KorAP: Find »[drukola/base=miros & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...695 >

17,356 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i se vede doar albul, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i se vede doar albul, și-și face vânt cu bereta ei neagră de fetru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Clark se strecoară din scaun, coboară și trage de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni se va alătura după ce va abandona autobuzul așa încât să-l găsească poliția. După ce scapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune la socoteală și mirosul unei cărți vechi, umede, pe jumătate mâncate de pești. Și mirosul de praf. Și, din întuneric, vocea doamnei Clark spune: — Hai, intrați repede. Sfântul Fără-Mațe ni se va alătura după ce va abandona autobuzul așa încât să-l găsească poliția. După ce scapă de probe. La mai multe străzi distanță, poate la mile întregi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
cu atâta strălucire încât întunericul e și mai întunecat decât bezna. Momentul ne găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și cutia de carton, cu clopoțeii ei de aramă sunând, bâjbâind în întuneric, spune: O să râdeți, dar în aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare de santal în apropierea esenței de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
O rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Dați-o de la unul la altul. Putoarea e mai bună decât un bodyguard pentru a ține oamenii la distanță. Să puți pentru a avea intimitate, noul mod de a-ți proteja spațiul personal. Intimidare prin duhoare. Te obișnuiești cu orice miros, spune ea, indiferent cât de rău. — Doar v-ați obișnuit cu Eternity de la Calvin Klein..., spune Inky. Inky și Evelyn dau o raită prin împrejurimi, doar ele două într-o plimbare lejeră. În fața lor pe stradă, anturajul unei statui în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
a întâmplat de fapt până când nu apare toată tărășenia în ziare a doua zi. Au adormit în ușa unei magazii, simțindu-se mai acasă decât s-au simțit vreodată în parcul național Banff sau la Hong Kong. Deja păturile au prins mirosul lor. Hainele - corpurile - le par ca niște case. Doar brațul lui Packer petrecut pe după ea ar putea fi un duplex pe Park Avenue. O vilă în Creta. În noaptea aia se întâmplă ca o mașină neagră să oprească scrâșnind din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând din mâini să dispară mirosul. Poate ne întrebăm cum va juca Whittier scena până la capăt, dacă va scăpa sau va crăpa. Avem mare nevoie de un regizor. Cineva care să-i spună fiecăruia ce să facă. Domnul Whittier geme acolo, mângâindu-se pe coapse. Doamna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
lampa de stafii funcționa ca o valvă de eliberare a presiunii. Flacăra ardea mai puternic, și teatrul nu exploda dacă existau scurgeri de gaz. În orice caz, lampa de stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
stafii funcționa ca o valvă de eliberare a presiunii. Flacăra ardea mai puternic, și teatrul nu exploda dacă existau scurgeri de gaz. În orice caz, lampa de stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
existau scurgeri de gaz. În orice caz, lampa de stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în stomac. Mirosul de cartofi vechi topindu-se într-o băltoacă neagră sub chiuvetă. Ținându-ne respirația, încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
stafii aduce noroc. Până azi-dimineață. Mai întâi ne trezesc strigătele. Apoi mirosul. E mirosul dulceag de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în stomac. Mirosul de cartofi vechi topindu-se într-o băltoacă neagră sub chiuvetă. Ținându-ne respirația, încercând să nu inspirăm, ieșim pe bâjbâite din camere și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de mâzgă neagră pe care Lady Zdreanță îl va fi găsit pe fundul unui tomberon. E mirosul gurii mânjite, lipicioase, a unui camion de salubrizare. Mirosul de vomă de câine și carne veche. O pastă mestecată, înghițită, amestecată în stomac. Mirosul de cartofi vechi topindu-se într-o băltoacă neagră sub chiuvetă. Ținându-ne respirația, încercând să nu inspirăm, ieșim pe bâjbâite din camere și o luăm prin bezna holului, prin întuneric, înspre locul de unde se aud strigătele. Aici, noaptea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
