3,916 matches
-
ironică, jignitoare a lui Sertorius Macro: „Ai deja cu patru ani mai mult decât avea Augustus când a luat puterea“. Poate că și Macro începea să-și amintească. Apropiindu-se de hartă, se împiedică pe pardoseala strălucitoare de marmură și mozaicuri. Se miră, pentru că nu era nimic în care i s-ar fi putut agăța piciorul. „Zeii anunță destinul prin semne infime“, spusese într-o zi Zaleucos. Împăratul declară: — În loc să înarmăm mereu noi legiuni, mai bine să trimitem ambasadori și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma. Avea nevoie de Manlius, constructorul născut la Velitrae, care cunoștea bine zona. Avea nevoie de Euthymius, inginerul naval care conducea șantierele de la Misenum; și de Thryphiodoros, extravagantul decorator din Alexandria, care se pricepea ca nimeni altul la stofe, lemn, mozaicuri, picturi, bronz și aur și modelase ezoterica mensa isiaca; și de Claudius, poetul care știa să redea în latină vechile rugăciuni incizate în temple; și muzica, statuile... Imaginația lui își luase zborul, cu libertatea imprudentă și greu de stăvilit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui napolitană, evocă o amintire din ținutul său: — Corabia de aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ta va fi gata, chiar a doua zi, eu voi face baza... Iar coloanele, plăcile, marmura, toate vor fi deja pregătite pe mal. Dar tu, Imhotep, trebuie să-mi dai imediat desenele și măsurile. Și tu la fel, Thryphiodoros, pentru mozaicurile și ușile tale... Toate vor face parte dintr-un proiect unic. Apoi adăugă: — Eu voi controla totul; nimeni nu va putea să-mi spună că am greșit sau că trebuie să schimb ceva. Dă-mi un an, poate chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui Macro ceru să fie anunțat și, în picioare în mijlocul acelor comori strălucitoare, raportă: Macro alesese să se sinucidă, ca un militar; fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a murit, tatăl său, Agrippa, marele amiral, dislocase șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la lumină un portic, ruinele termelor și ale unui spectaculos nymphaeum. De-a lungul veacurilor, vila a fost jefuită și distrusă de cutremure. Încet-încet, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie cu coloane în curtea interioară a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină fresce splendide, printre care și cea reprezentând victorioasa bătălie navală din insulele Egade: Augustus stă în picioare pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca al unei sperietori de ciori înclinat spre ea. Pe când se apropiau și mai mult, am recunoscut portțigaretul din gura lui. Ea purta pălăria ei neagră bună cu fundă și cu borul îngust și lustruit. Se îndreptau spre mine prin mozaicul de lumină și umbră până când am ajuns la câțiva centimetri unii de alții. Chipul tatei era la aceeași înălțime cu al meu, deși nu îi puteam distinge trăsăturile. Fumul era prea gros. Își dădu capul pe spate, deschise gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
devenise extrem de insistentă și îi pândea drumurile. Ce să-i spună? Duminicile îi era mai greu să plece, dar își făcea de lucru, cum reușise în prima duminică de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să frece chiuveta, faianța, mozaicul din bucătărie, răzuind rânduri-rânduri de zoaie; apoi chiuveta și cada din baie. A măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu precauție, deci, după care casa i se păru destul de obișnuită. Holul era Întunecat și liniștit; În jur erau aliniate scaune cu spătare tari, un cuier fără nici o haină În el și două sau trei plante gălbejite; podeaua avea un mozaic alb-negru din plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și observ niște vălătuci de praf gri care atârnă În dreptul ferestrei ca draperiile unei vrăjitoare. (Menajera noastră, Juanita, suferă de rău de Înălțime și e de Înțeles că nu poate curăța locurile aflate mai sus de șold.) Mai e și mozaicul cu o sirenă pe care meșterul l-a lăsat pe jumătate terminat după ce i-am zis că nu-i mai dăm nici un ban În plus, așa că are numai țâțe și n-are coadă. Prin ușa Închisă, aud brum-brumuri Înfundate urmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu pereții scorojiți și cu uși întredeschise din cauza broaștelor defecte. Într-un târziu, începu agitația tot mai multora din personalul de serviciu: veniră repejor și degrabă o îngrijitoare în halat de un alb-murdar, cu T-ul și cârpa de șters mozaicul și linoleum-ul de pe jos, o asistentă cu chip somnoros și nemulțumit de viață, apoi, asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe rând, ies capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând, se înapoie, smuncindu-și coada lungă după ea, ca pe o trenă plimbată pe pardoseala de mozaic a unui castel. Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele purtate cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la viteză mică Marius observă micul proiectil cum se apropie de el, ca să se oprească la numai câțiva pași distanță. Nu mai are vreme să se ferească. Pune corpul mortului peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face ceva cu stația. Se întoarce pe călcâie și străbate coridorul lung. Trece pe lângă camere cu ușile sfărâmate sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
