2,200 matches
-
are rădăcinile înfipte în solul miturilor păgâne. Ca și autorul Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți citi decât în cheia iraționalității cavalerești. În fortul turc, acolo unde asaltează minarete și mânuiește mitraliere, Corto este contaminat de energia mistică ce radiază din făptura lui Cush. Singuratic și impenitent, războinicul somalez cutreieră deșertul cu gândul răzbunării și al morții. Distanța dintre marinarul fără de flotă și inamicul infidelilor se estompează în această aventură din care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
zile de dinaintea sa, o pagină de ziar ieșea în evidență la fel cum, pe un câmp de bătălie, o redută inexpugnabilă atrage atenția automat luptătorilor. Din ziarul primit la Moulinsart, veștile îngrijorătoare pentru Tintin soseau cu frecvența unui tir de mitralieră. Din ce în ce mai concentrat, Tintin examina ziarul, având acel aer premonitoriu pe care doar Milou îl putea simți. „News flash - știri de ultimă oră din Europa ne anunță că Borduria și Syldavia se află din nou în pragul unei confruntări. Corespondenții noștri
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de temerar ar fi putut părea, un atac direct împotriva locului în care se afla Sponsz, comandantul suprem, era unica soluție. Lipsiți de arme și de apărare în cazul unei revolte, muncitorii din adânc ar fi fost masa crați de mitralierele ce îi înconjurau. Ceea ce trebuie distrus era însuși centrul nervos al acestui leviathan bor durian. Conduși, încă o dată, de Milou, conspiratorii se îndreptau către Sponsz. Profitând de surpriză și de ageri mea lor, gărzile erau înlăturate, rând pe rând, fără ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
le descifreze în speluncile Orientului, ci visele puternice, cumplite și colorate care anunță intra rea în lumea adevăratei vieți. În Spania fiind, Corto nu se despărțea de o ediție prăfuită și mediocră din poemele în proză ale lui Nerval - atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Regimentul 25 infanterie Vaslui. De la Vaslui am pornit în marș forțat spre Huși, apoi spre Arsura, ocupând o zonă de front de la Ghermănești la Drânceni. Sub ploaie, noaptea săpam tranșee iar ziua stăteam camuflați. Eram la compania a 4-a mitralieră, sub comanda căpitanului Droahnă Petre. Ei bine, când generalul Antonescu a dat ordinul: ”Români, treceți Prutul!”, parcă alături de noi erau miile de alți ostași români căzuți pentru glie. Mergeam să ne reîntrupăm Țara. Soldații și toți ceilalți cântau: Azi noapte
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
noastră a rămas pe jumătate. La Cuza Vodă fiind un singur batalion față-n față cu mai multe am fost căsăpiți. La Bujoru, după ce am ajuns la ieșirea din comună, trupele noastre sunt atacate din clopotnița bisericii cu focuri de mitralieră. Răsfirare. Camuflare. O grupă a reușit să-i facă prizonieri pe atacanți. Se pare că erau evrei fiindcă nemții, echipa lor de pedepsire a strâns bătrânii, femeile și copiii evrei din sat, i-a dus sub o râpă și i-
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă era un bagaj de persoană, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se în față, agățat cu mâinile de brațele scaunului cu rotile, în timp ce armatele îi mărșăluiesc peste față, tatuajele mișcătoare ale mitralierelor și tancurilor și artileriei, domnul Whittier spune: — Poate trăim exact așa cum ne este dat. Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele... cum trebuie. În ani câinești O poveste de Brandon Whittier Niște îngeri, asta-și închipuie că sunt. