4,012 matches
-
Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și puțin, găsea În fiecare un dușman tăcut. Așa Își căpătase și porecla, nu neapărat din pricina capului mic, a mustății negre și a ochilor scormonitori. Copilărise prin Baltă, pe malul Dunării, pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe câmpuri, prin văi. Se Întorsese la ele și le găsise străine. Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un palat de Împărați. Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite ce-mi face, nea Mitule, nici acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite ce-mi face, nea Mitule, nici acuma nu vezi că-și bate joc de mine?” - și-i arătă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pot Încă observa finele gravuri ce-l Împodobesc și care reprezintă o corabie cu pânzele umflate În vânt, valuri de apă șerpuite, un soare vesel și, mare cât toate acestea la un loc, un turc cu turban Împletit cu meșteșug, mustăți subțiri, șalvari, ilic și iminei - ce se bucură de tabietul narghilelei. Un set de două cești din porțelan făcute Într-un oraș nemțesc ori austriac - piese de colecție primite cu Încântare În dar de la minunata mea Învățătoare, cea care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fire din coada mea și ei o să le cânte pe de-a moaca la oameni când o să-i chemi să te aleagă. Ce zici?” Viitorul Primar clătină din imensa căpățână de guzgan pe care o purta pe umeri, Își mângâie mustățile lungi și lucioase, Își umezi râtul rozaliu: „Ești șmecher, da’ nu mă duci tu pe mine!”. Mai târziu, printre bocănituri de copite și scârțâit de roți, se auzi iar răcnetul: „Vaina caput! Vaina caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau târându-și cozile către bucățica abandonată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de la cine s-o afle. Bunica vitregă a lui Ectoraș avea numai șapte ani când, În timpul primului război mondial, familia ei se refugia - din cauza ocupantului german - către partea de Răsărit a țării. Capul familiei, un domn Îngrozitor de aspru, cu mustăți stufoase, dăduse câțiva mărunței de pomană unui fost lucrător de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită de bombe. Milostivul domn cu mustăți stufoase primise din partea ologului o ofertă de afaceri: În schimbul a câtorva bănuți - sumă ridicol de mică - și a două pâini - căci fostul feroviar zărise sacul burdușit cu pâine neagră atârnat de prevăzătorul tată de familie În plasa de bagaje a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu farfurioarele lor, o cafetieră și o zaharniță, pe care cerșetorul pretindea că le furase, Înainte să i se amputeze picioarele În urma unui accident de muncă, dintr-un vagon-restaurant austriac, plin de fandosiți cu nasul pe sus. Asprul domn cu mustăți ca două vrăbii de o parte și de alta a nasului chibzuise câteva clipe, Întrebându-se dacă se cădea să cumpere lucruri furate. Ajunsese la concluzia că o astfel de tranzacție ar fi fost foarte morală, deoarece obiectele fuseseră furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se apucase să-l fugărească pe evadat. Dărâmase vrejuri de roșii, călcase În picioare vinete, ardei și straturi de cartofi, făcuse una cu pământul cuiburi de fasole. Diavolescul animal nu se lăsa prins cu nici un chip. Omul se Înfuriase, obosise, mustața cea neagră i se pleoștise de la sudoare. Smulsese un arac pe care până atunci se sprijinise un vrej și se hotărâse să-i aplice răzvrătitului spinalizarea Într-un fel care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise Într-un cotlon și se pregătea să-l lovească Încă o dată, de moarte. Iepuroiul se așezase, apoi se săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce În ce. Apoi Îl luase la rost pe atacator: „Ia ascultă, băi, puță bleagă! Păi, nu-ți e așa, un pic, rușine?!?”. Cap de Șobolan simțise nevoia să se așeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca de pe haine În fața sobei Încinse, să bea scurt o țuiculiță și să pornească apoi În căutarea lui nașu-său, care cu siguranță Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
resemnată de vită Înjugată la plug, care rabdă bice și jordii fără să Încerce să se ferească. Se auzi glasul răstit și fioros al patronului turc, un om destul de În vârstă, cu fața negricioasă, ciuruită amarnic de vărsat și o mustață nemaivăzut de groasă. Când Marianti, speriată de vocea lui, ajunse lângă el, o prinse ca un stăpân, o mână de la spate spre ușa ce dădea spre laborator și, știind bine că cei doi clienți se uitau, Îi mângâie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
corpul lui chinuit care suferea s‐ ar fi zis de mâhnirea de‐a nu fi murit mai de mult. Un obraz palid și văros, ochii îngropați departe în găurile negre ale unei frunți cernite de marginile mari ale pălăriei enorme. Mustața albinală stuf oasă și o pensulă de barbă aspră dedesubt. Slab, slab, sfios ca un întârziat, călcând cu economie asfaltul, el umbla ca un străin sărac, refugiat în București dintr‐o străinătate de undeva și retras parcă din niște lupte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tejghetarului și pornim spre Podul Vechi, pentru că tot avem treabă acolo. Din om în om, aflăm casa călărașului. Batem în poartă. Din casă iese un bărbat vânjos, cu fața smeadă, umbrită de niște sprâncene bogate...Ne privește cercetător și de sub mustața albă cât doi hulubi mijește un zâmbet cald când întreabă: Cărui fapt datoresc bucuria cercetării casei mele de către sfinția ta, părinte? Fii pe pace, omule. Nu-i nici o pricină anume, ci doar acest tânăr de lângă mine voia să vadă de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
