2,036 matches
-
de asemenea, mozaicuri și alte artefacte găsite aici când aici s-a aflat forumul orașului roman "Juvavum". O altă relicvă care s-a aflat în clădirea veche a bisericii este o cristelniță în stil gotic din secolul al XIV-lea. Moaștele Sfântului Rupert au fost transferate aici atunci când catedrala a fost finalizată. Biserica are 142 de metri lungime și 33 de metri înălțime până la cupolă. Stilul baroc al catedralei poate fi observat în altar și în naos. Catedrala din Salzburg a
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
de către cei mai mulți dintre istorici. O altă istorisire referitoare la sosirea normanzilor în Italia a apărut în cronicile primare fără trimitere la vreo prezență normandă ante-1016. Această versiune a fost denumită ca "tradiția de Gargano". Potrivit acesteia, pelerinii normanzi aflați la moaștele Sfântului Arhanghel Mihail de la Monte Gargano s-ar fi întâlnit acolo cu longobardul Melus din Bari în 1016, și au fost convinși să se alăture acestuia în cadrul unui atac împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. În comparație cu tradiția salernitană, pentru tradiția de
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
mătase și a răpit pe țesătorii de damasc, brocart și mătase, luându-i cu sine la Palermo, unde vor forma baza pentru industria mătăsii din Sicilia. George de Antiohia și-a încununat expediția cu jefuirea Corintului, de unde au fost furat moaștele Sfântului Teodor, după care a revenit în Sicilia. Cu toate acestea, în 1149, Corfu a fost reocupat de către bizantini. George de Antiohia a pornit o campanie punitivă îndreptată chiar împotriva Constantinopolului, însă nu a reușit să debarce; în schimb, l-
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
avut loc și în Pomerania. Profitând de haosul și slăbiciunea lui Bezprym, ducele Bratislaus I al Boemiei a invadat și devastat țara: Polonia Mică și Mare au fost grav jefuite, Poznań a fost capturat și Bretislaus a demis Gniezno, luând moaștele Sfântului Adalbert, Redim Gaudentius și a altor cinci eremiți. În drumul său de întoarcere, acesta a cucerit o parte din Silezia, inclusiv Wrocław, a jefuit mormântul lui Mieszko I și a distrus clădirile religioase, care au fost construite de Mieszko
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
sub împăratul Nero, Sfântul Andrei a fost ucis la 30 noiembrie 60, la Patras, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită, în limba latină « "crux decussata" », de unde a rezultat denumirea de « Crucea Sfântului Andrei ». După moartea sa moaștele i-au fost păstrate la Patras.
Crucea Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327199_a_328528]
-
o lungime de 23 de metri și o lățime de 7 metri. Altarul are formă semicirculară și este prevăzut cu două nișe: proscomidierul în stânga și diaconiconul în dreapta. În centrul Sfântului Altar, se află Sfânta Masă, în care se găsesc Sfintele Moaște (nu se știe ale cui sunt). În interiorul bisericii există un candelabru de alamă și cupru care cântărește 800 de kg. A fost donat de U.D.R. (Uzinele și Domeniile Reșița), în anul 1937. De asemenea pe părțile laterale sunt scaune
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
ordinului din epoca dictaturii comuniste. Resfințirea primei săli a bisericii a fost făcută în cadrul unei ceremonii, oficiată de episcopul Endre Gyulai în data de 6 iunie 1992. În biserica-grotă se păstrează una din cele mai prețuite relicve ale călugărilor paulini: Moaștele Sfântului Paul Sihastrul. Altarul principal al bisericii a fost executat la "Manufactura de Porțelan Zsolnay" din Pécs. La 15 mai 1994, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la repatrierea ordinului paulin, "Asociația de Prietenie Polonezo-Maghiară", a donat o copie
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
afla, la adăpost, steagul lui Tudor Vladimirescu, adus la Curtea de Argeș de episcopul Ilarion Argeșiu, mentorul lui Tudor Vladimirescu. După anul 1880 steagul revoluționar a fost dus la Muzeul Național. În vechea biserică „Sf.Gheorghe” au fost aduse în anul 1897 moaștele Sfintei Filofteia, după ce Biserica Domnească a fost închisă pentru restaurare și au rămas aici până în anul 1913. Biserica, care avea acoperișul din șiță, a fost distrusă de un incendiu devastator în anul 1913, incendiu care s-a propagat de la o
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
sa,1656, trupul neînsuflețit al sfântului a fost zidit în naosul bisericii, în dreptul ușii de intrare. Harta austriacă a Banatului din 1723 arată mănăstirea ca fiind izolată, înconjurată de păduri și mlaștini. Multe minuni s-au săvârșit la Partoș prin intermediul moaștelor sfântului Iosif. Astfel, judele Timișoarei, Marcu Muțiu, vindecându-se aici în chip minunat de o boală necruțătoare, drept mulțumire, zidește în 1750 actuala biserică a mănăstirii, alături de cea veche, mai mare și mai trainică. Iarna grea a anului 1777, alungă