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plete, și am pornit spre ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc, în jurul meu au început să cadă trăsnetele. Cădeau în rafale, unul după altul, ca dintr-o mitralieră gigantică perfect reglată, cădeau trosnind și bubuind, lumina lor mă orbea, cădeau în cerc precis, cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și urmărindu-mă pas cu pas, ca într-o joacă demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai locuia la adresa pe care mi-o dăduse tatăl ei cu ceva vreme În urmă. Piața Sfîntului Filip Neri e o mică răsuflătoare În labirintul de străduțe ce alcătuiesc urzeala cartierului gotic, ascunsă printre vechile ziduri romane. Urmele focurilor de mitralieră din zilele războiului erau presărate pe pereții exteriori ai bisericii. În acea dimineață, un grup de copii se jucau de-a soldații, străini de memoria pietrelor. O femeie tînără, cu părul brăzdat de șuvițe argintii, Îi contempla așezată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ia cu frisoane când mă gândesc că sunt în casa unui legionar, și nu unul oarecare, că-mi dă de mâncare în loc să mă împuște, și că poate să se comporte ca un om normal, și nu ca unul care are mitralieră în spate. Aceasta era imaginea despre legionari furnizată de ideologia comunistă. Silvia mi-l descrisese ca pe un bărbat cu convingeri foarte ferme, ciudat în comportament, de o sexualitate exacerbată, foarte rafinat în gusturi, cu nostalgii regaliste, zicea că în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși, în liniștea posacă a Țarinei pustii a Baisei, glasul lui Iuga. Ca un răpăit metalic de mitralieră îi zăngăniră lui Nicanor Galan vorbele fără înțeles ale lui cumnatu-său. De aceea, înainte de a îngăima penibilul și idiotul hăhăit, al celui pornit pe obișnuita supușenie, îl mai afurisi, încă o dată, în gând: Rupe-ți-ai limba, blestematule! Că sperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vine în Japonia... Și are de gând să stea la ei! Vestea a picat ca un trăsnet în acea dimineață senină, gata-gata să tulbure pacea familiei. Pașii repezi ai lui Tomoe pe scări în jos sunau ca o rafală de mitralieră. Fratele se îmbrăcă în grabă și o urmă, târându-și brâul chimonoului. — Mamă, am o veste extraordinară! Mama lor, Shizu, era în camera ce dădea spre grădină și lustruia cu grijă biroul din lemn de abanos la care tatăl lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de amiază, îi mirosise a moarte. Nu era numai mirosul câinelui, ci un miros mai general, un miros care împresura universul De câte ori începea un rând nou, degetele albe ale lui Tomoe se mișcau pe clapele mașinii de scris ca o mitralieră. Fața ei senină, în timp ce bătea literele negre de pe foaia albă, avea un șarm deosebit, caracteristic fetelor moderne. — Domnișoară Higaki, sunteți amabilă să vă ocupați și de aceasta? I s-a mai dat de dactilografiat un document pentru șeful ei. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sociale. Mma Ramotswe știa să se piardă în mulțime. Știa cum să procedeze cu un tânăr care are un simț exploziv al propriei importanțe, ceea ce, în opinia ei, e cel mai periculos fenomen înregistrat în Africa. Un tânăr cu o mitralieră e ca un teren minat. Dacă-l calci pe bătături - și nu-i deloc greu s-o faci - consecințele sunt nefaste. Dar dacă te porți cu mănuși - îl tratezi cu respectul pe care îl visează astfel de oameni- situația poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
funcționează mai bine în țara asta decât jocurile de noroc; în vreme ce noi muream pe capete, ne pierdeam mâini și picioare, chiar și mințile, intrați în căcat pân’ la gât - aici, în Curul ăsta împuțit -, ruleta s-a învârtit mai departe: mitraliera, cum îi spuneam noi. Și aici s-au dat lupte grele; nu e deloc ușor să joci zi și noapte. Și nici să simți o martingală. Mă cred erou! Niște idioți! Am stat pe poziție pentru că nu am avut unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Alți tâmpiți! Îi amenințam pe vrăjmași că am o mătușă în America și că îi voi da telefon! Îi durea în cot; ne atacau cu pumnii, cu pietre, cu șipci smulse din gard; noi aveam arcuri. Nemții și rușii foloseau mitraliere din lemn. Țipau. Poc, poc, prrrrr, niciodată nu a fost liniște în cartier. De nevoie, am făcut tot felul de alianțe: nu a ținut nici una. Tot timpul nu auzeai decât Trădare! Răzbunare! Scalpul! La zid! Auschwitz! Ne descurcam... Termină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de a