2,749 matches
-
absurd. "‹‹Iudaica›› în idiș"307 este unul din textele concepute, aproape exclusiv, în registrul unui comic subversiv, mizând din plin pe efectul incitant al antifrazei, pe care Arghezi o prelungește, ispitit de bulversarea logicii raționale, cu o alta, ce simulează naivitatea infantilă: "Domnul Iorga e incontestabil un mare român, ceea ce nu-l împiedică să fie și un foarte mare iudeu". Pretenția anulării incompatibilității dintre etnii, prin falsa acceptare a paradoxului, trimite la o logică puerilă, amuzantă prin conexiunile bizare. Iată continuarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gândească la asta. Dacă ne este cu neputință să vedem total vederea noastră, fiindcă "pentru-a da lumină/ Ursuze umbre-și cer un rol egal"*, am vrea măcar să reperăm câteva a priori ale ochiului occidental. Succesiunea ordonată și discontinuă a naivităților noastre. Contrastele între posturile noastre de credință vizuală, dintre care cea mai recentă ne face să-l socotim pe înțeleptul chinez un nebun, iar pe Alberti un găgăuță. Și poate să ghicim râsul stingher pe care-l va inspira, peste
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
treacă de la maturitate la virtuozitate. Oglinda în oglindă golește în cele din urmă sălile. Pictura picturii, ca și teatrul teatrului, filmul filmului, dansul dansului, publicitatea publicității etc., începe cu un zâmbet și sfârșește într-o grimasă. Imaginea este viață, deci naivitate. Prea multă ironie poate s-o ucidă. Narcis este o ființă a crepusculului, iar narcisismul, un viciu funebru. Prea multă punere în abis te face să te prăbușești în el. "Sunteți doar primul în decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
efectiv al lucrurilor" tratatele prerenascentiste (ca al lui Theophilus Presbyter, călugărul german din secolul al XII-lea, sau al lui Cennino Cennini, pictorul toscan din Trecento), în care "rețetele și modelele unesc tehnica și pietatea, morala și estetica"41? Aceasta naivitate instruită este cea a lui Auguste Renoir, când afirmă: "Pictura nu este reverie. Este mai întâi o meserie manuală și trebuie s-o faci ca un bun muncitor". Sau a vechilor manuale care enumeră "materialul necesar pentru a face acuarelă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
majusculă. În ochii lui, ca și într-ai noștri, nu există iubire, ci dovezi de iubire; nu există Frumos, ci opere frumoase. Acestea fac Frumosul, nu invers. Această schimbare a unui calificativ în substantiv l-ar face să zâmbească prin naivitatea ei, dacă nu și-ar aminti că procedeul e clasic la speculatorii din trecut. El se întreabă, în trecere, unde ar trebui plasate acele imagini deliberat urâte și violente apărute în siajul expresionismului german, ale lui Baselitz și Schönebeck sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau drept sfârșitul istoriei și care, neînțelegând ceea ce-i scapă, se preface a fi la originea tuturor imaginilor fabricate de mâna omenească și adunate prin zelul nostru. În realitate, e invers: fiecare vârstă a imaginii are propriul tip de artă. Naivitate etnocentrică: "muzeul eliberează arta de funcțiile ei extra-artistice". Ca și cum "arta" ar așteptat, suferind în umbră secole întregi, să fie redată ei însăși, totalitate autosuficientă și autogenerată crunt denaturată, alienată, pervertită de interese alogene și ilegitime. N-ar fi oare mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de valoare, cronologia este o axiologie. Refolosirea unei vechituri: "avangarda" Filosofii Progresului din secolul al XIX-lea sunt respinși cu ușurință de minți luminate care totuși îi transpun zi de zi în judecățile lor de gust. Aceiași esteți care ironizează naivitățile iacobine au preluat ca atare metaforele luptei artistice născute în elanul Revoluției franceze (Stendhal, 1824: "Opiniile mele în pictură sunt cele ale extremei stângi"). Duelul Ingres-Delacroix, linie contra culoare, confrunta atunci autoritatea și libertatea, adică Vechiul Regim și Revoluția 55