s-au dezumflat. Toți am avut aceeași idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat. — Trebuie să-l înfășurăm în ceva, spune doamna Clark. Să înfășurăm cadavrul și să-l ducem în pivniță, alături de Lady Zdreanță. — Mirosul ăla, spune ea, nu e de la mâncare. Nu cerem amănunte despre cum a murit. E mai bine că n-a murit pe scenă. Așa putem scrie cele mai mari grozăvii: cum își rostogolește ochii să vadă pântecele crescând tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
țâțele ei de spandex roz par mai mari. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Vă rog, cineva să-mi ia gândul de la mâncare. Cum e prima oară când nu-i cu gura plină, vocea lui sună altfel, mai domoală și mai uscată. Mirosul e gros ca ceața. Mirosul pe care nimeni nu vrea să-l tragă pe nări. Și, îndreptându-ne către scenă, către cercul de lumină al lămpii de stafii, Ducele Vandalilor spune: — Înainte să fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
par mai mari. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Vă rog, cineva să-mi ia gândul de la mâncare. Cum e prima oară când nu-i cu gura plină, vocea lui sună altfel, mai domoală și mai uscată. Mirosul e gros ca ceața. Mirosul pe care nimeni nu vrea să-l tragă pe nări. Și, îndreptându-ne către scenă, către cercul de lumină al lămpii de stafii, Ducele Vandalilor spune: — Înainte să fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt să fie sigur că-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
arestat. Tipul era principalul critic de artă al unui concern de publicații. Era un prieten al judecătorului din seara precedentă, și criticul ăsta a zis da, și lui i se părea al domnișoaracului de amuzantă toată povestea. Chiar și în mirosul dulceag al fructelor putrezite, printre muștele care bâzâiau, omul a spus că i-ar plăcea să-i vadă lucrările. — Foarte bine, a spus criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
altor cercuri, cu model negru pe portocaliu, lipicios de câte sucuri s-au vărsat pe el. La picioarele noastre se întinde o pată mucedă cu brațe și picioare rășchirate. Când te așezi pe pernele de blană falsă încă se simte mirosul de popcorn. Asta e teoria ei. Extensiunea doamnei Clark la teoria domnului Whittier. În lume avem parte de durere și ură și iubire și bucurie și război pentru că ni le dorim. Și ne dorim tot teatrul care să ne pregătească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
mare parte se adună pe jos într-o băltuță. Fata asta, acum o franțuzoaică. O fată care s-a înecat. O victimă a ei înseși. Stau toți acolo, respirând în dosul mâinii sau batistei. Clipesc și le dau lacrimile de la miros. Gâtlejurile le alunecă în jos și le saltă înapoi în timp ce înghit și înghit, încercând să forțeze papara și șunca și cafeaua și terciul de cereale cu lapte și iaurtul de piersici și brioșele englezești și brânza dulce să le rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
dă capul pe spate. Luând vreo două înghițituri, își clătește gura. Cu fața nemișcată spre tavan, cu ochii închiși, cu gura deschisă, face gargară cu apă oxigenată. Apoi se îndoaie de mijloc și scuipă în chiuveta de metal. Toți respiră mirosul de înălbitor al apei oxigenate, sub damful de latrină care iese din plămânii Suflătoarei Betty. Directoarea cere să fie adusă o trusă de investigații pentru crimele sexuale. Bețișoarele cu vată și lamelele de sticlă și mănușile. Cora Reynolds era printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat. I-a rujat buzele albastre. I-a rimelat genele lungi. A dat-o cu fard de obraz. Cu parfum din belșug ca să acopere mirosul. I-a mai pus niște clipsuri drăguțe. N-ar mira pe nimeni faptul că-și petrecea toate nopțile pe canapeaua din apartamentul ei, uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele două: Cora și Betty. Pălăvrăgind în franceză. Și totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
stricată, din care se scurg sucuri puturoase. Lăsând în urmă picuri și pete de duhoare, cară amândoi pungile prin hol înspre cabinele noastre și le aruncă la WC. — Mă ajută, spune domnișoara Hapciu, trăgându-și nasul, că n-am simțul mirosului. Câte o pungă merge. Până când Reverendul încearcă să grăbească lucrurile, și duhoarea te face să te îneci. Să-ți verși mațele goale. Putoarea le intră în haine și în păr. Prima dată când încearcă să arunce două pungi deodată, toaletele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați. Sub noi, al doilea nivel al subsolului e în întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]