2,772 matches
-
poteca destul de priporoasă după ce treci Izvorul Maicii-Domnului. Înțelepciunea lui s-a dovedit în diferite chipuri. Într-un rând pe lângă povara de mere, prune și hribi ce i-au pus călugării Pocrovului în spinare, s-a aburcat pe samar și Gherman monah beteag de un picior. Golovici l-a suferit până la izvoarele de la jumătate de cale: doi km. Dar când a ajuns la izvor, s-a pus jos și n-a mai voit să se ridice. Privea pe călugărul cel beteag și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se stabiliseră, în chilii izolate, pustnici, practicanți ai Rugăciunii lui Iisus. La sosirea lui Platon, acest spațiu sacru era deja purtător a patru veacuri de tradiție isihastă. Sub puternica înrâurire a centrelor isihaste din Muntele Athos și din Bulgaria, viața monahilor de aici se coagulase în jurul câtorva schituri, organizate după rânduiala athonită și răspândite pe un spațiu restrâns. Sosirea aici a unui alt ucrainean rămas celebru în Istoria Bisericii, Starețul Vasilie schimonahul, transformă cele patru veacuri de tradiție într-un nume
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din lucrul propriilor mâini și care viețuiesc într-o comuniune desăvârșită cu natura, cu Dumnezeu, cu ei înșiși și cu cei din jur. De la ei învață tânărul Platon între douăzeci și douăzeci și patru de ani, tot ce trebuie să știe un monah desăvârșit: de la coptul pâinii și culegrea viei, până la tipicul pravilei din biserică și al pravilei de chilie. De la ei află despre practicarea Rugăciunii lui Iisus, despre coborârea minții în inimă, despre părinții isihasmului și scrierile lor. Aici se așează în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
într-o obște bilingvă. Formată în egală măsură din călugări de origine slavă (maloruși și velicoruși), dar și români (munteni și moldoveni), obștea de la Poiana Mărului era practic bilingvă, limbile slavonă și română fiind folosite simultan atât pentru comunicare între monahi, cât și în cuvintele de învățătură. Este și motivul pentru care Petru/Platon învață foarte bine limba română în cei patru ani de ședere aici, iar acest bilingvism slavono-român va fi amprenta sa lingvistică pe care o va pune pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
belșug păsările cerului care i se așezau pe umeri și pe cap, însoțindu-l la biserică pentru fiecare Liturghie. În timpul slujbei așteptau pe acoperiș, iar apoi îl însoțeau la fel, pe drumul de întoarcere, de la biserică până la chilie. Un alt monah care se înscrie în biografia lui Petru este schimonahul Ioan din Rusia Mare. Acesta pregătea singur masa pentru toți frații, iar la sosirea acestora în trapeză le spăla picioarele într-un vas anume pregătit și le săruta apoi cu dragoste
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
probabil după numele prea-iubitului său ucenic, pe care îl pierduse cu ani în urmă la Poiana Mărului. La scurt timp după aceea, la Athos sosește călugărul Visarion din Valahia. Nou venit și dornic de a intra în ascultare la un monah care să îi cunoască limba maternă, româna, Visarion se apropie de Paisie și îi devine ucenic. Suntem în 1750 și este momentul în care Paisie, la doar douăzeci și opt de ani, fără bucuria de a-și fi găsit vreodată părintele de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în care Paisie, la doar douăzeci și opt de ani, fără bucuria de a-și fi găsit vreodată părintele de suflet atât de mult visat, devine el însuși învățător și ocrotitor al altuia. De la acest unic ucenic și până la cei opt sute de monahi pe care i-a strâns în jurul său în ultimii ani de viață la Neamț, obștea paisiană a crescut ca un fluviu care devine gigantic prin primirea continuă de afluenți din toate zările lumii. Numărul ucenicilor lui Paisie crește în scurt
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nordul Moldovei. Suntem în 1763. Din acest moment și până la moarte, Paisie va fi stareț de mănăstire, păstor de suflete și cărturar neobosit. În foarte scurt timp, organizează la Dragomirna o obște de tip athonit, având drept scop principal progresul monahilor pe calea înduhovnicirii, prin asceză, comuniune în Sfânta Liturghie și, mai cu seamă, prin rostirea neîntreruptă a Rugăciunii lui Iisus. Aici, scrie Așezământul de la Dragomirna în care, în optsprezece capitole cu tot atâtea puncte distincte, sunt limpede formulate toate obligațiile
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
