4,086 matches
-
sufere fără să fi meritat, după atâția ani în care îl purtase prin nisipuri și bolovănișuri. își făcu rugăciunile ca prin vis, și ca prin vis lăsă să treacă ceasurile, nemișcat, fără să facă măcar gestul de a îndepărta o muscă, ce nu exista de fapt, pentru că nici muștele nu suportau un asemenea iad. Lupta ca să se transforme în piatră, uitând de trup și de necesitățile lui, conștient că nu mai era nici un strop de apă în gerba și simțind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în care îl purtase prin nisipuri și bolovănișuri. își făcu rugăciunile ca prin vis, și ca prin vis lăsă să treacă ceasurile, nemișcat, fără să facă măcar gestul de a îndepărta o muscă, ce nu exista de fapt, pentru că nici muștele nu suportau un asemenea iad. Lupta ca să se transforme în piatră, uitând de trup și de necesitățile lui, conștient că nu mai era nici un strop de apă în gerba și simțind cum i se usucă pielea, cu strania senzație că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
curseră în voie pe frunte, deschise ochii și, fără să se miște, privi în jurul său. Dormise fără să facă nici cel mai mic gest, fără să clintească un fir de nisip din stratul ce-l acoperea, insensibil la căldură, la muște și chiar la șopârla care, la un moment dat, îi trecuse peste față și acum stătea acolo, verde și albă, la mai puțin de un metru de nasul lui, cocoțată pe piatră, observându-l cu ochișorii ei rotunzi, negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu lăsau să se vadă nici măcar o pată din sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn, nici măcar râcâitul unor unghii ce scarpină pielea uscată de soare și nisip. Doar tăcerea și câteva muște izbindu-se de geam, ca și când s-ar fi săturat de sânge și s-ar fi luptat să iasă la lumină și la aer liber. Zece metri mai departe, împinse ușa de la pavilionul căpitanului și, pentru prima dată, soarele intră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nimeni nu moare, în definitiv cam astea-s prețurile în zonă la garsoniere. Poate ceva mai mici, fiindcă-i cam țigănie aici, da’ pân’ la coadă, unde nu-i țigănie în Bucureștiul ăsta? Și uite că toată lumea trage-ncoace, ca muștele la mortăciune, toți strâmbă din nas la țigănie și, totodată, dau năvală-n țigănie. Dacă tot s-a-ncurcat cu Mirela, tot el ar fi în drept s-o descurce. Obligat-forțat, Rafaele, gândește-te că a fost o zi memorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru păcătoasa asta smintită, oh, vai de viața ăluia care-o ține-o la ușă, milițianul, las-o că știe ea ce face. Lasă-i pe mâna mea, domnu’ Ogrinjan, ți-i aranjăz io, de n-ai să mai auzi musca prin dormitoarele astea, și-ntr-adevăr, după ora zece jumate, se înstăpânea liniștea deplină; din bătaie, aluneca toată suflarea direct în somn; somnul spaimei și-al frigului. Madam Ortansa și Rafael se băgau și ei în cele două paturi din oficiu, îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am fost eu și sunt convinsă că nici tu n-ai fost. Nu părea să dea o para chioară pe această ultimă remarcă. — Păi, nici Derek n-a fost. Îl știu de-un car de ani. N-ar omorî nici o muscă. — Mai rămân Brian, Jeff și Naomi. — Fătuca aia n-are ce căuta la o sală din capul locului, spuse Fliss și se Încruntă. Își pierde vremea degeaba. Dar crezi că... — Nu cred nimic, zise ea pe un ton neutru. