2,913 matches
-
colaborarea cu organele sanitare. . Apelul pentru sprijinirea campaniilor de Însămânțări va fi reînnoit și de către Episcopul Teofil la 12 aprilie 1950, care consideră că este . . Preoții aveau obligația realizării de colecte pentru Azilul de bătrâni din Huși și achitarea fondului misionar . La 12 aprilie 1948 preoții sunt invitați la cancelaria protoieriei pentru a-și ridica cartelele de alimente, organizarea sindicală și reorganizarea secției județene a Uniunii Preoților Democrați. Adunarea generală a preoților din județul Vaslui s-a desfășurat la 12 aprilie
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cu o lungime de 700 de metri. Activează la Portari timp de 15 ani. Efectuează lucrări de reparație la casa parohială. Prin ordinul episcopului Partenie Ciopron (4 martie 1962-1 ianuarie 1978) este transferat În 1963 de la parohia Portari-Zăpodeni ca preot misionar În parohia Frenciugi, unde a găsit 82 capi de familie creștini după Evanghelie (În 1978 numărul lor era redus la 47 capi de famile). Realizează reparațiile capitale ale bisericilor din satele Frenciugi (1964) și Bâcu (1968). Îngrădește curțile celor două
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
revenirea sectanților la Ortodoxie. Protopopiatul Iași aprobă la 22 ianuarie 1979 primirea În sânul Bisericii Ortodoxe a sectantei Elvira Ailenei (Cultul după Evanghelie) , iar la 26 noiembrie 1984 a Elenei Iacob . În raportul său din iulie 1969 sau 1970, preotul misionar Dimitrie Popescu se referă și la situația neoprotestanților din parohiile Drăgușeni, păstorită de preotul Zenobie Smochină, unde constată 11 familii de neoprotestanți (Creștini după Evanghelie) și câțiva baptiști, fără casă de rugăciune, precum și În parohia Frenciugi, păstorită de preotul Constantin
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Constantin Fligler. Apreciază numărul neoprotestanților din satele Bâcu și Cioca-Boca la 827 de suflete, considerându-le localitățile din protopopiatul Negrești cele mai contaminate. În satul Cioca-Boca 50 % dintre locuitori ar fi fost neoprotestanți. Redăm În continuare câteva aprecieri ale preotului misionar Dimitrie Popescu care reflectă condițiile de desfășurare a activităților bisericești și misiunea dificilă a preoților slujitori În Frenciugi. Aceste realități erau foarte bine cunoscute preotului Constantin Fligler, care le insera În rapoartele de activitate, cum ar fi cel pentru perioada
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
respectivă . Decesul prezviterei Maria Fligler din 1982 aduce la Frenciugi pe preotul Th. Irimia, protoiereul de Iași, pentru a participa la slujba de Înmormântare. În același an protoiereul a vizitat parohia Frenciugi pentru discutarea unor probleme de ordin administrativ și misionar . Procesul verbal Încheiat la 1 mai 1982, semnat de preotul Constantin Fligler probează alegerea membrilor consiliului și comitetului parohial . Preotul Constantin Fligler a solicitat pensionarea Începând cu data de 1 februarie 1985, Însă protopopul de Iași Îi cere, la 15
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
oficiată de Episcopul vicar . Preotul Ioan Răzvan Scurtu face demersurile necesare pe lângă primărie În vederea reparării drumului județean ce străbăte satul Frenciugi. În anul 2000 este atestat ca profesor de religie la școala din sat . Din 2003, a fost numit preot misionar de caritate la paraclisul Spitalului de Obstretică Ginecologie „Elena Doamna” din Iași, amenajat În 1999, când a fost sfințit de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei. La acest paraclis slujea și În 2012
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
aprecierea omenească, acea autoritate morală cu rezultate pastorale, de care mereu ne plângem. Cum suntem și cum trebuie să fim, ni se arată În parte În alăturata broșură. Pr. P. Vasilcovschi, autorul refugiat din Transnistria prin 1936 este un conștient misionar, un cunoscător al pastorației și un prezicător de cele ce vor fi, față de cum suntem. Perspectivele viitorului deduse din stările prezente ne Îngrozesc. Iată ce ne spune autorul În ultimele pagini, după ce arată cum trebuie să se facă pastorația. (p.
