5,117 matches
-
ierte, nici nu făcuse ceva pentru care să fie iertat. Avea două surori mai mari, cameriste la Luarca - Își găsiseră posturile astea pentru că veneau din același sat ca și o fostă cameristă din aceeași pensiune, care se dovedise cinstită și muncitoare, dând astfel o reputație bună satului și produselor sale. Și apoi surorile i-au plătit drumul până la Madrid și i-au făcut rost de postul ăsta de picolo. Venea dintr-un sat din Extramadura, unde condițiile de viață erau teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i așa că mă primiți? Biografia subiectivă a acestei cărți Biografia obiectivă a acestei cărți ALEXANDRU POAMĂ - NOTĂ BIOGRAFICĂ Alexandru Poamă s-a născut la 16 noiembrie 1948 la Călinești, județul Prahova. Descendent al unei familii modeste, părinții (Georgeta și Dumitru) muncitori, a făcut școala primară la Novăcești, unde a avut învățători pe Ilinca Aldea și Ion Bălășoiu, urmând apoi cursurile gimnaziale la Călinești, comuna Florești, și liceul la Filipeștii de Pădure, județul Prahova. Rămas orfan de tată, (care s-a stins
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
probând reale disponibilități pentru limbile străine. Și-a făcut un crez din meseria de publicist și de profesor, fără a ști spre care va avea mai multe șanse în viață. Situația materială precară (mama sa fiind singurul susținător al familiei, muncitoare la Uzina de Cauciucuri Florești) nu i-a permis, la absolvirea liceului, să-și ia îndemnul spre a urma studii superioare, dar, la propunerea mamei sale, a urmat o școală postliceală - profil energetic - din Câmpina. La absolvire a lucrat la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
plăcea munca pe care-o făceau, Îi spuseseră ele negresei americance. Foarte, foarte mult. Perseverența e o satisfacție În sine, spusese una dintre femeile mai În vârstă, rutina zilelor, sentimentul de seninătate la vederea acelorași războaie și papiote, a acelorași muncitoare muncind lângă mine, a acelorași pereți de lemn și a aceluiași acoperiș Înalt, doar ploaia răpăind din când În când asemenea degetelor unui zeu care bate darabana pe acoperiș, o mică și bine-venită schimbare. I-am văzut pe turiști tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu analizezi unde ai dat greș, a doua oară vei avea probleme tot în același punct.“ „Sinceră să fiu eu am fost bărbat în viața anterioară!“ Kanda Miyuki (născută în 1963) S-a născut în 1963 în Kanagawa. Tatăl era muncitor, provenea dintr-o familie perfect normală. Încă de mică s-a simțit atrasă de lucruri mistice. La vârsta de șaisprezece ani a citit o carte de Asahara Shōkō și a fost atât de impresionată, încât a devenit membru al sectei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la un studiu organizat în prima lună de vacanță, mai ales că puteam sta în continuare în cămin. Numai că studiul s-a terminat și, cum nu voiam nici în ruptul capului să plec acasă, am aflat că se primesc muncitori zilieri la combinatul de legumefructe. M-am prezentat la angajare, bucuros că mai era încă un student printre cei care așteptau și ne-am împrietenit repede. Când ne-a venit rândul, inginerul s-a uitat cam chiorâș la noi, întrebându
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
semnat de câte un „critic literar” al vremii, articol care înfiera cu nețărmurită indignare proletară, opera literară a câte unui scriitor consacrat, care pe undeva prin vreo creație de a lui fluierase în biserica nou construită a așa zisei, clase muncitoare. Și așa, la o comandă din aceasta „specială” a apărut în Scânteia, un articol scris de Sorin A. Toma, care se numea “Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”, articol, care a făcut la timpul respectiv, ca poetul Tudor Arghezi să dispară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se adresează mulțimii pe străzi, în versuri profetice; face parte dintr-o societate secretă studențească "Fulgerul"; deși foarte bogat, refuză să trăiască din veniturile lui - pe care le împarte altora - și se duce să-și câștige viața la Paris, ca muncitor tipograf. Este un bărbat frumos, cu o superbă barbă de mag care fascinează o generație întreagă. Scrie destul de puțin și publică și mai puțin. E însă, întotdeauna, gata să apere pe cei umili, să protesteze, să atace - întotdeauna pe propria
