3,149 matches
-
reginei din Londra a inclus trupe din toate colțurile imperiului. Celebrarea a fost marcată de mari revărsări de afecțiune pentru regina septuagenară. În vacanțe, Victoria vizita cu regularitate Europa. În 1889, în timpul unei vizite la Biarritz, ea a devenit primul monarh britanic în funcție care a pus piciorul în Spania. În aprilie 1900 războiul burilor era atât de nepopular în Europa continentală încât călătoria ei anuală în Franța părea inoportună. În schimb, regina a mers în Irlanda pentru prima dată după
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
al Germaniei au stat lângă patul ei de moarte. A fost înmormântată într-o rochie albă și cu verigheta pe deget. Funeraliile au avut loc pe 2 februarie la capela St George a Castelului Windsor. Victoria a fost multă vreme monarhul cu cea mai lungă domnie din istoria britanică; a domnit 63 de ani, 7 luni și 2 zile, fiind depășită doar de stră-strănepoata ei, regina Elisabeta a II-a. A fost ultimul monarh al Casei de Hanovra. Ulterior casa regală
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
Castelului Windsor. Victoria a fost multă vreme monarhul cu cea mai lungă domnie din istoria britanică; a domnit 63 de ani, 7 luni și 2 zile, fiind depășită doar de stră-strănepoata ei, regina Elisabeta a II-a. A fost ultimul monarh al Casei de Hanovra. Ulterior casa regală a preluat numele de Saxa-Coburg și Gotha, după soțul Victoriei. "Era victoriană" rămâne înscrisă cu majuscule în istoria Marii Britanii, epocă înfloritoare atât din punct de vedere economic, cât și cultural. Au rămas și
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
regatul Franței. Disputele teritoriale au apărut de la mijlocul secolului al XII-lea, o dată cu mariajul dintre Eleanor de Aquitania, moștenitoarea tronului ducal, și Henric al II-lea al Angliei, regele Angliei care era și duce al Aquitaniei. Așadar, în ducele Aquitaniei, monarhii francezi angajați, începând cu Filip al II-lea, într-un proces de unificare teritorială și limitare a autonomiilor regionale și tendițelor politice centrifuge, aveau un rival puternic, în spatele căruia se afla forța economică a regatului Angliei. Din punctul de vedere
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
a reorientat casa cu fața la vest, a construit aripile de nord și de sud cu intrări separate. Grădina de la Kensington House a furnizat fructe și legume pentru curtea de la Palatul St.James. Pentru 70 de ani, a fost reședința favorită a monarhilor britanici, deși reședința oficială a curții era Palatul St.James. Regina Maria a murit de variolă la Palatul Kensington în 1694. În 1702 William al III-lea a căzut de pe cal la Hampton Court și a fost adus la Palatul
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
cu picturi murale și tavane pictate de William Kent. În 1722 el a proiectat Sala Cupolei. În 1819 în Sala Cupolei a fost botezată Prințesa Victoria, cre s-a născut la Kensington, în apartamentele Ducelui și Ducesei de Kent. Ultimul monarh care a folosit Palatul Kensington a fost George al II-lea. Charles Bridgeman a reconceput grădinile palatului într-o formă încă recognoscibilă astăzi. După decesul regelui George al II-lea la palat în 1760, Palatul Kensington a fost pus la
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
George al II-lea la palat în 1760, Palatul Kensington a fost pus la dispoziția membrilor secundari ai famiiei regale, inclusiv la tânăra fiică a Ducelui de Kent care a locuit la palat cu mama sa. Regina Mary (bunica actualului monarh al Regatului Unit) s-a născut la Palatul Kensington în 1867. Părinții ei, Ducele și Ducesa de Teck, locuiau în palat. Eduard al VII-lea numea palatul "o grămadă de mătuși" din cauza numărului mare de rude regale care aveau reședința
Palatul Kensington () [Corola-website/Science/299428_a_300757]
-
Locke combate absolutismul și tirania, apără libertatea și dreptul, vede în puterea legislativă forța supremă. Acesteia trebuie să i se supună puterea executivă și cea federativă, care are menirea să apere comunitatea împotriva primejdiilor din afară. Dacă guvernul, reprezentanții și monarhul își depășesc mandatul, atunci poporul trebuie să intervină și să-și exercite singur suveranitatea. Cine încalcă legea și știrbește din drepturile poporului, se pune în stare de război cu acesta, și revoluția este în acest caz o armă de apărare
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