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ați dori să știți de ce nu cred că el e ucigașul Lindei. Adică, al dnei Fillman, adăugai eu plină de solicitudine. Pe ăsta Îl știu. Primesc vreo medalie? Mă rog, răspunsul e destul de simplu. Derek nu ar face rău nici unei muște. Nu-i stă În fire. Dacă nu se mai Înțelegea cu Linda, ar fi părăsit-o și basta. De ce n-ar fi făcut-o? Doar Își părăsise deja o iubită cu care avea și un copil. — Dnă Jones, nu puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În ochii polițiștilor. Tipul ăsta negru uriaș, cu o groază de iubite, e implicat În moartea prietenei lui, care se Întâmplă să fie albă, iar amănuntul ăsta nu va fi În favoarea lui. Toată lumea știe că Derek nu ar omorî nici o muscă, dar cum se poate dovedi asta? Am șezut În tăcere o vreme. Dintr-un motiv oarecare, chipurile inspectorului Monroe și sergentului Hawkins Îmi trecură pe dinaintea ochilor. Atenția mi se concentră o clipă asupra celui de-al doilea. Ce rușine. Nesiguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era ascunsă sub un covor de petale”. Cu oceanul s-a unit picătura de apă. Un fir de praf din nou s-a prins de pământ. Tu poți să-mi spui de ce-ai venit pe lume? A venit o muscă, a zburat apoi. Omar Khayyam s-a Înșelat. Căci, departe de a fi atât de trecătoare pe cât spune el, existența sa de-abia Începuse. Sau, cel puțin, aceea a catrenelor sale. Dar oare nu lor le dorea poetul nemurirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
instruit, cunoaște istorie, geografie, desen; vorbește franceza și stăpânește foarte bine limbile orientale: araba, turca și persana.” Odată sosit la Trapezunt, m-am instalat la Hôtel d’Italie, singurul din oraș, confortabil, dacă te resemnai să uiți de droaia de muște care transforma fiecare masă Într-o gesticulație neîntreruptă, exasperantă. M-am hotărât, așadar, să-i imit pe ceilalți vizitatori, angajând, pe câțiva bănuți, un adolescent care se Îndeletnicea să-mi facă vânt cu evantaiul și să alunge insectele. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
evantaiul și să alunge insectele. Cel mai greu a fost să-l conving să le gonească de la masa mea fără să caute să le strivească, sub ochii mei, Între dolmas și chebapuri. Mă asculta o vreme, dar, de Îndată ce vedea o muscă În raza de acțiune a redutabilei sale ustensile, ispita era prea puternică, lovea. În cea de-a patra zi, mi-am găsit loc la bordul unui pachebot al Mesageriilor maritime, care făcea ruta Marsilia-Istanbul-Trapezunt, până la Batumi, portul rusesc din răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
porțelan ale bunicii stăteau de ani de zile în același loc, ca și farfuria cu chipul Madonnei, cumpărată de tata la Roma. Ea se rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul unei muște în încăpere. La noi mișunau totdeauna o mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
loc, ca și farfuria cu chipul Madonnei, cumpărată de tata la Roma. Ea se rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul unei muște în încăpere. La noi mișunau totdeauna o mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care ducea la baie și dormitor, stătea încă teancul de manuscrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la Roma. Ea se rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul unei muște în încăpere. La noi mișunau totdeauna o mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care ducea la baie și dormitor, stătea încă teancul de manuscrise ale bunicului. „Eu am fost ochii lui. Eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
rezema de câteva cărți, în stânga o proptea Zweig, iar Dostoievski în dreapta. Deodată am auzit bâzâitul unei muște în încăpere. La noi mișunau totdeauna o mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care ducea la baie și dormitor, stătea încă teancul de manuscrise ale bunicului. „Eu am fost ochii lui. Eu am fost ochii lui”, spunea câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar pe cea cu unt mai mult mi-o dăduse mie, apoi plecase să se orienteze. „Dacă tata e orientat, va fi bine”, îmi zisesem în sinea mea și îl lăsasem să plece. Stăteam întins cu fața în sus, o muscă zbura rotund, desenând opturi în aer, tata a observat-o imediat și a spus: „Ce muște puține au ei”. Țineam