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu "trăim o epocă formidabilă", din prezent. Treapta terminală a unei perioade a artei poartă în ea certitudinea unei noi renașteri, aceeași parabolă, alt conținut. N-am mai avea astfel de ales între o concepție saturniană a ireversibilei degradări și naivitatea euforică a primăverii perpetue. În realitate, spectacolul imaginii ne aruncă în trei durate, în același timp eterogene și simultane: timpul din afara timpului al emoției; timpul mediu al ciclului de imagini în care este inserată una sau alta; timpul linear și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
onoarea de a fi om" (Malraux) încetează să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre cele patru zări ale unei spiritualități eclectice, sterila vanitate a vieții publice, sofisticarea maximă a detaliului și pierderea naivităților tradiționale, ecartul tot mai mare între spontaneitățile populare și cunoașterile esoterice toate acestea accelerează căutarea unui coagulant de înlocuire, pentru a împiedica atomizarea generală. Civilizația alexandrină, cea mai strălucitoare și mai puțin consistentă a lumii antice, și-a imaginat că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un șir numeric infinit: 1/2, 2/4, 3/8, 4/16, ... , n/2n, ... , și a adunat toate numerele, obținând 2 ca rezultat. La urma urmei, numerele din șir se apropie tot mai mult de zero; am putea crede, cu naivitate, că, din cauza asta, suma rămâne finită. Din păcate, infinitul nu este chiar atât de simplu. Cam în aceeași perioadă în care scria Suiseth, Nicolas Oresme, un matematician francez, a încercat să adune un alt șir infinit de numere - așa-numita
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cruzime inutilă. Dar Ferdinand nu pare prea zdrobit și, foarte curând, în fața lui Prospero și a Mirandei, se prevalează de noua lui condiție de rege al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cruzime inutilă. Dar Ferdinand nu pare prea zdrobit și, foarte curând, în fața lui Prospero și a Mirandei, se prevalează de noua lui condiție de rege al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
boala gravă de care suferea se acutizează și îl obligă să demisioneze. Moare de cancer la scurt timp după aceea. Majoritatea istoricilor britanici (și nu numai) au exprimat păreri negative despre Neville Chamberlain, acuzat de lipsă de fler politic, de naivitate și de imobilism: este cazul lui Sir Martin Gilbert, Richard Gott, Richard Cockett. Michael Foot, gazetar și membru marcant al Partidului Laburist, aripa radicală, a scris chiar o carte cu titlul The Guilty Men. Alții, precum Keith Feiling și David
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
grijă ce vor face, pentru că, așa cum își vor așterne, așa vor dormi. Bieții adolescenți, fragezi cum erau, știau ei ce ar trebui să-și aștearnă, dar cine să-i învețe cum să-și aștearnă și cum să doarmă? Plini de naivitate, dar entuziaști și încrezători, liberi și aproape singuri, alunecau din plin, pe nepusă masă, în vâltoarea vieții... În schimb, toată lumea era mulțumită. Părinții, că mai reușesc să aducă câte ceva. Copiii, că rămân singuri, liberi și independenți, să nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Nicolae Beldiceanu". Este interesant faptul că cei doi scriitori au tot timpul o îndoială asupra autencității fenomenului de "audiție colorată", crezând că este vorba de o trișerie a lui Beldiceanu, chiar de o farsă. În acest citat există și o naivitate a celor doi poeți în a înțelege "realitatea" subiectelor psihologice de studiu. "Și acum, visând la zâmbetul șiret al lui Beldiceanu din seara aceea, evocând după atâția ani figura sărmanului Gruber, te întrebi, unde s-ar fi oprit acest conquistador
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
ce n'ar fi putut să facă dânsul, care pornind de la o premisă falșă poate, a izbutit să clădească un edificiu așa de paradoxal, împrumutându-i toată aparența veracității? De unde atâta ordine în atâta dezordine? Cum putea să stea atâta naivitate alături de atâta putere de sistematizare? Unde ar fi putut să ajungă și ce ar fi fost astăzi Eduard Gruber, dacă nebunia nu venea într'o seară tristă să-i bată cu degetul ei în geam?" (Anghel, Iosif, 1910, op. cit., pp.