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Paroh Straton C-tin Preot Dolgu Ștefan Preot Toma Dumitru Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie. p. 422. Biblioteca bisericii din satul Frenciugi. <f. a. l. z.> Împreună cu un sobor de preoți din Protopopiatul II Iași - P. C. Protop. Ionel Roată, Pr. Protop. Misionar Vilie Doroșincă, P. C. Paroh C tin Straton, Pr. Vasile Mihăilă, Pr. Ioan Sofragiul, Pr. Burlacu Cătălin. Săvârșit-am azi de Sf. Canon Sf. Liturghie În de Dumnezeu păzită parohie Frenciugii În cadrul căruia irotonit-am Întru ierom. pe Nectarie Ierod. M
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
trainică fixată de mama. Dacă biserica ortodoxă română ar fi monitorizat activitatea strict religioasă a mamei noastre, actele de milostenie, binefacere și iubire a semenului său, ar fi avut motive temeinice s-o considere ca pe un neobosit și vajnic misionar. Mama a scos mai întâi cuțitul din sacoșă, apoi pâinea cea mare primită de la nana Floarea crescută și frumoasă, așa cum se obișnuiește să se facă în Banat. A luat pâinea în brațul stâng, apoi pe dosul pâinii a făcut semnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bocșa), articole de istorie și literatură. Întro pagină „Viața duhovnicească” părintele Simion semnează „Ertarea păcatelor”, C. Goran poezia „Dumnezeu”, pr.ec. V.Grosariu - „Cinstirea sfintei duminici”; pagina mai cuprinde „Viața creștină în Uniunea Sovietică” dar și informații cu titlurile: „Preoții misionari între ostașii de pe front” și „Muzeul antireligios din Cernăuți” - constituit de oamenii lui Stalin ca un mijloc de propagandă împotriva credinței, dar devenit prin exponatele sale - icoane, crucifixe, sfeșnice etc., cel mai prielnic mijloc de întărire a ei pentru că „ceea ce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
său, savant format în cultura scandinavă, de necomparat cu cea a Franței, Angliei sau Germaniei, dar a unei țări, fost regat a trei coroane, care și-a trimis pe rând cruciații 3, diplomații și ambasadele 4, negustorii, călătorii curioși sau misionarii către acele provincii ale Asiei care în secolul al XIX-lea deveneau obiect de studiu universitar. 2.1. Între invenție și descoperire. Scurtă radiografie a unui eveniment europeantc "2.1. Între invenție Și descoperire. Scurtă radiografie a unui eveniment european
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
consemn că, începând abia cu secolul al XVII-lea, percepția fixează această decantare, cezura faptului că piscurile moscheilor, multe dintre ele construite peste vechile temple zoroastriene ale focului, și, funerare, Turnurile Tăcerii se îndreaptă fiecare către cerul altei divinități supreme. Misionari, comercianți, călători ori diplomați francezi sau britanici, ajunși în Persia sau India, P. Raphaël du Mans1, P. Gabriel de Chinon 2, Cavalerul A. de Chardin 3, Thevenot sau Tavernier 1, Henry Lord2, George Bouchier sau James Fraser 3, primii care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Mahomed, reconstituie treptat amploarea consecințelor unei cezuri istorice, chiar istorico-religioase. Ei aduc primele relatări despre obiceiurile acestor comunități, mostre de literatură religioasă, copii de manuscrise, uitate și ele un timp în arhivele de la Londra. Până când un tânăr curajos, nici misionar, nici comerciant, caracterizat mai degrabă de forța și sobrietatea caracterului său, de necesitatea ardentă de a cunoaște și face cunoscut, aflând de ele, va porni în căutarea cărții sacre a acestor comunități persecutate sau pur și simplu uitate, Avesta. El
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Kant este cuprins de acest furor al curiozității și citește opusul asiatic, dar îl abandonează dezinteresat, negăsind în el nici cea mai vagă urmă de gândire filosofică. Decalajul major între așteptare și dezvăluire a dus până acolo încât John Wilson, misionar scoțian, va ajunge în Bombay la 1829 cu intenția fermă de a converti la creștinism comunitățile zoroastriene. Studiase greșelile din traducerea lui Anquetil și voia să le demonstreze parsilor, în mod sistematic, că religia și credința lor sunt eronate. În
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu intenția fermă de a converti la creștinism comunitățile zoroastriene. Studiase greșelile din traducerea lui Anquetil și voia să le demonstreze parsilor, în mod sistematic, că religia și credința lor sunt eronate. În rezumat, critica lui Wilson și a oricărui misionar creștin, la acea dată încă, este doar o adiție cantitativă la vechea dispută augustiniană cu maniheismul, o extensie suplimentară la dogma creștină a lipsei de subzistență a răului. Dacă comunitățile parsi ar fi fost mai întâi obiect al fervenței acelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
intermedierii acestui spațiu asiatic către o cultură creștină. Ocultarea treptată a lumii religioase de dinainte de cucerirea arabă de către bizantini este și consecința absenței unei necesități interne sau, după vorba unui personaj literar, se datorează faptului că „noi, ortodocșii, nu avem misionari”. Vizitând această istoriografie bizantină, Șincai poate înșirui numele unei serii de împărați sasanizi în paralel cu cei romani sau bizantini, într-o cronologie simplificată care, în virtutea unei rudimentare epistemologii, coincide cu demonstrația continuității latine a poporului român. Chosroe, Artacsers 3
