KorAP: Find »[drukola/base=muta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...1190 >

29,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

care treabă au ajuns, de fapt, acolo, așa că trebuie trimiși a doua oară. PRICINĂ: Îi trimitem, îi trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și te sfătuiesc să nu-mi strici cheful, pentru că, știi tu... odată mă mut în jâlțul cel negru și chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a rămas uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a auzi asemenea necuviință. (se mută, icnind, în jâlțul albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cea mai răsfățată dintre fetele mele, mi-a nesocotit grija părintească și m-a rânduit în dragostea ei acolo unde stau cele de prea puțin preț. Ia treci, sfetnice de-al doilea... (Sfetnicul se repede și-l sprijină. Pricină se mută, bombănind, în jâlțul negru) Nu mai voiesc să-ți știu de nume. Să pleci din ochii mei și de la casa mea, dacă nu vrei să te socot și eu pe tine asemenea celui mai netrebnic trăitor al împărăției mele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când și când liniștea pădurii. F2: Numai colo-ntr-un frunzar galben în lumină stă pe-o creangă de arțar pasăre străină. F1: Stă și-așteaptă fără glas, parcă să măsoare cum se mută, ceas cu ceas, umbra după soare. B2: Astfel, tot mai neștiut, spre adânc îl fură și-l îngroapă-n sânu-i mut veșnica Natură. F3: Vara trece. Pe cărări frunza-n codru sună... B3: Trec cernite înserări... F4: Nopți adânci, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Visător și lung privește casele de peste drum. B2: Poartă mică... pomi în floare... o fereastră luminată... streșini albe de ninsoare... F1: Toate-i par ca "altădată..." F3: Și păreri-de-rău trecute cad pe inima-i trudită, ca un stol de păsări mute pe-o grădină părăsită... B2 (ușor reverberat): Bulgăraș de gheață rece, iarna vine, vara trece, și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc... Dacă n-am avut noroc... Dacă n-am avut noroc... * B1: O, vis al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mine, e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai aflat una ca asta, Sisoe? Te-ai așezat, joacă! Zi mai repede: porumb ori fasole? SISOE (cu lehamite): Porumb. HABACUC: Bun, ia porumbul! Mută sfinția ta primul. (Sisoe se uită pierdut la boabe) Ori poate te temi să nu fim văzuți împreună... Că se uită unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
pe tablă la întâmplare) Ei, ce zici? HABACUC: Bre, bre, bre, da' fie, că strașnic le mai învârtești! Nimeni nu se poate pune cu sfinția ta la acest joc. Atâta doar că-l joci cam rar... Eu am să-l mut pe acesta din mijloc. (mută) SISOE (la fel ca prima dată): Și eu pe acestălalt. HABACUC (cu răutate, cântat): Iară eu mânca-ți-l-voi pre el! (Ia bobul de porumb. Se aud apropiindu-se voci care cântă obosit) Ia! (intră Sfântul Pafnutie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
spre ei.) PAFNUTIE: Da' ce faceți sfințiile voastre aici? HABACUC: Iaca stăteam și noi... de vorbă... mai de una, mai de alta... PAFNUTIE (dezvelește țintarul cu grijă, folosindu-se de toiag): Lasă-te de-astea... Al cui e rândul la mutat? SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
noi... de vorbă... mai de una, mai de alta... PAFNUTIE (dezvelește țintarul cu grijă, folosindu-se de toiag): Lasă-te de-astea... Al cui e rândul la mutat? SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de toiag): Lasă-te de-astea... Al cui e rândul la mutat? SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă bobul pe toate părțile, îl mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mută) HABACUC: Sfinția ta le știi pe toate. Iaca, eu am să mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l mai îmbăla atâta sfinție ta, că doar n-are să prindă rădăcini acolo! SISOE: De bună seamă! (șterge bobul de poala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l mai îmbăla atâta sfinție ta, că doar n-are să prindă rădăcini acolo! SISOE: De bună seamă! (șterge bobul de poala anteriului. Mută. Habacuc dă semne de nervozitate, mută și el. Pafnutie se așază lângă Sisoe, cam împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l mai îmbăla atâta sfinție ta, că doar n-are să prindă rădăcini acolo! SISOE: De bună seamă! (șterge bobul de poala anteriului. Mută. Habacuc dă semne de nervozitate, mută și el. Pafnutie se așază lângă Sisoe, cam împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte concentrați, cu scurte exclamații. Sisoe trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
boabă de fasole nu era aici adineauri, când am întors capul... HABACUC: Eu unul știu că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie s-o fi atins, că singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute dincoace... HABACUC: O fi lunecat, cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de soare. Uite, acuși se face seară. La mine acasă, de câte ori eram trist, căutam amurgurile. Aici, pe Pământ, trebuie să aștepți Soarele să asfințească, nu poți fugi dintr-un loc în altul, odată cu apusul lui. La mine, trebuia doar să mut cu câțiva pași scaunul pe care stăteam și, ori de câte ori aș fi vrut, priveam apusul soarelui. Într-o zi am văzut cum asfințește soarele de 43 de ori. Da, când ești trist, e frumos să privești apusul soarelui. OMUL: Erai chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cine domnești? REGELE: Peste tot. Eu sunt un monarh universal. MICUL PRINȚ: Și stelele te ascultă? REGELE: De bună seamă! Nu îngădui nimănui nesupunerea! MICUL PRINȚ: La mine acasă, dacă voiam să văd mai multe asfințituri într-o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217