scaun, lângă el. Aproape m-a îmbătat mirosul de alcool ieftin... parcă plutesc pe deasupra tavanului și văd totul de foarte sus. Acum observ un ins mai mic de statură și cu o construcție bolnăvicioasă... Seamănă izbitor cu Hitler, în toate: mustața tăiată caracteristic, haine de culoare kaki, părul ușor transpirat (de la băutura, firește)... Mă privește cât poate de intens cu ochi-i tulburi, nu se prezintă, dar întreabă dacă sunt măritată... Și pare să mă vadă așa cum dorește el... Spun că
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
făcut...Mă mir eu cu sinceritate, deși pe foaie sunt doar un cerc, cu două puncte în loc de ochi, o linie verticală în locul nasului și o linie curbă cu vărfurile, degajat trase în sus, într-un zâmbet generos... Voinicul zâmbește pe sub mustăți, învingător, spre ceilalți copii... Nu pot să-i las așa cu buza umflată și îmi plimb ochii peste toate desenele, împărțind laude în stânga și în dreapta...Limbile lor se dezleagă ca prin minune. Purtăm o discuție mult prea amicală... -Știi de ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și n-aveam chef să mă cert cu tata. Ceea ce nu-mi stătea deloc în fire. Să mă cert cu tata era o chestie pe care o făceam din instinct. La fel cum refuzam să mă culc cu bărbații cu mustață. Așa că nu e nimic care să te împiedice să vii acasă și să te pui pe picioare, a zis tata. — Dar am o pisică, am mințit eu. Poți să-ți iei alta. — Dar am un prieten, am protestat eu. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mult la Praga. Pe când Eddie, bărbatul cu fața roșie, mă chestiona asupra prețurilor din Praga, în sala de mese a intrat tipul cel arătos. —Iată-l pe Christy, a urlat un bărbat cu o claie de păr negru și o mustață enormă à la Stalin care, spre nedumerirea mea, era grizonată. Pronunțase numele noului venit „Chreeeeeeeeesty“, fapt care mi-a dat de înțeles că tipul era născut și crescut în Dublin, genul de om „sarea pământului“. Christy s-a așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-mi puteam lua ochii de la el. îDe fapt, nu îl priveam decât cu un singur ochi fiindcă Eddie era un partener de conversație care nu putea fi ignorat.) L-am studiat îndelung pe când discuta foarte aprins cu bărbatul cu mustață à la Stalin. Christy avea exact genul meu preferat de gură: gura gen David Allen. îDavid Allen era un povestitor TV demult dispărut, pe care obișnuiam să-l urmăresc pe la sfârșitul anilor șaptezeci. Tatăl meu distra tot timpul oamenii - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de asta. Iar mintea îmi era din nou invadată de gândul la Luke. Toată splendoarea aceea pe care mă bazasem ca să mi-l scot din cap era de negăsit. Am încercat să mă binedispun întrebându-l pe Oliver, tipul cu mustața à la Stalin, de unde era. Asta numai pentru că voiam să-l aud spunându-mi că era „născut și crescut în Dublin“. Iar atunci când mi-a răspuns „Din Dublin, sunt un fiu al Dublinului, născut și crescut în Dublin“ m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
antic, negru și lucios pentru cincizeci de lire și-l schimba cu un tricou alb asortat cu un cap complet ras. Sau îl vedeam pe John Joe într-o cămașă cu carouri, pantaloni de cowboy din piele și cu o mustață cu vârfurile întoarse, renunțând la mulsul vacilor și mergând să danseze pe muzica celor de la The Village People sau The Communards. —John Joe, a spus Josephine revenind la tonul ei profesoral, trebuie să înțelegi un lucru. Ești la fel de bolnav pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de când spumegam de o furie turbată, ca un anti-Christ. în timpul ăsta, Neil a plecat, umil și pocăit, pe punctul să explodeze de atâtea bune intenții. John Joe a plecat și el. A ieșit pe poartă plin de mândrie, etalându-și mustața în furculiță abia mijită. Chris a plecat la rândul lui, dar nu înainte de a-mi da numărul de telefon și de a mă pune să jur c-o să-l sun chiar în ziua în care-o să ies de la Cloisters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spună ceva legat de păr, iar când am văzut că nu zice nimic am început să mă perpelesc îngrijorată. Era groaznic, nu-i așa? Nu observi nimic schimbat la mine? m-am trezit întrebând. Nu, nu, nu! —Ți-ai ras mustața? a râs Chris. Nu, am bolborosit eu jenată. M-am tuns. —Așa e, mi-a răspuns el gânditor. M-am blestemat fiindcă adusesem vorba de păr și am blestemat bărbații, în general, pentru lipsa spiritului de observație. Singurul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în cauză mi-era puțin cam neclar, dar totul suna mult prea cald și rea tandru pentru oricare dintre părțile implicate. Uau, asta era într-adevăr o știre de senzație. Primarul general - și Prizbecki, ajutorul lui - câștigaseră ultimele alegeri la mustață cu ajutorul neobișnuitului slogan „newyorkezii au nevoie de o dragoste dură“. Primarul își onorase promisiunile din timpul campaniei electorale, atacând crima organizată și corupția la nivel înalt - și se părea că Prizbecki fusese omul din spatele multora dintre acele atacuri - dar citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]