face inoperantă clarviziunea cu care era hărăzit Enro. Nirena se strădui. Ce gândea ea că se întâmpla? Gosseyn n-avea habar. Dar, la început, ea vorbi fără încetare. Răspunsurile Patriciei o stăviliră mai întâi. Părea depășită de această mitralieră verbală care funcționa cu regularitate. Dar, deodată, trebuie să fii înțeles. Înaintă, se așeză pe brațul fotoliului lui Crang și începu să răspundă. Așezată la vreo trei metri, Nirena șovăi, apoi se apropie și se așeză pe genunchii lui Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În față, dar nici de data aceasta nu avea să curgă sânge. Și uite că n-a fost din voia soldaților de dincoace, căci aceștia aveau certitudinea că nu vor muri chiar dacă i-ar tăia În două o rafală de mitralieră. Deși ar trebui să ne Întrebăm, și nu numai dintr-o curiozitate științifică legitimă, cum ar putea supraviețui cele două părți separate În acele cazuri În care stomacul ar rămâne Într-o parte și intestinele În alta. Oricum, numai unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pot uita le verze. Știu unde sunt și nu trec prin fața lor. Ocolesc prin dreptul raftului cu pătrunjel, coriandru, busuioc. Cu ele m-aș putea căsători și aș fi fericită. — Să trag în verze ? De data asta a venit cu mitraliera după el. Și-o ține sprijinită pe umăr ca pe-o furcă. Parcă nu din Afghanistan s-a întors, ci de la adunat fânul în căpițe la el pe parcelă în Celei. Sprânceana dreaptă, decolorată de Amalia cu peroxid că așa
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
copilul meu englez și mă gândesc la limba mea română. E însă o senzație doar posibilă, nu neapărat reală. De când s-a născut copilul am tendința de a depista tot felul de idiosincrasii provocatoare de melodramă. Toma își înfige gura mitralierei într-o halcă de carne de vită și face puh ! din gură, imitând zgomotul de glonț. Apoi râde ca prostul dezvelindu-și dinții ăia mari și îngălbeniți de tutun. — Ce te ții după mine... Vreau să mă faci pompier. Trei
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
lui Toma și voi deveni vegetariană. Vreau de asemenea să nu mai vorbesc timp de un an de zile. Am oroare de cantitatea de cuvinte din viața mea. Toma își plimbă degetul mijlociu în josul coloanei mele vertebrale. Sau poate gura mitralierei ? Nu pot ști sigur. Eu țin cârnații ăștia cu amestec de pătrunjel în mână și mă uit la ei de parcă n-am mai văzut cârnați în viața mea. Încerc să găsesc data de expirare pe ambalaj, dar îmi dau seama
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
asta și pe urmă mai vedem cum stau lucrurile. Atâta-ți cer. Dă-mi o șansă. Nu-i drept... Nimic nu-i drept pe lumea asta. Toma a deschis sertarul unde-mi țin lenjeria intimă și-acum agață cu botul mitralierei obiect după obiect și le aruncă pe covor. Dintotdeauna, de la bun început am avut cu el relația asta confuză. Nu mi-a fost niciodată clar care dintre noi e în poziție de putere și care se supune. Hai cu mama
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
spumă de nori, eu în lectura romanului inedit al lui Silas Flannery, Într-o rețea de linii ce se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și iată că gura unei mitraliere scurte se așază pe brațul ochelarilor mei. Un comando de tineri înarmați a pus stăpânire pe avion; mirosul de transpirație e neplăcut; nu întârzii să-mi dau seama că obiectivul principal este captura manuscrisului meu. Sunt tineri de la APO, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
textul cărții În jurul unei gropi goale. Terminalul e partea care tipărește, după cum vedeți, reproducând romanul cuvânt cu cuvânt, de la început până la sfârșit, spune ofițerul. O hârtie lungă se derulează de pe un fel de mașină de scris, care, cu viteza unei mitraliere, o acoperă cu majuscule reci. — Atunci, dacă îmi permiteți, voi profita să iau capitolele ce-mi mai rămân de citit, spui tu, atingând cu o mângâiere tremurată fluviul dens al scriiturii, în care recunoști proza care ți-a însoțit orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]