invers, în anumite condiții cetățenii știu mai multe despre procesul de luare a deciziei și se implică mai mult; apare o competiție între administrațiile locale prin calitatea pachetului de taxe și servicii furnizate (în principiu cetățenii putând astfel să se mute pentru a opta pentru pachetul care le convine cel mai mult); prin imaginea de guvernare locală mai mult sau mai puțin curată se creează o presiune morală pentru ca cele mai corupte administrații să acționeze pentru remedierea situației; promovată în combinație

Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA (2012) [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

e adevărat. Gelos că el nu e băgat în seamă. Că ea e personaj principal. Cât timp am stat de vorbă, a zorit-o să plece înainte de încheierea programului. A pus obloanele. Un sfert de oră s-a chinuit să mute un scaun într-un colț. Asta înseamnă că a fost ocupat. Totuși, de remarcat că, în general, oamenii ăștia au un alt ritm. O altă accepțiune a timpului. Pe un perete crăpat, un calendar a încremenit la luna martie. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
un loc numit „În Siliște“, pe malul stâng al Prahovei. Însă, într-o duminică, pe când sătenii se găseau la biserică, au fost surprinși de mongoli și măcelăriți. Un singur bătrân a scăpat, un cioban pe nume Neguț. Acesta s-a mutat din calea invaziilor ceva mai sus, pe un deal, pe malul stâng al Doftanei, unde împreună cu alte patru familii a întemeiat un nou sat, în locurile care azi se cheamă Neguțești. După alt interval de timp, dealurile au început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
în stâncă. Avem așadar de-a face cu o colonizare. Faptul că oamenii își pipăie portofelul ne face să credem că sunt conștienți de dreptul pe care și-l arogă alogenii. Acela de a-i jefui și de a-i muta pe băștinași într-o altă zonă. „Băștinașii“ cred însă că o posibilă colonizare a aurolacilor ar avea intenții civilizatoare. Iar când așa ceva nu se poate înfăptui unul zice că: „Acuma, dacă tot i-am prins pe toți grămadă în autobuz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați ajuns în fundul iadului! Nu ne credeți? Suntem cu voi! O chestie foarte interesantă. Scaunele, cum stăteam, s-au mutat, pe perete apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul iadului. A început să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

spital, că și singurătatea poate fi socotită o boală. Eu găsesc că orice medicament s-ar descoperi pentru a o trata, nu va fi suficient de eficace, pentru că boala aceasta nu are nici o șansă de vindecare ... Ați dori să vă mutăm într-un salon cu mai mulți pacienți? Nu e periculos? Boala dumneavoastră nu e contagioasă. A fost doar o infecție! Cauza n-o știm, dar antibioticele și-au arătat și de această dată virtuțile. Nu, nu, prefer să rămân aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
am un copil! Vestea căzu ca un trăsnet. Tăcerea se așternu grea în încăpere, întunecându-le chipurile. Nici o fărâmă de lumină nu rezistase cumplitei destăinuri. Păru că se stinse și focul din sobă, care până atunci licărise vesel. Simona se mută de pe un scaun pe altul negăsindu-și locul. Părinții îi apărură ca două stane de piatră. Tatăl nu se putu abține: Deci asta era! Un copil! Un copil, repetă mai mult pentru sine decât pentru cei de față. Și nemaiputându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Ea îl deschise cu febrilitate. Trecu zorită peste cele câteva rânduri. Apoi, simțind nevoia de a se reculege, se așeză în fotoliu și reluă lectura mesajului. Ochii i se împăienjeniră. În termenii consacrați, i se comunica faptul că a fost mutată disciplinar la o școală sătească la 7 km de oraș, ca urmare a unor încălcări ale deontologiei didactice. Care deontologie, domnule director, ce încălcare? E un abuz! Domnișoară Simona, trebuie să fiți calmă, inspectoratul a dorit să aplaneze situația creată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]