la modul cum este numit și legitimat conducătorul statului. Se diferențiază astfel două mari forme de guvernământ: monarhia, cu un conducător cu mandat transmis ereditar, și republica, în care conducerea statală este aleasă prin vot. În această formă de guvernământ, monarhul deține puterea absolută in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca există), iar puterea executivă este exercitată în totalitate de monarh. În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, Swaziland,Arabia Saudita,cele din Asia etc. În
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
conducător cu mandat transmis ereditar, și republica, în care conducerea statală este aleasă prin vot. În această formă de guvernământ, monarhul deține puterea absolută in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca există), iar puterea executivă este exercitată în totalitate de monarh. În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, Swaziland,Arabia Saudita,cele din Asia etc. În statele cu regim monarhic constituțional (ex: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania), șeful statului este monarhul, care deține, de regulă, puteri
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
este exercitată în totalitate de monarh. În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, Swaziland,Arabia Saudita,cele din Asia etc. În statele cu regim monarhic constituțional (ex: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania), șeful statului este monarhul, care deține, de regulă, puteri limitate. Puterea executivă este deținută de Guvern prin Primul-Ministru. Ca structură, sistemul este foarte asemănător cu cel al Republicii Parlamentare, diferențele fiind legate de șeful statului și modalitatea de alegere al acestuia. Monarhii din aceste
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
statului este monarhul, care deține, de regulă, puteri limitate. Puterea executivă este deținută de Guvern prin Primul-Ministru. Ca structură, sistemul este foarte asemănător cu cel al Republicii Parlamentare, diferențele fiind legate de șeful statului și modalitatea de alegere al acestuia. Monarhii din aceste sisteme au cunoscut o reducere treptată a atribuțiilor lor, mai ales după anul 1945, rolul acestora fiind mai mult simbolic. Cu toate acestea, există "puteri de rezervă" pe care aceștia le pot folosi (mai ales în Marea Britanie), însă
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
din 1923, acceptată, în general, ca ultima constituție democratică a țării, asignează astfel cele trei puteri ale Statului: În statele cu formă de guvernământ parlamentară (ex: Germania), prim-ministrul (sau cancelarul) este șeful guvernului, autoritatea executivă în stat, șeful statului (monarh sau președinte) având, cu mici excepții, funcții simbolice. Guvernul este numit de către Parlament, iar în unele cazuri Parlamentul alege și Președintele țării. În majoritatea cazurilor, Președintele are rolul de a media conflictele politice și de a reprezenta pe plan extern
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
(în limba engleză, "The Governor General of Canada", în limba franceză "Gouverneur général du Canada" sau "Gouverneure générale du Canada") este reprezentantul viceregal oficial al monarhului britanic în Canada. Din 1947, conform actului cunoscut sub numele de "Letters Patent", este și comandantul șef al forțelor militare canadiene, acționând, în numele Maiestății Sale la conducerea efectivelor militare canadiene. Canada este un stat independent din 1867, un dominion britanic
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
este un stat independent din 1867, un dominion britanic, cunoscut și sub numele de Dominionul Canadei (în limba engleză Dominion of Canada). Ca atare, teoretic, Canada este o monarhie, mai exact o monarhie constituțională al carei șef de stat este monarhul britanic, din 1952 Maiestatea Să Regina Elisabeta a II-a. Datorită independenței Canadei, conform actului de independență, BNA Act din 1 iulie 1867 (reluate mereu până la Constitution Act, 1982), puterile efective ale Guvernatorului General al Canadei sunt de fapt foarte
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
Puterea efectivă este exercitată de Parlamentul Canadei, de Primul Ministru și de Guvern (sau Cabinet). Datorită convențiilor constituționale, Guvernatorul General al Canadei își exercită puterile sale, doar la solicitarea și sfatul Primului Ministru al Canadei și a altor miniștrii. Deși monarhul britanic este, teoretic, și șeful de stat al Canadei, în realitate, nici Regina nici Guvernul Britanic nu intervin în afacerile Canadei. Singură putere reală pe care o are monarhul britanic în legătură cu Canada este numirea Guvernatorului General al Canadei, dar cu
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