o felie de pâine în mână, untul îmi lăsa un gust rânced, cu vârful limbii mi-am uns cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am ațipit. Deodată însă mi-a zburat somnul, căci am auzit în spatele meu un geamăt ușor. Inima îmi bătea ca un ciocan, la fel ca atunci când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înainte ca profesoara să-i dea cuvântul, s-a repezit să spună: „Tata zice că și astăzi am avea nevoie de Țepeș. El ar ști ce e de făcut cu toți hoții din țară.” În încăpere s-a auzit zumzetul muștelor. Doamna a vrut să spună ceva, dar s-a răzgândit. Noi, copiii, nu ne dădeam niciodată mâna, deși ar fi existat motive întemeiate. Căci mâinile noastre erau mereu pline de arme: bricege, pietre, ace și cioburi de sticlă. Precis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o bucată de hârtie la nesfârșit, întâi de la stânga la dreapta, pe urmă invers. Asta e din cauza fricii, și în filme oamenii fac la fel. Numai că aici scena nu se poate filma din nou și regizorii sunt alții. O muscă pătrunde prin geamul deschis și bâzâitul ei e singurul zgomot pe care îl auzim. Greierii au tăcut. Mama tace și ea, nu-și amintește nici o întâmplare interesantă, altfel s-ar întoarce spre mine, ar zice „dragul mamei” și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
semn că acolo, la acel etaj trei pe stânga, exista un mort așteptând. Astfel instruite, familiile care fuseseră rănite de odioasa coasă trimiseră pe unul dintre ai săi la magazin ca să cumpere simbolul, Îl atârnară la fereastră și, În timp ce goneau muștele de pe fața mortului, așteptau medicul care urma să certifice decesul. Trebuie să recunoaștem că ideea nu numai că era eficientă, dar era și de maximă eleganță. Medicii din fiecare oraș, comună, sat sau cătun, cu mașina, cu bicicleta sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gândacul, mantide, precum călugărița, neuroptere, precum chrysopa, odonate, ca libelula, efemeroptere, ca efemerul, tricoptere, ca frigana, izoptere, ca termita, sifonaptere, ca puricele, anoplure, ca păduchele, malofage, ca păduchele de păsări, heteroptere, ca ploșnița, homoptere, ca păduchii de plante, diptere, ca musca, himenoptere, ca viespea, lepidoptere, ca fluturele-cap-de-mort, coleoptere, ca scarabeul, și, În sfârșit, tizanure, ca peștișorul-de-argint. După cum se poate vedea În imaginea din carte, fluturele cap-de-mort e chiar un fluture, și numele său latin este acherontia atropos. E nocturn, afișează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de ani, și din nou același cuvânt, nimic, nu rămâne nimic. Pentru că în spatele fiecărui sentiment stă un altul care îl anulează, chiar și în spatele anulării se ridică opusul său și iată dragostea decăzând, ca un ou stricat în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
venea să cred ce noroc dăduse peste mine, dar apoi am început să simt cum înnebunesc încetul cu încetul, mă maltrata cu verticalitatea lui, iar eu întreb, te maltrata? Despre ce vorbești, nu era în stare să omoare nici măcar o muscă, îți amintești cum avea grijă de porumbeii care își făcuseră cuib la noi pe terasă? Iar ea spune, vorbesc despre lucrurile ascunse, iar sfântul de zi cu zi a devenit sfântul din dormitor, asta i s-a întâmplat, asta mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
concediată, Yael, dar în urmă cu numai o săptămână soțul meu m-a părăsit. Ea își acoperă gura cu mâna și mă privește surprinsă, complexitatea lucrurilor se încinge deodată înăuntrul ei, plină de sarcasm și bâzâind asemenea unui stol de muște, iar cealaltă mână și-o odihnește pe burtă, ascultă într-o tăcere plină de disperare sunetele fătului, ca și când el ar fi singurul care i-a mai rămas, eu mă apropii de ea și pun mâna pe brațul ei, îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]