practicii Rugăciunii lui Iisus în viața de obște. Până la el, această rugăciune era considerată un mărgăritar aparținând doar vieții în pustnicie, iar coborârea minții în inimă, o practică imposibil de deprins fără o călăuză extrem de experimentată. Paisie invită pe toată lumea, monahi sau mireni, indiferent de existența unui ghid sau nu, să se apropie de această rugăciune și să o rostească neîncetat. Mai mult, el consideră educația metodică, drept o condiție a elevării spiritului. Din poziția sa de stareț-păstor se ocupă de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mireni, indiferent de existența unui ghid sau nu, să se apropie de această rugăciune și să o rostească neîncetat. Mai mult, el consideră educația metodică, drept o condiție a elevării spiritului. Din poziția sa de stareț-păstor se ocupă de instruirea monahilor, instaurând o tradiție a predicilor de seară. De la începutul postului Crăciunului (15 noiembrie) și până în sâmbăta lui Lazăr (adică, până la intrarea în Săptămâna Patimilor), Paisie îi cheamă pe călugări în trapeză și seară de seară, le citește fragmente din scrierile
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu zi a mănăstirii. Ucenicii ascultă, întreabă, primesc răspunsuri și, mai ales, țin minte. O seară discuțiile au loc în slavonă, altă seară au loc în română. Cei care cunosc bine ambele limbi sunt bineveniți în toate serile. Prin discuții, monahii se apropie mai mult de adevăr. O veritabilă grădină a lui Akademos, slavono-română, hrănindu-se din texte grecești, în nordul Moldovei! Este momentul în care Paisie hotărăște să renunțe la corectarea textelor slavone după versiuni mai vechi tot slavone, și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Urmează același program de asceză fantastică deprins la Athos. Ucenicii, și ei, sunt cu totul absorbiți nu numai de rugăciune, ci și de muncă. Scutită de taxe, mănăstirea se întreține singură, lucrându-și ogoarele, viile, vânzând lucrul de mână al monahilor. În plus, obștea monahală întreține pe propria cheltuială o casă de oaspeți, un spital și oferă găzduire oricui, oricât de mult timp; săracilor și bătrânilor bolnavi, chiar până la sfârșitul vieții. Dar mănăstirea este sub timpuri și un singur lucru nu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vigoare și aici și guvernează fiecare zi de existență o obștii. Cei patru ani care aveau să urmeze aveau însă să fie ani de luptă cu sărăcia și nevoile de tot felul. Prea mică pentru o comunitate de sute de monahi, mănăstirea nu poate oferi destul spațiu, iar ucenicii se văd nevoiți să locuiască câte șase, opt sau chiar zece în chilii de câte doi. Faima lui Paisie de erudit și stareț ales îi aduce necontenit noi ucenici la poarta mănăstirii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aceeași stăreție, rânduială care va fi păstrată mult după dispariția lui, până în 1950. Pe poarta mănăstirii Neamț intră la 14 august 1779. Aici va rămâne ultimii săi cincisprezece ani de viață. În acest răstimp va valorifica toată experiența sa de monah, stareț și lingvist, și ca rezultat, Neamțul va ajunge în această perioadă cea mai înfloritoare citadelă a Ortodoxiei din estul Europei. Experiența sa de organizator strălucește în crearea unei obști de isihaști la fel de activi pe tărâmul rugăciunii cât și al
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
prin ucenici, prin manuscrisele sale și prin volumele ce i-au fost dedicate. În 1794, după dispariția sa, stăreția Mănăstirii Neamț este preluată de ucenicul său de limba slavonă, Sofronie. Acesta preia nu numai grija obștei paisiene de peste opt sute de monahi, ci și cele trei sute de manuscrise rămase din timpul starețului Paisie, din care patruzeci manuscrise autografe ale marelui cărturar. Anul 1794 este de altfel un an foarte important și pentru misionarismul monahal rus. În timp ce Paisie Velicikovski se stingea la Neamț
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sau de pictură bisericească bizantină. Se desparte de Paisie în 1773, la porunca Mitropolitului Grigorie al II-lea care îl cheamă de la Dragomirna la București, spre a sluji ca predicator al Mitropoliei, mai întâi ca ieromonah și apoi ca arhimandrit. Monahul Gheorghe, care îl însoțise pe Macarie la Athos, devine și el ucenic al lui Paisie, pe care îl urmează la Dragomirna, Secu și Neamț. La numai doi ani, însă, după stabilirea obștii paisiene la Neamț, în 1781, din porunca aceluiași
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