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
n. 1916). Celebru pentru lucrarea sa L’idée de macrocosmos et de microcosmos dans le Timée de Platon. Étude de mythologie comparée, Uppsala, 1951. 4. Foarte probabil, Wikander se referă la Carl Gustav Diehl (n. 1906). Între 1932 și 1953, misionar în cadrul Misiunii Bisericii Suedeze în sudul Indiei și, între 1960 și 1966, director al acesteia. În 1967 devine episcop al Bisericii Luterane Evanghelice Tamile. Profesor de istoria religiilor la Universitatea din Lund între 1954 și 1959. A participat la numeroase
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
deținuți politici. Cînd sînt atîtea profesiuni pe lumea asta, nu te faci călău. Măturător de stradă, da. Căcănar, da. Dar nu ucigaș. Cei ce au îmbrăcat uniforma Securității nu au îmbrăcat-o din milă creștină. Nu o irepresibilă vocație de misionar i-a împins să-și pună pe umăr rușinoasele trese. Dacă sergentul în cauză nu l-a lovit pe mărturisitor, asta înseamnă că a avut și el un moment de slăbiciune sau de lehamite. Nu înseamnă că nu a rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puzderia de zei ai mitologiei greco-romane! Credința În nemurirea sufletului! Unii, mai Înfierbântați, au văzut În Zalmoxis chiar un precursor al lui Isus Cristos. Până și Mircea Eliade risca — Într-o lucrare de tinerețe — o frază ca aceasta: „Când primii misionari creștini au venit să propage noua credință, dacii au adoptat imediat creștinismul, cu mult Înaintea altor popoare: Zalmoxis Îi pregătise cu secole În urmă.“ <endnote id="4"/> Nimic nu sprijină o asemenea afirmație. „Monoteismul“ dacic a cedat până la urmă În fața
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
îl văzuseși până atunci ca pe o corvoadă enervantă, departe de dezinvoltura naturală a artistului nomad, ci din contră, ca pe o deambulare reconfortantă. Or, aici, în Est, trebuie să ne arătăm campioni ai democrației, să ne demonstrăm virtuțile de misionari ai valorilor europene, înscriindu-ne până la urmă în tradiția pledoariilor ideologice de care este atât de mult impregnat spațiul fostei URSS. Pe de altă parte, fără această latură, declarat militantistă și în subsidiar politică, un turneu cultural care să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zi și osemintele!): o farsă mediatică. Conferențiarul și-a axat expunerea pe Gaianus Inscription, trei rânduri în greacă pe un mozaic din secolul al III-lea descoperit la Kefar Otnay lângă Megiddo, în sala de rugăciune a unui castru roman. Misionari eficienți acești legionari cu mobilitatea și, mai ales, cu acoperirea lor oficială. Să zicem. Numai că un graffiti în mijlocul deșertului nu potolește setea noastră de urme. Un lung-metraj de aventuri proiectat simultan în cele două săli modest echipate din punct
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
french theory, l-aș expune unui eșec. Mărinimos, încearcă să-mi demonstreze că goy-ul folcloric care-s eu poate totuși atrage câțiva etnografi, dar convenim să evităm riscul sălii goale. În interesul Centrului său nou-nouț, e mai bine să recruteze misionari parizieni în perimetrul comunitar. Iluminare. "Și am văzut adesea tot ce crezut-a omul că vede pe pământ". În asfințit, de pe vârful muntelui Scopus, cum stăteam așezat la picioarele turnului german. Am văzut ieri seară o perdea fină de lumină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de lux, de la un mare oraș la altul, fără a se duce niciodată la țară (chiar dacă lucrurile se decid de obicei în locuri mai retrase), nu au întrevederi decât cu interlocutori abilitați, clienți fără surprize, și pleacă înapoi ca niște misionari care și-au făcut datoria. În Israel, turneul de autopromovare exclude teritoriile ocupate și tot ce ține de Gaza (din rațiuni de securitate). În Liban, după războiul din 2006, era exclusă periferia de sud a Beirutului precum și zona meridională, pentru că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de muntele Gazirim, sanctuar și astăzi în activitate al samaritenilor dragi lui Isus, care se consideră descendenții direcți ai celor două triburi coborâtoare din Iosif, dar care nu recunosc exact aceeași Tora ca evreii ortodocși. Discuție lângă puț cu un misionar nordic. Omul e cunoscut pentru intransigența și pentru abnegația lui. Se achită conștiincios de datoria lui de solidaritate față de locuitorii care, de pe 28 septembrie 2006 până pe 26 februarie 2007, îmi precizează el cu o exactitate specifică funcționarilor ONU, au avut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
religie introvertită, care are buna inspirație să nu se amestece în intimitatea sufletelor îndepărtate, degenerează mai lesne decât surorile ei gemene într-un fel de autism mai mult sau mai putin asumat. Și atunci, cine va fi mai de temut, misionarul sau grănicerul? Egocentrismul clerical al formulei "nu există mântuire în afara Bisericii", sau egoul național al ritosului "pământul acesta e al meu și al nimănui altcuiva"? E imposibil de dat un răspuns în absolut unei astfel de dileme, fără a ține
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]