3,219 matches
-
redevenise negru, și în afară de burta mare, întreaga ei figură era mai subțire decît arătase pe coridoarele consiliului. O încrețitură între sprîncene o făcea să arate ca o fetiță supărată, dar buzele ei aveau liniștea frumoasă a unei femei mature și mulțumite, de treizeci-patruzeci de ani. O privi îndelung dar nu se putu decide cu privire la vîrsta ei. Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebam : „Ce mai faci, domnișoară ?“, câteodată îmi răspundea, behăind pe limba ei. Acum ostrovul era pustiu, ierburile i se îngălbeniseră, pe când aici, de-a lungul pantei, buruienile încă verzi se mișcau în vânt. Priveam peisajul : mai lipseau doar luntrea, pescarul mulțumit și câteva rățuște, eventual sălbatice, plus lebăda și vânătorul cu pușca și câinele fidel și moara, ca să mă simt ca într-o poezioară a dușmanului meu personal Johann Wolfgang Goethe (wurde im Jahre siebzehn-hundertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren. Seine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vedere incertitudinea în care ne aflăm, cred c-ar trebui să-i cerem lui Morton să-l închidă într-o cușcă. Siedel își încrunta sprâncenele a îndoiala. - Asta-i o propunere mai rezonabilă, Smith, rosti Kent. - Deci, te-ai declara mulțumit, Kent, dacă l-am închide într-o cușcă? Kent rămase pe gânduri o clipă, apoi răspunse, cu o undă de regret: - Da. Dacă niște pereți de microoțel, groși de patru degete, nu vor izbuti să-l rețină, înseamnă că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
audă vocea, fu nevoit să-l ia de-o parte și, să-i scoată aparatul sub pretextul că vrea să-i examineze urechea. Omul avea probabil nevoie de o pregătire suplimentară. Grosvenor le vorbi pe scurt celorlalți, apoi se întoarse, mulțumit, în cabinetul tehnic, unde pregăti o serie de benzi, reglându-le astfel, încât să emită din sfert în sfert de oră câte trei minute. Când ajunse din nou în vestibul, văzu că totul e în ordine și-și spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spațiul, pe care l-a și ocupat în secția dumitale. Rezultatul ar fi permanentizarea situației. M-am gândit că nu ți-ar face plăcere să-ți vezi definitiv limitat spațiul, încheie Morton, cu un surâs complice. Grosvenor îi întoarse zâmbetul, mulțumit că-și atinsese scopul. - Mă bucur că am sprijinul dumneavoastră în această problemă. Pot să mă bizui, deci, pe dumneata, că nu-l vei lăsa pe Kent să înscrie chestiunea pe ordinea de zi? Morton nu se arătă defel surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ea. Intră pe ușa din stânga. Portarul îi strânse mâna ca unui om mare. Nea Cercel îi spuse că trebuie să mai aștepte, pachetele nu sunt încă aduse de la „biuroul de distribuire“. Nicu se sui pe locul lui consacrat. Era foarte mulțumit. Discuțiile cu nea Cercel erau întotdeauna instructive, pentru că portarul citea zilnic gazeta și-l punea la curent cu noutățile. Nicu îl întrebă dacă s-a hotărât ce joacă la marea loterie de Anul Nou, al cărei câștig era de 10
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-ului, Fane făcea, jos, la primul etaj de sub pământ, mare tămbălău: ce ați făcut, Jeane, că dacă nici aici, la Poliție, nu poți avea încredere în nimeni, unde să mai ai? Fazani, huseni, burtăverde și încurcă-lume! Apoi se culcă iar, mulțumit că avea o sâmbătă frumoasă înainte. SÂMBĂTĂ 20 DECEMBRIE Agitație 1 Slavă Domnului, frățiorul meu a fost mai vesel azi dimineață, la plimbare. S-a bucurat să-l zărească pe Nicușor, comisionarul, chipiul lui roșu se bagă de seamă imediat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Senator a propus să se șteargă din Codul penal articolele privitoare la duel, rămânând ca în viitor duelanții să fie considerați criminali de rând și să fie judecați de jurați. Domnul Procopiu vorbea în numele ziarului, așa că nu și semnă articolul. Mulțumit că reușise să termine la timp, își luă cilindrul, fiindcă melon nu mai avea, și coborî la tipografie să facă o înlocuire pe prima pagină. Apoi se îndreptă spre casă cu o poftă de mâncare excepțională. Nu postise în viața
