cunoscut." Poemul amintește vag de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fixate într-un spațiu bogat, prilej de admirație și elogiu: "la soare/ s-au dat cu multă vărsare/ boc,/ boca,/ bocna,/ ciocanele la Târgul-Ocna". În ciuda materialului lingvistic supraaglomerat, poetul sensibilizează ideea: "Din toate/ iubirile iubirilor/ sarea în bucate în casele mirilor". Sub forma unor exerciții spectaculoase de stil, poetul creează un paralelism perfect între mijloacele de expresie și conținutul pe care-l încearcă așa cum am văzut, sugerează onomatopeic bătaia ciocanelor de la Tg. Ocna pentru extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plenar valorile, simte, probabil, că următorul exercițiu în slujba lor trebuie să fie pedagogia. 5. Artistul e posibil să vadă, pe măsura inepuizabilei lui fecundități, inepuizabila vanitate de a mai continua (așa cum blestemă Hamlet spița omenească să nu mai aibă miri și să nu mai plodească). 6. Artistul nu și-a oprit nici o clipă căutarea, copilăria, neliniștea, vitalitatea elanului, dar printr-o decizie neraționabilă a ființei lui s-a așezat pur și simplu în afara propriei vocații, fără să știrbească integritatea ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spre cosmic și universal, spre cunoaștere apolinică. Cel deal treilea arhetip, Soarele, reprezintă conștiința universală, „Unul divin“ al cunoașterii absolute. Poezia își structurează astfel viziunea pe trei planuri simbolice. Planul inferior, al unei lumi vegetative, biologice, este reprezentat prin Crypto, mirele poienii, structurat pe principiul „pământ“, definit prin cunoaștere dionisiacă, prin Eros. Planul median, al unei lumi ordonate prin puterea rațiunii, lume de o coerență și transparență cristalină, este figurată prin ținutul boreal, mitica Hiperboreea. Lumea din care preacumintea Enigel își
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tărâmurile Soare lui, Enigel străbate un drum al inițierii. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume În scenariul narativ, popasul ei în lumea lui Crypto, mirele poienii, reprezintă momentul intrigă, iar în scenariul inițiatic - prima treaptă a cunoașterii. Întâlnirea eroilor care vin din lumi diferite e posibilă - ca și în Luceafărul - doar în spațiul visului, necenzurat de rațiune. Simptomatic, discursul poetic se modifică, „vocea“ naratorului fiind
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
predestinează limitelor, sugerând circumscrierea întrun univers inferior (criptogama - specie de plante inferioare, ciuperci), dar și firea lui introvertită (gr. crýptos - ascuns, tainic, încifrat). Contrastiv, numele lui Enigel (engel, în limba daneză, înseamnă înger) reliefează aspirația spre celest, spre lumină. Deși mirele poienii este gata să se sacrifice pentru visul lui de iubire (Dacă pleci să culegi / Începi rogute cu mine), Enigel refuză „însoțirea“ cu spiritul gregar, inferior, alegând eulspiritual, care își sporește forța sub lumina tutelară a Soarelui: Mănchin la soarele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cînd vine sălbatecă din cauza ploilor ori a topirii zăpezilor, e stăpînită de duhuri rele. Pentru aceasta copiii se tem de a sta pe mal. Apa de fîntînă, de izvor - din contra, e locașul duhurilor bune. Aceasta arată fetelor mari pe mirii lor. Apa-i sfîntă, numai din cauză că-i locașul broaștelor, protejatele Maicii Domnului. Cînd o femeie se mărită al doilea, fiindu-i bărbatul mort, o altă femeie, în timpul cununiei, toarnă o doniță de apă pe mormîntul celui dintîi bărbat, ca să-i
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
visează apă va avea vreo supărare. Dacă visează cineva că se scaldă într-o apă curată, apoi se crede că va fi sănătos și cu voie bună; dacă însă se visează într-o apă tulbure, apoi se va îmbolnăvi. înturnîndu-se mirii de la cununie, se varsă înaintea lor cofe pline cu apă, ca prin toată viața lor să le meargă în plin. Cînd vin dănacii și fetele mari, la Paști, de la biserică, să se uite în fîntînă, ca să fie ca apa de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că ai să prinzi o mare veste. Capră Laptele de capră roșie e bun pentru bolnavi de oftică (tusă cu înecăciune). Carne Cînd iese de la înviere, carne nu se mănîncă, pentru ca să nu deie lupii la vite. în ziua de nuntă, mirii nu mănîncă carne, ca să le fie corpul ușor, să aibă noroc și să tră iască ani mulți. Ca să fiarbă bine carnea de vită bătrînă, i se aruncă la fiert un cui de fier de ras. Carpen Cînd șezi lîngă carpen
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]