celui mai puternic. Destinele prinse între iataganul turcesc, tunul muscal și baioneta austriacă au devenit de nevoie destine de pelerin, de pribeag în calea furtunii. Printre peregrinii veacului avea să se numere și un om rămas în istorie ca un monah desăvârșit, un mare erudit, traducător de mare înzestrare, povățuitor și păstor de suflete, dar mai cu seamă ca un model de personalitate umană șlefuită prin efort propriu și purtătoare a unui mesaj universal, trimis întregii umanități și tuturor timpurilor: mesajul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tăcere cu Dumnezeu. Fascinat de povestirile acestora despre Sfântul Munte Athos, va părăsi și Muntenia, în 1746, pentru a se îndrepta spre Athos. Aici la Sfântul Munte, va petrece șaptesprezece ani de viață, de căutări, de formare a sa ca monah, păstor de suflete și lingvist, și se va face pregătirea în mintea și sufletul său pentru marea sa operă de mai târziu. Va învăța greacă bizantină, va descoperi texte ale tradiției patristice în bibliotecile mănăstirilor athonite și va deveni călugăr
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de mai târziu. Va învăța greacă bizantină, va descoperi texte ale tradiției patristice în bibliotecile mănăstirilor athonite și va deveni călugăr cu numele de Paisie și hirotonit preot, în 1758, având în jurul său o obște de șaizeci și patru de monahi. Aflat cu ucenicii săi în Schitul Sfântului Ilie, pe un teritoriu supus unor biruri uriașe de turci și văzându-și obștea primejduită și vlăguită de plata acestor taxe, starețul Paisie, în vârstă acum de patruzeci și unu de ani, hotărăște
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Theodor. Moartea nu este numită ca atare, ci este evocată cu denominantul de „trecere” în cazul tatălui și de „mutare” în cazul fratelui mai mic, semn al intervenției punctului de vedere al naratorului asupra percepției infantile a personajului. Paisie naratorul, monah profund înduhovnicit și îmbunătățit spiritualicește, împrumută personajului-copil Petru din maturitatea și curajul său. Personajul-copil Petru nu disperă în fața morții celor dragi. El consideră moartea doar o trecere sau o mutare către alt mod de viață, mult îmbunătățit și rezolvă distanța
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
capătă o dimensiune de călăuză, de ghid și sfătuitor, într-o polaritate care se conturează din ce în ce mai instabilă și divergentă: urmarea școlii și a traiului în lume și viața în monahism. Relația lor are loc prin cărți: elevul le împrumută de la monah, le citește, iar călugărul i le explică. Textul scris devine aici un mijloc de apropiere între oameni și între suflete, de mediere între diferite generații și moduri diverse de instruire. Este poate, interesant de remarcat faptul că, în amintirile sale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
rând ca impresionând prin dimensiuni. Este unul dintre puținele fragmente ale întregului text, dacă nu chiar singurul în care adjectivul „mare” este folosit pentru a caracteriza toate componentele imaginii: mănăstirea este „mare”, clopotnița mănăstirii este și ea „mare”, mulțimea de monahi aflați la slujbă în interiorul bisericii este tot „mare”, biserica este „asemenea cerului”, peșterile au o „de trei ori binecuvântată” liniștire și pace, cuvintele „mare”, „liniște” cu varianta „liniștire” și „pace” apar într-un tipar repetitiv, în fiecare frază a acestui
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ieșire în întâmpinarea Divinității și o ascultare interioară a glasului acesteia în om. La Lavra Peșterilor din Kiev, liniștirea este darul lui Dumnezeu pentru om, în timp ce în micul schit Kitaev, tăcerea este o jertfă de laudă adusă lui Dumnezeu de către monahi. Alcătuirea urbană în percepția adolescentului Petru este așadar aceeași ca tipar, variind doar scala ei de prezentare: la Poltava orașul și oamenii se grupează concentric în jurul marii catedrale a Adormirii Maicii Domnului, în timp ce Kievul se desfășoară în toată splendoarea sa
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
este beneficiarul unei liniștiri desăvârșite în fața ispitelor lumii, a unei isihii care îl izolează de tumult, întocmai cum ostrovul din mijlocul râului îl izolează de restul lumii. În această împărăție a liniștii, cărțile sunt centrul vieții, căci, aflăm din text, monahul Isihie, se îndeletnicește de ani de zile cu copierea cărților Sfinților Părinți. Este un refugiu de liniște pe care tânărul pelerin și-l dorește din tot sufletul. Este însă de trei ori respins de sihastru, în dorința sa de a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
al cinului călugăresc, rasoforul Platon, primit în ascultare la Lavra Pecerska. Este o schimbare identitară care va opera și o schimbare de percepție în mintea tânărului. Kievul marilor căutări din viața elevului, va deveni astfel Kievul marilor hotărâri din viața monahului. KIEV. ULTIMA AMINTIRE Înainte de a părăsi definitiv Ucraina, Petru Velicikovski, devenit între timp rasoforul Platon, petrece un ultim an și jumătate de viață, ca monah la marea Lavră a Peșterilor din Kiev, unde este rânduit la atelierul mănăstirii, spre a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]