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau cel cu leacul contra microbilor pleșuviei. De când cei mai mulți tineri preferă mustața, în locul bărbii, bărbierii au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră și ceruită: — Dar, de pildă pe conu Costache Boerescu, eu, unul, îl preferam cu barbă, nu cu mustăți. Cine știe pentru ce primadonă și-o fi ras
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scurt fulger luminos încât abia dacă mai simțea atingerea mâinilor care-l împingeau înainte. Avu senzația unei prăbușiri. CAPITOLUL I CUFUNDAT ÎN NOAPTE, satul alcătuia un tablou ciudat, atemporal. Fara mergea pe stradă lângă nevastă-sa, cu un aer foarte mulțumit. Văzduhul era plăcut ca vinul. Se gândea vag la artistul venit din Orașul imperial, care realizase ceea ce teleecranele numeau (își amintea clar expresia) "un tablou simbolic amintind de o scenă din epoca electricității de acum șapte mii de ani". În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o schimbare, fiindcă altfel vei înota în aceleași ape tulburi, care te împiedică să-ți vezi măreția sufletului și este păcat fiindcă viața este ceea ce trăim la timpul prezent. Multumiți Universului că vă permite să vă scrieți visele pe Cer, mulțumiți apelor, pământului, norilor și zilei care se naște de fiecare dată mai frumoasă și mai plină de speranță. Ne putem recrea prezentul, ne putem construi viitorul, dacă ne dorim și lucrăm zilnic. Ca în orice demers, reușita ține de antrenament
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
baba începu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos și să bată fata, care nu era de vină. - Ce ai, mamă? întrebă Făt-Frumos. - Nimica - zise ea - mi-a venit și mie toane. Asupra ta n'am nimica... sunt foarte mulțumită. Apoi intrând în grajd, începu să bată caii, țipînd: Ascundeți-vă mai bine, bată v-ar mama lui Dumnezeu, ca să nu vă mai găsească, ucigă-l crucea și mănînce-l moartea! A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i aia? ― Morfină! Ți-am spus, am tot felul de relații. Sper să ne ajungă până "dincolo". * Tablourile se aflau într-o valiză mică. Inginerul, cu trenciul pe umeri, se uită încă o dată în jur. Îl trase pe mâneci, mormăind mulțumit: ― Cred că asta e totul. Dascălu se privea încîntat în oglindă. Împrumutase din garderoba lui Scarlat o haină în dungi, o cămașă galbenă și un papion violet. ― Nu prea țin chestiile astea dimineața, remarcă zâmbind Raul Ionescu. Parcă ești un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decît el pentru a stoarce maximum din aceste minute. Avionul lui traversă bulevardul 232, secțiunea centrală, și imediat ateriză pe un parcaj de pe bulevardul 233. Merse repede pînă la colțul cel mai apropiat, puse scrisoarea la cutie iar apoi, perfect mulțumit, se îndreptă spre destinație. Uitîndu-se la ceas constată că au trecut exact unsprezece minute de la conversația cu patronul la care avea eventual să se angajeze. Nu durase prea mult. Deci aceasta era clădirea! Hedrock își continuă mersul, dar între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE TOPEASCĂ ȘI SĂ SE RETRAGĂ DIN CE ÎN CE. AVU TOATĂ RĂBDAREA NECESARĂ. ERA O FEMEIE DE O RĂBDARE INFINITĂ. AȘTEPTĂ PÎNĂ CÎND PE PARDOSEALĂ NU RĂMASE DECÎT O GRĂMĂJOARĂ CA O PATĂ DE METAL INCANDESCENT; APOI, ÎN SFÎRȘIT MULȚUMITĂ, SE URCĂ DIN NOU ÎN AUTOAVIONUL CU CARE VENISE. ÎN TIMP CE SE ÎNTORCEA LA PALAT, SPRE SFÎRȘITUL DUPĂ-AMIEZII, CERUL ERA ACOPERIT DE NORI DIN CE ÎN CE MAI NEGRI. zece Nu atît că s-ar fi luminat întunecimea aceea, dar Hedrock rămase multă vreme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NEBUNIA SĂ ARATE CĂ VORBEȘTE CU MAI MULȚI INDIVIZI DEODATĂ. FĂRĂ ÎNDOIALĂ, UNII DINTRE ASCULTĂTORII MAI ISTEȚI ȘTIAU CĂ ALTE FIRME SÎNT ÎN ACEIAȘI SITUAȚIE CA ȘI A LOR, DAR AR FI FOST O PROSTIE GRATUITĂ SĂ LE CONFIRME SUSPICIUNEA. MULȚUMIT, HEDROCK CONTINUĂ: \ FIRMA DUMNEAVOASTRĂ VA RĂMÎNE DESCHISĂ PÎNĂ MÎINE DIMINEAȚĂ. VĂ ROG SĂ ASIGURAȚI DORMITUL, DISTRACȚIA ȘI HRANA PENTRU PERSONAL. CONTINUAȚI CU ACTIVITĂȚILE NORMALE PÎNA LA ORA OBIȘNUITĂ SAU PÎNĂ LA VIITORUL ANUNȚ. FUNCȚIONARILOR TREBUIT SĂ LI SE PLĂTEASCĂ O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