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e mai dur, culorile mai precise. Se văd în zare spinările roșcate ale masivului Caramulo. Se știu astăzi prea puține amănunte despre copilăria lui Oliveira Salazar. Dar nu e greu să ni-l închipuim crescând în casa aceea de oameni muncitori și cuviincioși, atât de aproape de pământ și de cer, petrecîndu-și zilele într-o cumpătată joacă - pentru că viitorul dictator a fost întotdeauna cumpătat, - nedespărțindu-se niciodată de verdeață, niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să dea posibilități de manifestare unor cât mai numeroase "grupări firești" ale societății portugheze. Salazar știa, din lunga lui experiență a cercurilor catolice, că există considerabile nuclee sociale care nu contribuesc la așa zisa "opinie publică". Știa de atâtea familii muncitoare, de atâtea asociații modeste, de oameni care-și văd de treabă, de societăți care se îndeletnicesc cu educarea tineretului, de grupări profesionale, de opere de binefacere, - în care zeci de mii de portughezi continuă să muncească neîncetat, fără ca "opinia" lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe urmă marile depozite și pontoanele din port, unde, fără să țină seama de restricții, trăgeau numeroase vase încărcate de mărfuri. Deși cunoscuse vremuri și mai bune, Genava era încă o cetate prosperă, iar Sebastianus regăsea cu plăcere populația sa muncitoare și liniștită, care acum, recunoscând în el emisarul așteptat de la Ravena, îi făcea loc, primindu-l cu priviri de simpatie și salutându-l plini de speranță. Asupra acelei mulțimi, pradă temerilor datorate zvonurilor despre un iminent și uriaș conflict, vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
străină de interesele țării, acești doi activiști ai Pardidului Comunist Român, prin toate mijloagele de informare, de propagandă comunistă, trâmbițând apartanența lor Clasei Muncitoare, reușise prin viclenie să instaleze Dictatura personală, să impună cultul personal. E drept, aceștia aparțineau clasei muncitoare. Dar tot adevărat mai era de fapt, bărbatul de meserie cismar - mai bine zis cârpaci de proastă calitate, analfabet,bâlbâit, pe deasupra cartofor instruit pe maidanele unui sătuc pierdut pe harta țării - În timp ce femeia, nevasta lui - o murdară analfabetă, damă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu-i onorez promisiunea. Astai...” Tony Pavone era cătrănit. Ar fi dorit să dispară, să nu se mai gândească la nimeni și la nimic, să scape de hărțuiala tuturor mitocanilor, borfașilor și analfabeților ajunși În poziția de stăpânitori ai clasei muncitoare...!! Făcură Înconjurul pieții de câteva ori, În timp ce Șeful Șantierului făcu unele cumpărături mărunte. Ajunși În stația de tramvai care din Întâmplare se afla la câțiva metri viza-vi de restaurantul Nord Hotel, Șeful privi la Tony Pavone Întrebător... „Crezi ...??” De
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cap parfumul numeroaselor sticle de vin consumate, se prezentă la punctul fierbinte din Calea Victoriei. Rapid Îmbarcă În mașină echipa care mai lucrase la cimiturul Giulești, pornind cu toată viteza Întracolo. Hotărât să termine În forță și repede betonarea aleelor, promise muncitorilor salarii duble plus alte advantaje cu condiția să se lucreze până la terminare câte douăsprezece ore zilnic. Cu aceste avantaje materiale, după patru zile de muncă exemplară toate drumurile cimitirului erau pregătite pentru turnarea betonului, beton care Însă nu avea de unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
relațiile de prietenie cu China...!! Comandantul le mai adusese la cunoștiință actele de sabotaj industrial de la rafinăria de petrol Pitești În care pagubele erau inestimabile În timp ce sute de lucrători muriseră În chinuri, arzând de vii...!! În afara acestor sabotaje, Întreaga Clasă Muncitoare vocifera, urzind accțiuni majore ce punea În pericol Însuși puterea Dictatorului Suprem...! Cineva de la serviciul producției aduse dosarul solicitat, iar Lct.Col. Tudose Ion Îl desfăcu larg pe biroul Șefului de Șantier. Îl studie pe Tony Pavone câteva secunde, privindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