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
-se până astăzi. În anul 1944, sub îngrijirea Episcopiei Timișoarei, se reia viața monahală, așezându-se aici câteva călugărițe. În timpul regimului comunist, mănăstirea a fost desfințată și înlocuită cu parohia Partoș. Între 1955-1956 se efectuează săpături în interiorul bisericii vechi. Astfel, moaștele Sfântului Iosif cel Nou sunt scoase din mormânt și duse la Catedrala Mitropolitană din Timișoara în vederea canonizării oficiale. Din 2008, prin grija mitropolitului Nicolae Corneanu, mănăstirea este reactivată, de data aceasta cu destinație pentru călugări. În 2012, în vecinătatea incintei
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
din 1823, iar actuala basilica a Sfanțului Pavel din-afara zidurilor a fost ridicată în locul aceleia, inaltandu-se podeaua. La data de 6 decembrie 2006 s-a anunțat că arheologii au descoperit, sub altar, un sarcofag ce se crede a păstra moaștele apostolului Pavel. O conferință de presă ținută la 11 decembrie 2006 a oferit mai multe detalii în privința lucrărilor de excavație, care au durat din anul 2002 până în 22 septembrie 2006, si care au început imediat ce pelerinajele la basilica din anul
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
din țări îndepărtate spre destinația lor, la Castelul Wawel. Drumul Regal începe dincolo de flancul nordic al zidurilor orașului vechi, în suburbia medievală Kleparz, acum un cartier central din Cracovia. El începe de la Biserica Sf. Florian ("Kościół św. Floriana"), care conține moaștele Sfântului Florian - Sfântul patron al Poloniei - salvate în mod miraculos de mai multe ori în secolele XII, XVI și VII [2] Biserica Sf. Florian fiind, de asemenea, punctul de plecare pentru procesiuni funerare regale, spre Catedrala Wawel. Drumul Regal traversează
Calea Regală din Cracovia () [Corola-website/Science/329241_a_330570]
-
la Poarta pentru a purta negocieri cu sultanul. Ea și-a păstrat influență în numirea conducătorilor Bisericii Ortodoxe și a rămas influență în timpul domniei succesorului lui Mahomed, Baiazid al II-lea. Călugării mănăstirii Rila au rugat-o să le transfere moaștele sfanțului Ioan de la Rila de la Veliko Tarnovo la Mănăstirea Rila și datorită ei dorința lor a fost îndeplinită în 1469. Datorită influenței ei, au fost oferite privilegii speciale creștinilor ortodocși greci din Ierusalim, extinse ulterior și la comunitatea din Mănăstirii
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
martir salonitan care a murit la 10 aprilie 304 în amfiteatrul de la Salona, în timpul marii persecuții ordonate de Dioclețian. El fusese înmormântat la început împreună cu un preot, Asterius, și patru soldați, într-un mausoleu de lângă oraș. Conform cronicilor pontificale, aceste moaște au făcut obiectul unei alte strămutări, în 641 în timpul papei Ioan al IV-lea, care era de origine dalmată. El negociase cu slavii restituirea rămășițelor și le adusese la Roma. Această a doua tradiție, mai bine atestată, asupra istoriei moaștelor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
moaște au făcut obiectul unei alte strămutări, în 641 în timpul papei Ioan al IV-lea, care era de origine dalmată. El negociase cu slavii restituirea rămășițelor și le adusese la Roma. Această a doua tradiție, mai bine atestată, asupra istoriei moaștelor salonitane, a condus la repunerea în discuție a veridicității lui Ioan din Ravenna și a acțiunilor lui: era vorba de o ficțiune ulterioară, probabil din secolul al IX-lea sau al X-lea. Aceasta nu invalidează însă deloc ipoteza reocupării
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în final a fost decapitat. Aceleași chinuri le-au suferit și ceilalți 23 sfinți mucenici care erau împreună cu el. În secolul al VII-lea clădirea senatului roman (Curia) este sfințită ca biserică având ca patron pe Sant'Adriano al Foro. Moaștele se află în mănăstirea St. Adrian din Geraardsbergen (Belgia). Sfântul Adrian este protectorul soldaților, al negustorilor de arme, al paznicilor și străjerilor, al fierarilor și măcelarilor. Rugăciunile lui ajută împotriva ciumei și epilepsiei.
Adrian din Nicomedia () [Corola-website/Science/329442_a_330771]
-
Mare, în mod special miercurea și vinerea, se practică rugăciunea Calea Sfintei Cruci. Marțea credincioșii se adresează Sfântului Anton de Padova participând la Sfânta Liturghie, rugându-se lui Dumnezeu pentru binecuvântare și ajutor. La sfârșitul Liturghiei se venerează relicva cu moaștele sale.
