3,297 matches
-
Niciodată nu m-am simțit decât un străin printre oamenii aceștia", spune poetul, cu amărăciune, la finalul vieții. Mitul Parisului, care apare că modelul social și cultural în căutarea identității ibero-americane de la sfârșitul secolului al XIX-lea, evoluează, prin intermediul literaturii modernismului, de la imaginea de cosmopolitism ce permite scriitorilor să se îndepărteze de realitatea din țările lor și să-și caute sursă în cultura europeană, până la transformarea acestuia în paradigmă artificialului și a bizarului. Decepția și deziluzia în fața confruntării dintre un Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
limbajul, iar regiunea existențiala dobândește o pluralitate de zone în acord cu formele și modalitățile narative folosite (fantastice, mitice, onirice, realist-atroce), având ca urmare, toate la un loc, o incandescenta și un impact uman necunoscute de la Dostoievski încoace. Acestui incipient modernism latino-american ce survine că o propunere și o încercare necesară de a dialogă cu cultura europeană și internațională, autorii răspunzând paradigmei creației universale, pe care, așa cum spune Pessoa, o pun în mișcare trei principii bazice: generalitatea (ceea ce exprimă artistul să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pun în mișcare trei principii bazice: generalitatea (ceea ce exprimă artistul să fie înțeles de întreaga umanitate), universalitatea (artistul spune ceea ce este inerent tuturor timpurilor) și limitarea (fiecare artă are semnele sale specifice, ca și modul său personal de exprimare), acestui modernism îi urmează așa-numitul fenomen "boom", care ia naștere încă din anii 1935-1940, insă anii săi de glorie sunt 1950-1960. Acesta coincide cu cunoașterea la scară mondială a creațiilor acestui continent, atât la nivel de critică, cât și la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
firmei exportatoare pe piață, pentru a descuraja eventualele tendințe imitative. Exporturile românești trebuie să fie dublu orientate: atât înspre tradiționalism (prin păstrarea domeniilor cu rezultate întotdeauna bune la export: textile, încălțăminte, mobilă, producția viticolă, produse de artizanat), cât și spre modernism (către bunurile încorporând transfer de tehnologie construcția de automobile, echipamente electronice și electrocasnice, tehnică militară, dar și spre tehnologia informației și a comunicațiilor, care sunt bunurile ce caracterizează noua economie a cunoașterii). După cum rezultă din statisticile realizate la nivelul Uniunii
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
de asemănare a fost și relația Eugen Lovinescu-Camil Petrescu. Prozatorul a frecventat cenaclul "Sburătorul", dar nu a beneficiat de susținerea criticului literar. Paradoxal, deoarece Lovinescu ar fi trebuit să mizeze pe Camil Petrescu ca pe unul din protagoniștii importanți ai modernismului pe care îl promova. Întrucât relațiile umane și literare dintre cei doi nu au fost dintre cele mai bune, oricum de o complexitate ce depășește antipatia, ambii receptând extrem de sensibil și atent reacțiile celuilalt, se poate afirma că, de această
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
atribuie și îi prescrie teme exemplare. Restabilind adevărul în confruntarea Lovinescu-Petrescu, subliniem că istoricul și criticul literar, chiar neeliberat total de rea-voință, a fost interesat și a recunoscut talentul celui care este, pe drept, apreciat ca stâlp de rezistență al modernismului prozei și dramaturgiei românești. Polemica dintre cei doi rămâne, cu regret, la aspecte de suprafață și ratează confruntarea de profunzime, pentru că ambii se macină în frenezia vanităților rănite. Totuși, din aceeași perspectivă inițială, extrem de interesantă, a relației Maestru/Magistru-Discipol detalierile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Nu atât titluri precum oscilez pe mâini cusute cu alamă, poem fără zgardă ori un vis cu gingii de șarpe (practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetului (pe care ar sugera-o titlul), se face simțită necesitatea raportării la marile modele poetice. În sonuri variate (care merg de la atitudinea clasic-reverențioasă la cea mai ascuțită ironie postmodernă), Nicolae Manea reia și adaptează teme, motive și sensibilități specifice modernismului poetic autohton, dar nu ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai glorios decât începutul din Galeriile amare). Din perspectiva confesiunilor din ultimele cărți însă, aceste antecedente ale suferinței de sine nu făceau altceva decât să prefațeze drama majoră a poetului, resuscitată de o sensibilitate creatoare racordată la memoria generică a modernismului: zbaterile chinuite, aproape agonice ale poiesis-ului. Suferința cuvintelor incapabile a corporaliza altceva decât căderea și înfrângerea era anunțată încă din volumul Pasărea amintirilor: "capul/ se lovește/ de pereții disperării (...)/ când scrierile/ despre nemurire/ încep să semene/ cu o scriere despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contemporane. Teoria. Dinamicul. Specificul, Știința, Chișinău, 1981 MANOLI Ion, Lexicografia și stilistica cuvântului potențial, Știința, Chișinău, 1988 MARCOIN, Francis, Leș Romanș de Maupassant, Editions du Temps, Paris, 1999 MARIN, L., Utopiques: jeux d'espaces, Minuit, Paris, 1973 MARINO, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Univers, București, 1969 MARRILLAUD, Pierre, Avant-propos în Leș langages de la ville, Actes du 23e Colloque d'Albi Langages et Significations, Université de Toulouse, Toulouse, 2003, p.7-12 MARTIN-FUGIER, Cocottes et demi-mondaine, în Le programme de la Comédie-Française,1995 MARTIN-FUGIER, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Tableaux des partis en France, Grasset, Paris, 1930 SIGANOS, André, Le minotaure et son mythe, P.U.F., Paris, 1993 SIMION, Eugen, Timpul trăirii, timpul mărturisirii...Jurnal parizian, Cartea Românească, București, 1983 SIMMEL, Georg, The Metropolis and Mental Life, în Modernism. An Anthology of Sources and Documents, Edinburg University Press, Edinburg, 1988 SLEDZIEWSKI, Élisabeth G., Révolution française, în DUBY, Georges; PERROT, Michelle, Histoire des femmes en Occident. Le XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.45-62 SOLLERS, Philippe, Nivelurile semantice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatura și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Internațional, București, 2008; Foucault Michel, Les Mots et les choses, Gallimard, Paris, 1966; Fukuyama Francis, Sfîrșitul istoriei și ultimul om, Humanitas, București, 1993; Fukuyama Francis, Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Humanitas, București, 2002; Gablik Suzi, A eșuat modernismul?, Curtea Veche, București, 2008; Georgescu-Roegen Nicolae, Legea entropiei și procesul economic, Editura Băncii Naționale, București, 1996; Georgescu Adelina, Sinergetica o nouă sinteză a științei, Editura Tehnică, București, 1997; Giddens Anthony, A treia cale, Polirom, Iași, 2001; Giddens Anthony, Consecințele modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