viguroasă îl ridică de la pământ. Mai mult pe sus, deoarece picioarele încă nu-l ajută și susținut de umărul camaradului său, ajunge în siguranța din spatele zidurilor înainte ca trăgători nemți să înceapă să-i vâneze. Se prăbușesc amândoi gâfâind pe mozaicul holului. Ești rănit? Atunci când răspunde, vocea îi sună atât de ciudat în urechi încât Marius aproape nu și-o recunoaște. Cred că...nu. Sunt bine. Un pic zgâlțâit, dar trece. Ai scăpat ieftin. Norocos ca de obicei. Da, cumva supraviețuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la o dezintegrare în secte, triburi sau regiuni ostile, deoarece nu există o societate civilă reală, și nici măcar un sentiment de identitate națională comună. Acest lucru s-ar putea întâmpla și cu fostele republici sovietice vecine, care au moștenit un mozaic de minorități. Există de pe acum probleme delicate datorită încadrării emigranților sosiți masiv în ultimii ani din fosta U.R.S.S. Cât despre o extindere a democrației în această regiune cred că nu prea poate fi vorba. Dacă, în Israel, democrația a
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
- Mozaic=Florin-Silviu URSULESCU Volumul însoțește CD-ul omonim, lansat cu prilejul împlinirii a 40 de ani de activitate a apreciatului trubadur. Ca și discul, beneficiază de un tratament editorial de prim rang - condiții grafice fără cusur, fotografii profesioniste, hârtie de calitate
Recenzii Nicu Alifantis by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83803_a_85128]
-
40 de ani de activitate a apreciatului trubadur. Ca și discul, beneficiază de un tratament editorial de prim rang - condiții grafice fără cusur, fotografii profesioniste, hârtie de calitate (grafica - Alexandru Andrieș, fotografii - Răzvan Voiculescu). Volumul cuprinde o amplă prefață - Desenul mozaicului - și o încheiere - semnate de Alifantis, precum și Povestea cântecelor - jurnalul lucrărilor (muzicieni, instrumente, studiouri) necesare pentru finalizarea complexului album discografic. Nu lipsesc textele cântecelor - semnate, ca de obicei în cazul său, de nume cunoscute ale liricii noastre, și surpriză, internaționale
Recenzii Nicu Alifantis by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83803_a_85128]
-
publicului larg, și mai ales a autorităților, asupra situației precare în care funcționează școlile de coregrafie și, în același timp, este și o modalitate de a arăta micilor artiști în devenire că arta lor merită toată prețuirea. Conceput ca un mozaic, la desenarea căruia au contribuit arta dansului, a muzicii, de la Bach la jazz, arta pantomimei și cea a cuvântului, spectacolul s-a adresat unui public mai larg decât cel al dansului și, mergând pe linia frecvent întâlnită astăzi, a urmărit
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
pantomimei și cea a cuvântului, spectacolul s-a adresat unui public mai larg decât cel al dansului și, mergând pe linia frecvent întâlnită astăzi, a urmărit, dacă nu chiar simbioza artelor, în orice caz alăturarea lor armonioasă. Dar, ca orice mozaic, a fost alcătuit din motive care au ieșit în evidență prin limpezimea și greutatea valorii lor, alături de altele care, prinse în desenul general, au avut culori estompate. DANCE GENERATOR ne-a dat prilejul să ne întâlnim, în primul rând, cu
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
lui e o reconstituire de mozaicar. Acesta alege și fixează pe o suprafață micile pătrate din smalțuri felurite colorate sau din aur, în timp ce, de pildă, forjorul își scoate lucrarea fierbinte dintr-o singură bucată de metal aburind. Fărîmăturile prețioase ale mozaicului vin însă cu o enigmatică estompare, ce oferă impresia de vechi totdeauna viu și de inconsistent care durează. Nimic nu exprimă mai bine înfrățirea dintre fragilitate și permanență ca mozaicul." (p. 13) Sunt sigur că lui C. D. Zeletin i-
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
dintr-o singură bucată de metal aburind. Fărîmăturile prețioase ale mozaicului vin însă cu o enigmatică estompare, ce oferă impresia de vechi totdeauna viu și de inconsistent care durează. Nimic nu exprimă mai bine înfrățirea dintre fragilitate și permanență ca mozaicul." (p. 13) Sunt sigur că lui C. D. Zeletin i-a reușit ce și-a dorit: un mozaic genealogic de o mare vastitate și un impresionant edificiu monografic.
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]