și sfatul Primului Ministru al Canadei și a altor miniștrii. Deși monarhul britanic este, teoretic, și șeful de stat al Canadei, în realitate, nici Regina nici Guvernul Britanic nu intervin în afacerile Canadei. Singură putere reală pe care o are monarhul britanic în legătură cu Canada este numirea Guvernatorului General al Canadei, dar cu limitarea de a o face la sfatul Primului Ministru al Canadei. Orice modificare constituțională care afectează această funcție trebuie să se facă cu consensul unanim al tuturor celor zece
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
erezii, și torturați pentru obținerea de mărturisiri de blasfemie. Mărturisirile, deși obținute sub presiune, au provocat un scandal la Paris. După alte insistențe din partea lui Filip, papa Clement a emis bula "Pastoralis Praeeminentiae" la 22 noiembrie, 1307, care cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște averile. Papa Clement a cerut audieri papale pentru a determina vinovăția sau nevinovăția templierilor, și, o dată eliberați de tortura inchizitorilor, mulți și-au retras mărturisirile. Unii aveau suficientă
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
17 noiembrie 1558 până la moartea sa. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
nu irite catolicii, dar care să satisfacă dorințele protestanților englezi. Dar nu tolerează puritanii extrem de zeloși care cer reforme radicale. Parlamentul începe în 1559 o legiferare pentru înființarea unei noi biserici bazate pe reformele lui Eduard al VI-lea, cu monarhul la conducere, dar cu multe elemente catolice cum ar fi veșmintele sacerdoților. Camera Comunelor este de acord, dar proiectul de lege a supremației întâlnește opoziția episcopilor din Camera Lorzilor. Totuși multe episcopii erau vacante la acea dată, printre care și
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Angliei a crescut. Papa Sixt al V-lea mirat scria: "Ea este o femeie care chiar dacă stăpânește doar o jumătate de insulă, este temută de Franța, Spania și Sfântul Imperiu Roman". A fost primul Tudor care a recunoscut că un monarh guvernează pentru aprobarea poporului său. Prin urmare ea a colaborat întotdeauna cu Parlamentul și consilierii săi, în care putea avea încredere, ceea ce niciunul din succesorii săi Stuart nu a reușit. Unii istorici sunt de părere că a avut noroc; ea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
trăiesc cu părinții , funcționarii și soldații nu aveau drept de vot. Pe 17 decembrie 1885 apar zvonuri cum William Gladstone ar susține „Home Rule” pentru Irlanda. În 1887 se celebrează jubileul reginei Victoria care domnea de 50 de ani. Mulți monarhi europeni și prinți au fost invitați la banchetul ceremonial. Un atentat al republicanilor irlandezi care încercau să se infiltreze în Westminster Abbey a fost dejucat. În același an, Arthur Conan Doyle publică prima ediție cu „Sherlock Holmes”, iar autoritățile sunt
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
din suprafață planetei. În 1947, India, perla imperiului britanic, și-a obținut independența. Toate coloniile britanice și-au întrerup legăturile cu fosta țară mamă în următoarele decenii și au rămas unite prin Commonwhealt-ul britanic al națiunilor, condus și azi de monarhul britanic lipsit de autoritate politică. Gradul de limitare a influenței internaționale a Marii Britanii s-a demonstrat pe fondul Crizei Suezului din 1956. În urma naționalizării canalului de către președintele egiptean Nasser, Marea Britanie și Franța au ocupat Canalul Suez. Operațiunea a eșuat însă
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
protestanții pretind să fie tratați ca parteneri egali ai catolicilor. Împărțirea Poloniei (1772) este inițiativa Austriei, care împreună cu Rusia devine aliata Prusiei (1764), iar Prusia anexează "Prusia de apus". De la această dată se intitulează el "Frederic, regele Prusiei". Ca tânăr monarh a atras atenția regilor și principilor europeni asupra Prusiei prin reformele sale. Printre altele a interzis interogarea prin schingiuire (iunie 1740) și a acordat libertatea religiei. Lozinca lui era "eu sunt primul supus statului meu". A contribuit și la dezvoltarea
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
a convocat "Assemblée des notables" în 1787 pentru a discuta asupra noii reforme fiscale propusă de Calonne. Adunarea a repins planul. Toate aceste eșecuri i-au semnalat lui Ludovic faptul că și-a pierdut capacitatea de a domni ca un monarh absolut, fapt ce i-a cauzat depresie. Au existat apeluri din ce în ce mai puternice ca regele să convoace Stările Generale lucru pe care l-a făcut în mai 1789. În iunie 1789 a început Revoluția Franceză. Încercările lui Ludovic de-a o
Ludovic al XVI-lea al Franței () [Corola-website/Science/298943_a_300272]