2,765 matches
-
cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și vodă unde e? Cum? Vorbește vlădica? În biserică, mai frumoasă ca oricând zăcea Stanca. Bocetele se stinseseră și litania monahilor încetase. Boierii au ridicat capetele mirați de liniștea ce lăsa să se audă sfârâitul lumânărilor din ceară curată strânse colăcel spiralat ca un melc. Fusese iubită doamna Stanca? Așa s-ar părea, judecând după sinceritatea tristeții de pe fețele tuturor și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de soarele gata să apună. Stai aici și scrie tot ce ai auzit. Până termini, cuviosul Ilarion are grijă ca scrisoarea să plece în noaptea aceasta. În cel mult două zile va fi la București, în mâna lui vodă Brâncoveanu. Monahul, fără nici un cuvânt, ieși ca o umbră pe ușă în timp ce medicul se pregătea de scris. A doua zi după înmormântarea Stancăi, când încă nu se luminase bine de ziuă, beizadea Ștefan fu trezit din somn de un argat care speriat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păgânii numele de Altîn Bei, adică Prințul Aurului. Douăzeci și cinci de ani de pace, fără ca oamenii trudiți de munca zilnică să sară noaptea din somn la auzul tropotului copitelor cailor pe ulițele podite ale Bucureștiului. Dormeau boierii și negustorii, meșteșugarii și monahii, căci pentru ei zvonul făcut de trăpași în întuneric nu însemna decât o călătorie zorită sau întârziată. Când a intrat Ștefan în spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cât boaba de mei vin să țeasă la lumina soarelui ce au urzit o iarnă-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre floarea grădinilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mers. La Hurezi, Ștefan se rugă de ieromonah să se odihnească pentru a putea pleca sâmbătă înapoi spre Târgoviște și București, dar în zadar, ieromonahul făcea numai ce știa el. Sâmbătă în zori - era Sâmbăta lui Lazăr -, urmat de toți monahii mânăstirii, îmbrăcat cu veșminte curate potrivite rangului său, începu utrenia în așteptarea arhimandritului Ioan, starețul. Ștefan se trezi când clopotul cel mare anunța începutul liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schitului, cu toate că deschiderea ferestrelor era doar cât o dungă, se umplea de lumină. Zâmbi și acum ieromonahul și cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan, drept, uitând că anteriul prea scurt când nu sta smerit lăsa să se vadă încălțările de safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceasta era dată la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra pe care și-o făcuse arhimandritul Ioan pentru înmormântarea sa. Se uită în jur, în pronaos nu era nimeni, toți monahii erau în naos și cu glas mare cântau Sfinte Dumnezeule, cel Puternic. Prințul se întoarse spre ieșire, de sus îl priveau blând taica și maica, toți frații și surorile lui, ba chiar i se păru că Ștefan cel de pe zid
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pe el. Da, așa era... Totdeauna până acum îi păruse rău că maică-sa, văzând că bărbații în neamul lor nu apucă bătrânețea, la o molimă de ciumă, l-a închinat la mânăstire la Comana și l-a jurat monah. Totdeauna până acum i a părut rău că nu a putut avea un fiu, dar când, după atâta vreme, l-a reîntâlnit pe Ștefan și i-a văzut sufletul oglindit în frumusețea înfățișării și a recunoscut în el toată nevinovăția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să intre în divan. Pășind în sala mare a iatacului rămase descumpănit - nu mai erau decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah stingher sta și se ruga în timp ce măgaru-i păștea liniștit colțul ierbii. Neajlovul încă nu venise mare, doar Câlniștea se umflase, dar nu peste măsură. Aproape de Giurgiu, când să treacă hotarul spre raiaua turcească, s-au oprit din nou și Io
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
valah pentru milele primite cândva. Vorbea grecește, amestecând din când în când cuvinte slavonești. Slugile, grăbite să îndeplinească porunci de multe ori contradictorii, fără să-l refuze, pentru că exista foarte puternic înrădăcinată superstiția că nu poți să nesocotești dorința unui monah cerșetor, îi dădeau totuși să înțeleagă că este de prisos acolo și că încurcă treburile. — Să aducă cineva un lighean curat cu apă proaspătă în sala cea mare, se auzi un glas bărbătesc. — Îl duc eu, se oferi bătrânul și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare aminte arsurile de pe pieptul și spinarea voievodului. — Mă gândesc să cercetez pe rând bășicile, cele cu puroi să le curățăm, cojile astea de arsură să fie înmuiate punând pe ele cârpe ude și apoi să fie date
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
blând să plece din încăpere. Ea se miră, îi mângâie țeasta rasă pe care părul începuse să crească și ieși. În urma ei liniștea se înstăpâni, adâncită și mai tare de fluieratul unor păsări de prin pomii grădinii. Tăcură un timp. Monahul muia feșele în apă, le punea delicat peste rănile cu cruste, treptat, cu răbdare, acoperind fiecare părticică, apoi le lua ca să curețe cu alte feșe uscate carnea carbonizată și să o dea jos. Vedea cum la atingerea rănilor mușchii spinării