respect pentru ordine (chiar În dezordine) sunt și ele un mare mister. O, sunt un mister. Nu se pot confunda cu nebunia, prin urmare. Un lucru, totuși, cei disciplinați Îi urăsc pe cei nedisciplinați până la a comite crimă. Astfel clasa muncitoare, disciplinată, e un mare rezervor de ură. Astfel funcționarului din spatele ghișeului Îi vine greu să le ierte celor ce vin și pleacă libertatea lor aparentă. Iar birocratul, bucuros când sunt uciși oameni dezordonați. Toți, uciși. Ce se vede pe Broadway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spus el, a declarat, a afirmat, va face prima revoluție neimitativă. Nu va avea nevoie de drogul amintirii istorice. Din pură ignoranță, necunoscând nici un model, va face lucrul pur. Era la fel de Înnebunit ca și restul după orginalitate. Și numai clasa muncitoare era originală. Astfel istoria va scăpa de simpla poezie. Atunci viața omenirii se va absolvi de copiat. Se va elibera de Artă. O, nu. Nu, nu, nu era așa, gândi Sammler. În loc, Arta creștea, și un fel de haos. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi zburară ochelarii. La fel și pălăria. Nu-i dădu drumul imediat lui Feffer. Păru să se sprijine pe el. Evident năucit. Eisen era muncitor, turnător. Avea forța pe care i-o dădeau nu numai meseria, ci și nebunia. Era ceva nemărginit, nesfârșit În felul În care luă atitudine, Își cântări adversarul din ochi, o anumită răutate Îndârjită. Puse totul În acea lovitură, disciplină, instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lor. Dar poți fi sigur că dacă vreuna dintre aceste fete cu fețele prematur înăsprite i s-ar adresa direct, și-ar ieși din minți de spaimă. Deși nu spune și nici măcar nu recunoaște asta față de ea însăși, consideră clasa muncitoare o entitate misterioasă și omogenă: oameni nervoși cu fețele roșii, stricați de aditivii alimentari și de alcool. Așa că nu e de mirare că Connolly i s-a părut așa de fascinant de aparte. Aici, în mijlocul gagiilor ostili din nordul Londrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
apoi s-a oprit. Ea se referise exact la „lucruri murdare“. Nu avea nici un rost să încerce să-l ademenească înspre acel tip de conversație. El nu avea vocabularul pentru asta. Insultase vreun cod atavic de loialitate familială specific clasei muncitoare. Au tăcut amândoi o vreme, iar apoi Sheba a început să-l întrebe despre experiența lui sexuală de dinainte. Credea că acest subiect lubric îl va mai însenina. Connolly încercase să evite subiectul cu fraze de tipul: — Asta îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de la Borders ( n. trad. unul din cele mai mari lanțuri de librării ). Râsese atunci când oamenii o întrebaseră dacă apare și ea pe undeva, prin roman. Fusese jenată, dar nu respinsese ideea de a fi inspirat vreunul dintre personaje: o secretară muncitoare, a cărui existență modestă avea să-i fie recompensată la final. Titlul n-a speriat-o; singura ei temere fusese aceea de a nu-și fi găsit nici un loc în carte. Ea nu avea secrete scandaloase și nici escapade sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dubios În vreo afirmație de-a lui sau În comportament? — Nu, nu cred. Ce-i cu sirena asta? Incendiu? A, nu! Probabil vreo salvare sau ambulanță care transportă sînge pentru transfuzii. Oricum... Nemuro... cum să vă spun?... Era un tip muncitor, serios, cinstit, dintr-o bucată. Cel căruia Îi merge gura cum trebuie e o mină de aur Într-o concurență Îndîrjită ca asta În care sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
încărcătura slavă a trecutului mioritic. Hunedoara nu e Clujul. Acolo, trecutul încărcat nu e cel „iluminist”, ci mai ales cel daco-roman, dar și medieval. Am trăit în castelul lui Matiaș Corvin verile, când o făceam pe ghizii puiandri ai clasei muncitoare în curs de culturalizare. Este o vreme pe care tu nu ai prins-o. Eu eram puberă și apoi adolescentă, tu copil, apoi copilandru. Cred că nu trebuie să ne lăsam atât de conduși de deconstructivism, încât să nu recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înțelepciune, anunțase de fapt la Congres că poate cea mai mare realizare a perioadei de după Congresul al IX-lea este dispariția diferențelor între muncitor și inginer, academician și țăran. Cu alte cuvinte, că am cam reușit să creăm poporul unic muncitor. Una ca mine nu putea să facă mai mult: eram profesoară la un liceu de mate-fizică în București, eram aproape să-mi dau faimosul grad I (ultimul grad). În acest timp, Veta era femeie de serviciu la grădiniță. Bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe felul în care înțelegem să fim intelectuali publici, pe prostul nostru obicei să ne uităm din avion cu ochii în soare la cei mai amărâți ca noi. Pe vremea rezervațiilor pentru nomenclatură, obișnuiam să spunem că acolo stă clasa muncitoare prin reprezentanții ei nealeși. Și ce ar urma să facem acum: să spunem că poporul român are acces la liberă circulație și la educație prin reprezentanții săi? Să mă uit așa peste umăr la un fost coleg de facultate azvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]