palier de "transfer" așa-zicînd sclavul și-a trăit, fugitiv, visul de a fi stăpîn. Bibliografie Herman Melville Benito Cereno. Traducere din limba engleză de Petre Solomon. Col. "Cartea de pe noptieră". București: Humanitas, 2007. Reflectorul jamesian La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel cumva tradiționalist al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității ca stare de spirit în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind "invenția" exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații. Bibliografie Charles Dickens Marile speranțe. Traducere de Vera Călin. București: Editura Leda Corint, 2004. Feminitate și victorianism Apariția simultană (inițial, sub pseudonime masculine "Currer Bell" și "Ellis Bell"), în 1847, a celebrelor romane victoriene
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
existențial) Apariția (foarte recentă) a traducerii romanului Brideshead Revisited/Întoarcerea la Brideshead, al lui Evelyn Waugh, la Leda-Corint, oferă ocazia prezenței (mai vizibile) pe piața culturală românească a unui prozator britanic de o calitate artistică excepțională. Waugh (1903-1966) reprezentant al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiații și cu postmodernitatea) e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcția marilor epopei tradiționale, inițiatice, alegorice și revelatoare, într-o lume ce și-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de "ficțional" și "istoric" au intrigat uneori, nedumerind comentatorii cîrcotași, dar Doctorow și-a continuat neabătut proiectul postmodern, cu aceeași obstinație, s-ar putea spune, cu care, mai devreme, Thomas Hardy, în epoca victoriană engleză, și William Faulkner, la debutul modernismului american, au crezut în propria lor mitologie artistică. Antologic rămîne răspunsul dat de scriitor unui reporter, după apariția romanului Ragtime. La întrebarea răutăcioasă "Credeți că J.P. Morgan și Sigmund Freud s-au întîlnit cu adevărat vreodată?" -, Doctorow a replicat netulburat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Americii, ridicate, în mod similar, din istorii "mari" și "mici". Intersecția lor devine locul geometric al unui "spirit național" și, de aceea, nu găsesc eronată opinia critică după care Doctorow rămîne un scriitor al americanității, în postmodernism, precum Steinbeck în modernism ori Melville în romantism. Miza artistică absolută din Ragtime trebuie căutată în primul rînd la acest nivel de construcție epică. Nu aș vrea să închei însă fără a elogia excelenta versiune românească oferită de doamna Antoaneta Ralian. Bibliografie E.L. Doctorow
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de profunzime ideatică. Generație etică și estetică totodată, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, Generația '60 este atașată curentului neomodernist, recunoscut drept curent de tranziție între două mari paradigme: modernismul și postmodernismul. Având șansa de a uza atât de uneltele modernității, cât și de cele ale începutului de postmodernitate, reinstaurând, totodată, ceea ce europenii promovează încă din modernitate, și anume afectul, s-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a unei cladiri, ce se ghidează după principiile deconstructivismului, se caracterizează printr-o imprevizibilitate stimulantă și printr-un haos controlat. Este același haos pe care îl declanșează și Friedrich Nietzsche, prin al său: "Dumnezeu a murit!", sintagmă care marchează începutul modernismului și al dezordinii aparente, care se presupune că va urma. Non-existența valorilor sau a unui reper de referință, în care oamenii să creadă și de care să se lege, duce, automat, la dezordinea universală, care, la nivel, beletristic, coincide cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și în orice fel de gândire. Această permanentă procesualitate pune în centru limbajul și, deși se bazează pe o critică radicală a textului, nu demolează centrul, ci îl recondiționează, printr-o recontextualizare a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul derridian, de etapa de început a postmodernismului, asimilată de către neomodernism: "Ipotezele Ioanei Em. Petrescu asupra începutului postmodernismului au drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
limbajului, în texte literare și apoi prin extensie în alte discipline, este preluată masiv din retorica clasică"73. Pornind de la această teorie a vitalității limbajului și a capacității sale modelatoare, ne propunem să identificăm ce a preluat acest curent, din modernism, și, implicit, ce a transmis postmodernismului. Teoria propusă de Hillis Miller, cum că deconstructivismul preia studiul central al limbajului, de la structuraliștii europeni, menținută, ulterior, și de poststructuraliși, este susținută de o explicație argumentată a acestuia, despre care, la noi, va
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
text", sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2.4. Deconstructivism și postmodernism Cu privire la înțelegerea mai profundă a legăturii dintre deconstructivism și postmodernism, considerăm esențială o prezentare succintă a fenomenului postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Jean-François Lyotard
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]