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
oloi prăjit proaspăt; apoi se mănâncă cu mămăligă caldă“ (Lupescu). Cu asemenea ingrediente la dispoziție, nu e de mirare că țăranul nostru manifesta un profund dezinteres față de ingeniozitatea pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la origine, n.n.], mâncările cu unt și cu smântână poloneze, borșul, icrele și marinatele rusești, musacaua și imanbaialdiul turcesc le am cucerit fără luptele de la Podul Înalt și din Codrii Cosminului, de la Câmpia Turdei și de la Plevna...“ „Umor din partea autorului, naivitate din partea personajului său“, ar putea replica un tradiționalist, spunând că la fel de bine ar putea argumenta un gurmand turc, ungur, rus, bulgar ori polonez anexarea culturală a bucătăriei noastre: fără nici o bătălie au izbutit să ne ocupe din punct de vedere
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sunt suspectați relațional. Boala fără leac sporește precauția oricui. Astăzi HIV e răspândit în toată lumea, medicația și întreținerea bolnavilor de SIDA depășind financiar orice imaginație. Or, medicina înseamnă sofie, știință și artă și în realizarea obiectivelor ei, nu operează cu naivități nocive prin definiție ci cu responsabilitatea care trebuie să o cultive fiecare cetățean pentru a deveni a doua natură. Viteza cu care viitorul vine spre noi ne obligă. Iată doar câteva din semnalele acestei viteze în ultimile decenii și doar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
asupra unei piese îi slăbește reputația, a o publica înseamnă a o înjosi, și chiar în asta există un dezavantaj deosebit pentru mine, având în vedere că felul meu de a scrie, fiind simplu și familiar, lectura va face ca naivitățile mele să fie luate drept lucruri neînsemnate." Are și convingerea că lectura unei piese de teatru nu este lucru ușor. Este și punctul de vedere al lui Molière, în Avertisment cititorului la Amorul medic (L'Amour médecin), care merge chiar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cunoaște, nici separarea pe Acte, și nici varietatea Scenelor; aș descoperi interesele tuturor acelora care vorbesc, ceea ce fiecare trebuie să spună, locul Scenei și decorurile sale, întinderea Poemului și tot ce trebuie să facă parte din Acțiune Teatrală." O asemenea naivitate poate să surprindă. Pasajele textelor lui Plaut și Terențiu care ne-au parvenit mutilate au pus mari probleme de interpretare. Replicile pentru care lipsește numele personajelor care ar trebui să le pronunțe sunt uneori greu de atribuit. Corneille este conștient
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatru; nu trebuie decât să-i găsim o adaptare." Numai realismul scenic permite, după părerea lui Zola, să fie tradus acest adevăr psihologic căutat cu ardoare. Știind că teatrul este o artă care se bazează pe convenții, Zola nu are naivitatea să creadă că este posibil să fie arătată pe scenă realitatea brută. "Ar fi absurd să se creadă, scrie el în Naturalismul în teatru, că se va putea transpune natura ca atare pe scenă, să fie plantați copaci adevărați, să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diformitățile fizice și de alt tip; 4. viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și obscenul; 8. echivocul simulării de tip afectare sau deghizare; 9. ignoranța, naivitatea; 10. raporturile de inconsecvență, disproporțiile, inadecvarea, incoerența logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria rizibilului"32 de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sociale, tinzând să suie cât mai sus, distincție fară merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând meritul și talentul deosebit ca pe niste vrăjmași de moarte.[...] Iată-l pe mititelul veninos și ridicol, care se sbătea ieri în noroi, cât e de mare acuma, cât e de arătos și senin. Iată-l
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezmembrării frumosului prin caricatură 179. Spre deosebire însă de comic, pentru care esențial este caracterul deliberat al nepotrivirii sau al dizarmoniei dintre lucrurile alăturate, în grotesc, susține Francesco De Sanctis (Storia della letteratura italiana), straniul amestec este realizat cu o naivitate grosolană. În realitate însă, considerăm că urma intențională nu poate fi negată nici în cazul grotescului, a cărui emergență se datorează tocmai exagerării, a "îngroșării", a căutării excentricităților, a tendinței de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]