Biserica romano-catolică „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Motru () [Corola-website/Science/336952_a_338281]
-
fost stareț al mânăstirii Lainici), până ce autoritățile le-au interzis, luând măsuri drastice. Părintele Damaschin, apreciind predicile sale și plăcându-i hotărârea și starea sa sufletească, l-a recomandat mitropolitului Irineu Mihălcescu și, astfel, primește hirotesia de ipodiacon misionar la moaștele Sf. Cuvioase Parascheva de la Iași. Avea vârsta de 28 de ani. Între timp cunoaște asociația misionară ortodoxă Patriarhul Miron din București, pe părintele Iosif Gafton, pe scriitorul Alexandru Lascarov-Moldovanu, pe Vasile Ionescu, pe părintele Toma Gherasimescu de la Mărgăritarele lumii, unul
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
susținut celibatul pentru a demonstra castitatea preoților și călugărilor. În timpul arhiepiscopului Folke Johansson Ängel (1267-1277) scaunul arhiepiscopal a fost transferat de la Gamla Uppsala la Östra Aros, redenumit Uppsala. Această schimbare a fost aprobată atât de rege cât și de papă. Moaștele Sfântului Eric (d.1160), sfântul național al Suediei au fost de asemenea mutate în noul oraș. Arhiepiscopii s-au preocupat de înfrumusețarea orașului aducând o echipă de meșteri francezi conduși de arhitectul Étienne de Bonneuil pentru a construi o imensă
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
I (866), deși descoperirea relicvelor ei de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, la poalele Muntelui Sinai a fost făcută la începutul anilor 800, lucru care, probabil, presupune un cult existent la acea dată (denumirea comună a mănăstirii s-a dezvoltat după descoperirea moaștelor). Mănăstirea a fost construită din ordinul împăratului Iustinian I (care a domnit între 527-565), incluzând și Capela Tufișului Arzând, construită din ordinul împărătesei Elena, mama lui Constantin cel Mare, pe locul în care se presupune că Moise a văzut rugul
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
locaș cu mănăstirea de maici din Tabăra. Aceste două mănăstiri făceau schimb de mărfuri, își acordau ajutor la nevoie. Unica icoană care sa păstrat este icoana făcătoare de minuni a Sf. Mare Mucenic Pantelimon cu părticică din ale lui sfinte moaște.Această icoană a fost dăruită de Episcopul Serafim (Ciciagov) de Chișinău și Hotin în anul1909. După ce complexul monastic a fost închis, în anii 1960-1961 în clădirile mănăstirești a funcționat un spital penrtu cei cu handicap fizic. Biserica de vară cu
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
Potrivit tradiției, abația de călugărițe a fost fondată în 874 de către regina Richilde, a doua soție a lui Carol Pleșuvul (nepotul lui Carol cel Mare) și de către Carol Pleșuvul. În abație, la 6 iunie al acelui an, au fost depuse moaștele Sfintei Scolastica, sora Sfântului Benedict de Nursia. Însă aceste moaște au fost uitate și „redescoperite”, prin revelație divină stareței abației abia pe la sfârșitul scolului al XI-lea. Vândută ca bun național în timpul Revoluției Franceze, abația a fost distrusă la începutul
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de către regina Richilde, a doua soție a lui Carol Pleșuvul (nepotul lui Carol cel Mare) și de către Carol Pleșuvul. În abație, la 6 iunie al acelui an, au fost depuse moaștele Sfintei Scolastica, sora Sfântului Benedict de Nursia. Însă aceste moaște au fost uitate și „redescoperite”, prin revelație divină stareței abației abia pe la sfârșitul scolului al XI-lea. Vândută ca bun național în timpul Revoluției Franceze, abația a fost distrusă la începutul secolului al XIX-lea. Din această frumoasă abație de călugărițe
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
marmură roz cu vinișoare [care, fiind cumpărat în timpul Revoluției, se află în prezent la biserica parohială]. Între tinda de Vest și grilajul corului călugărițelor, spațiul, pavat cu marmură, era rezervat publicului care venea să asiste la slujbe sau să venereze moaștele, în timpul pelerinajelor. Acolo se aduna „toată lumea” sau luau loc „toate persoanele de (bună) condiție” în timpul ceremoniilor excepționale care marcau istoria abației. Tot acolo erau înhumați capelanii sau persoanele de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
care conținea obiecte de argint, din alpaca, din aramă poleită, aramă argintată, sau din argint pe miez de lemn) era închis într-un dulap cu 4 uși. Era o întregă colecție: 9 racle și 12 cutii (cele mai multe din lemn) cu moaște, 6 potire și patenele lor, 2 ciborii, 2 ..., 2 perechi de biurete cu tăvile lor, 1 ibric, 6 sfeșnice din argint, 5 din alpaca și 32 din aramă argintată, 2 lămpi, 2 cădelnițe, 2 agheasmatare portabile, 4 cruci și o
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]