miliard opt sute de mii fiecare. Te rog să nu mă înțelegi greșit. Nu-ți cer să explici acest lucru. Deduc din anumite observații ale tale că incidentul s-a încheiat cu succes. Au rămas totuși următoarele întrebări: De ce nu erai mulțumită? Ce n-a fost în regulă? Eu unul am decis în mintea mea că e vorba de o problemă internă și nu externă, personală și nu politică. Pe Innelda o cuprinse o senzație tot mai acută de gol interior. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mintal într-un somn profund. Hedrock începu să se învîrtească în jurul lăzilor și cutiilor, căutînd tablete de dextroză. Găsi un flacon cu hrană cu acțiune rapidă și-i strecură o tabletă în gură lui Gil. Trebuia să se dizolve treptat. Mulțumit că pentru moment făcuse tot ce putea, se întoarse către ceilalți trei oameni. Le dădu fiecăruia apă și apoi tablete de dextroză. Tocmai se ridica, îndreptîndu-și spinarea, cînd îl atinse un gînd al păianjenilor, neutru în pofida tonului tăios ca briciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și cu inima strânsă și plin de bucurie mi-a mărturșiit că-i pare rău că nu se află alături de soție în asemenea împrejurare, făcându-i acest frumos cadou, dăruindu-i o fetiță de care a fost mereu încântat și mulțumit. După ieșirea la penșie, prietenul meu s-a stabilit în America cu familia, deoarece avea multe rude acolo care i-au așteptat mult, iar mie îmi trimetea foarte des câte 5, 10 sau 20 dolari de care mă bucuram mult
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nici vorbă să întocmească buletine de identitate. Atunci eu ca șef al biroului îl foloseam numai la lipirea fotografiilor pe buletin și aplicarea ștampilei și a timbrului sec, operațiuni pe care le făcea cu multă îndemânare și era mândru și mulțumit de aceasta. Până la urmă datorită faptului că a perseverat în a- și forma scrisul și a- și completa studiile primare și chiar cele secundare la fără frecvență, și cele cerute în munca de miliție, a ajuns pâna la funcția de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cunoscută numai de mine, și reveneam de-acolo mulțumit că-mi trăisem pentru ziua respectivă partea de fericire, de glorie, puteam să mă ocup de crucile meșterului și să fac dragoste cu Emilia, mai mult ca să combatem amândoi plictiseala decât din dorință. Știam că nu se putea întîmpla nimic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu era dispus s-o întrerupă pentru mine; vâna muștele din gheretă, după o metodă, se părea, bine pusă la punct. Aștepta, răbdător, ca musca să se așeze undeva, după care o studia câteva clipe atent. Ridica mâna încet, surâzând mulțumit, concentrîndu-se, și, brusc, o lăsa să cadă cu toată puterea. Plictisit de întrebările mele care au dat câtorva muște prilejul să scape, mi-a făcut semn să tac. O victimă se oprise, obraznică, chiar pe hârtia albă, prinsă în pioneze
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopții. Din fericire, la următoarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn, binevoitor, că acum avea în sfârșit timp pentru mine. Când i-am explicat însă ce căutam acolo, a rămas pe gânduri. M-a privit bănuitor, încruntîndu-și sprâncenele. Nu-l anunțase nimeni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe locul cu pricina și așteptă câteva clipe înainte de a se hotărî să-și admire opera. O mare cicatrice neagră, urâtă, rămăsese acolo. Sub ea nu se mai vedea nimic. Arhivarul, căci individul nu putea fi altceva, își frecă mâinile mulțumit. Se ridică de la masă, își puse haina, adoptă o figură de funcționar corect, conștiincios, îmi spuse, aplecîndu-se, " Un moment, domnule, vă rog să fiți atât de bun să mă așteptați", porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aer, respir parcă mai greu." "N-ai încercat niciodată să-l vezi, nu te-ai dus niciodată în sala cu oglinzi?" Mă privi aproape îngrozit. "Eu?" Da, tu, de ce te miri așa?" "Cum o să mă duc eu? zise Dinu. Sânt mulțumit că nu mă cheamă. Cred că dacă ar trimite după mine să mă duc în sala cu oglinzi aș face o criză de astm înainte de a ajunge acolo. Mi-ar fi de ajuns să-l văd pe Francisc și gata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]