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceas de cum am ieșit din Ediculé. — Să nu te înșeli, măria ta, și să crezi că-i o minune. Din clipa când te-au mazilit, tot timpul v am urmărit și m-am rugat... Pentru Ștefan m-am rugat, spuse monahul, plecându-și sfios capul. — Te așteptam să mă înveți să mă rog cum spune Iisus, pentru vrăjmași, pentru dușmanii mei... Nu cred că ai nevoie, măria ta, pentru că toată viața ți-ai iubit dușmanii și i-ai iertat de câte ori te-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Preotul îl binecuvântă și ieși din odaie, se duse în sala cea mare. Acolo doctorul își făcea meseria curățând rănile picioarelor și mâinilor beizadelei Constantin. — Nu-i nevoie să le ardem cu fierul înroșit, raportă el când îl zări pe monah. Domnia sa este tânăr și este bun de carne. Gherasim trecu pe lângă ei ca o umbră, se îndreptă spre lavița pe care sta Ștefan, se aplecă în fața lui și-l sărută pe frunte. Ieși spre cuhnie. O întâlni pe doamna Marica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toropit de căldură. Ajuns la Vlah serai, Gherasim fu condus direct la voievod. — M-am întors, măria ta, pentru că am uitat să-ți spun ceva, minți el. Domnitorul îl învălui în privirea aceea blândă, dar într-atât de absentă încât monahului iar i se făcu frică. — Măria ta, îți aduci aminte când i-a fost lui Iisus Hristos frică să rămână singur? — I-a fost frică? Când? Pe cruce? — Nu. În grădina Ghetsimani. Atoatevăzătorul vedea cum unul din cei apropiați lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva, părinte, ceva ce nu se cuvine: apropie-te, îngenunchează înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile cu degetele vinete, aproape negre, ale domnitorului se lăsară pe creștetul monahului. Lacrimi cât boabele de rouă se prinseră de pletele-i albe. Clipele treceau măsurate de bătaia inimilor lor. — Iartă-mă, sfinția ta, nu se cuvenea să stai așa în fața noastră, domnia ta, față bisericească. Dar altfel cum aș fi putut să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica... I-au sculat de cu noapte. Cât de frumos este cerul, niciodată n-am văzut atâtea stele. Ce să-i spun lui taica de ziua lui: să trăiești, măria ta? Cred că nu se cade. Au fost aseară trei monahi greci trimiși de fericitul Hrisant ca să ne spovedească. Bine că i-au lăsat să intre la noi. Azi este Sfânta Maria Mare, se cade să ne împărtășim. S-or fi copt strugurii la Potlogi, dar perele la Doicești? Au venit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăsa să fiu eu primul. De lângă el, Radu îl cuprinse pe după umeri și-i șopti blând: N-avea grijă, atunci o să fiu eu înaintea ta, așa se cade că sunt mai vârstnic... Un călugăr îi dădu în mâini lumânarea în timp ce monahul cu patrafir îi apropie potirul de buze. Simți ceva cald cum îi străbate tot trupul. Ridică privirea în sus spre turnul din fața lui, i se păru că la o fereastră întunecată se mișcă ceva alb. Să fie doamna, maica adică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se uită în jur, zâmbi fericit, nimeni nu-l vedea, acum toți se uitau la neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie și nu în ultimă instanță pentru întreaga omenire. Autorul, care a fost în mai multe rânduri pelerin prin acest rai pământesc, are ca interlocutori în aceste convorbiri duhovnicești stareți, arhimandriți, ieromonahi și monahi. Dezvăluie experiențe duhovnicești despre viața Ortodoxiei de azi. Aceste mărturii apar într-o lume care prin purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. (în curs de editare) 12. Soțul ideal, soția ideală Pr. Nicolae Tănase Descriere: Cartea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
titularul și s-a îngrijit de instituțiile (spitale și colegii) care depindeau de ea. Terenurile ce aparțin mănăstirilor ocupă enorma suprafață de trei cincimi din teritoriu, mai precis: două cincimi pentru mănăstirile naționale, o cincime pentru fostele mănăstiri închinate! Instruirea monahilor din ordinele inferioare este la fel de neglijată ca și cea a popilor; greșeala nu le poate fi imputată lor, iar vina le aparține în întregime instituțiilor. Cu o bună întrebuințare a veniturilor mănăstirilor, administrația va face să înceteze când va dori
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-Slăvit fie împăratul-frumoaselor. -Slăvit este Dumnezeu Iisus Hristos. La asemenea urare noul preot se zbârci și cutremură. -Cine ești dumneata și cu ce treburi pe la noi întrebă maica Filomela, care era mai în vârstă, avea treizeci de ani. -Eu sunt monahul Belzebut, călugăr al împărăției nesfârșite, noul ajutor al starețului Machedon. -Daaa!Cum de n-am știut și noi, vociferară celelalte măicuțe. Mergând spre bisericuță pentru utrenie au rămas mute de uimire când au văzut, cum toate crucile din curtea mânăstirii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
75Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu-i frate, De nu-i văr cu Don Juanul ce cânta de gard dincolo. Dar monahul cel sinistru zise tragic: - "O! Apollo 80Mă ferească să fiu rudă cu-aste firi întunecate. Nu! pe mine preuteasa zeității pământene Lîngă focul cel de jertfă, pe altar de cărămidă, "M-a lipsit de demnitatea de cucoș - ca să-mi surâdă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mănăstirii Sfântul Atanasie, despre începuturile căreia vorbește Nicolae Iorga în niște note de călătorie de prin 1907. El spune că o mână de călugări a ridicat aici în Codrii Iașilor un schit din “scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi”. În 1638, însă, Vasile Lupu voievod zidește o biserică din piatră pe aceste “prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii”. Cu timpul, însă, zidirea s-a risipit. La 1702, Constantin Duca voievod o reface și își pune pisania scrisă pe grecește
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]