2,024 matches
-
acestea. El a trasat o linie fermă de demarcație între conceptul său de naționalism în contrast cu teoriile legate de Spațiul vital și de rasism. Dacă a fost vreodată trasată vreo linie de demarcație între naționalismul lui Iorga și "Noul naționalism" al naziștilor și fasciștilor, atunci el este cel care a făcut acest lucru. El scotea în evidență faptul că "sîntem o națiune mică" și s-a ridicat întru apărarea dreptului națiunilor mici la existență într-o epocă în care acest lucru devenea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rezolve diferendele dintre ei prin negocieri, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat. Germanii erau extrem de îngrijorați de posibila implicare a rușilor, ceea ce le periclita sursa de petrol. Hitler i-a avertizat pe unguri printr-o notă în care naziștii le explicau că nu pot conta pe sprijin german împotriva României, adăugînd că "se poate vedea începutul (faza inițială) a unui astfel de război, dar nu și ce direcție ar putea lua desfășurarea lui ulterioară"19. Carol i-a rugat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Ungaria, ceea ce a dus la Dictatul de la Viena. Românii nutreau iluzia că vor face "concesii minore". Iorga a propus un schimb de populații "de-a lungul granițelor viitoare". Delegației române i s-a arătat însă o hartă alcătuită de naziști și de fasciștii italieni în care Transilvania era tăiată în jumătate. Manoilescu, ministrul de Externe, a leșinat la vederea hărții. Ungaria primea 43.000 de kilometri pătrați cu o populație de 2.500.000 de locuitori. Majoritatea erau români, pentru că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stare de incandescență două bare de fier și să le modelăm după interesele Germaniei și conform evoluției evenimentelor"20. Doamna Liliana își amintea că fuseseră convocate două Consilii de Coroană succesive, care au deliberat asupra acceptării planului de împărțire a naziștilor. Iorga a participat la primul, în cadrul căruia s-a decis totul (acceptarea Dictatului de la Viena). De dragul etichetei, regele a convocat un al doilea Consiliu de Coroană. A fost trimis un tren special după Iorga, care se odihnea la Băile Herculane
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Institut de France a ținut un emoționant discurs de adio, urmat de Henri Focillon. Același lucru l-au făcut Henri Grégoire în Belgia, Oscar Halecki în Polonia, Vittorio Lazzarini în Italia și mulți alții. Presa internațională (din zonele necontrolate de naziști) a primit știrea asasinării cu o profundă indignare. Ziarele americane "New York Times" și "New York Herald Tribune", ziarul elvețian "Basler Nationalzeitung", ziarul argentinian "La Prensa" din Buenos Aires și multe alte ziare din Chile și Brazilia au publicat panegirice în care erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
București. Cîteva zile mai tîrziu, Antonescu a instituit o dictatură militară, iar Statul Național Legionar a fost desființat oficial. Familia Iorga se simțea mai bine, dar continua totuși să sufere. Legiunea dispăruse, dar sentimentele germane față de numele "Iorga" erau vindicative. Naziștii erau foarte sensibili la orice încercare de reabilitare a lui Iorga. Ca atare, familia Iorga trăia mai departe practic în izolare, la periferia "înaltei societăți" bucureștene. Doamna Catinca (așa cum își amintește doamna Liliana) își suporta durerea cu mîndrie și tărie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care Gheorghe Brătianu l-a omagiat pe Iorga. I-au fost aduse omagii și de Academia de Științe. Nicolae Bănescu, renumitul bizantinolog, a fost cel care a ținut discursul omagial. Reacția germană a fost promptă. Într-o scrisoare de protest, naziștii menționau că "Iorga a fost un dușman neînduplecat al Germaniei și al lui Hitler". O copie a acestui protest i-a fost trimisă Mareșalului Antonescu. Din această cauză, Antonescu s-a scuzat față de Lepădatu, spunîndu-i că "datorită altor treburi nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de vorbă cu zeci de români din München, iată ce a reieșit referitor la soarta domnului Traian Boeru după prăbușirea Statului Național Legionar. După ianuarie 1941, Boeru a fost scos pe ascuns din România, împreună cu sute de alți legionari, cu ajutorul naziștilor, dar, la cererea lui Antonescu, aceștia au fost internați în lagărele de concentrare naziste. Ca și alții, după ce România a reușit întoarcerea armelor la 23 August 1944, Traian Boeru a fost scos de la naftalină ca să joace rolul lipsit de glorie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Antonescu, aceștia au fost internați în lagărele de concentrare naziste. Ca și alții, după ce România a reușit întoarcerea armelor la 23 August 1944, Traian Boeru a fost scos de la naftalină ca să joace rolul lipsit de glorie al aliaților români ai naziștilor. După război, nefiind criminali de război (fără voia lor), legionarilor le-a fost ușor să se dea la fund. Horia Sima și alți cîțiva au plecat în Spania (unde Franco și-a adus aminte de Moța și de Marin și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Statele Unite 9 "Time", 29 aprilie 1985, p. 29 10 George Orwell a condamnat în 1942 egocentrismul abstract al unora dintre intelectualii englezi în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Aceștia aduseseră în discuție patru sau cinci argumente care preziceau victoria naziștilor și a japonezilor. Orwell comenta că nici un om obișnuit nu gîndea astfel la timpul respectiv. "Asemenea absurdități erau crezute doar de către intelectuali" 11 Cît de departe poate ajunge această înțelegere greșită este ilustrat de remarcile a doi mari oameni de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
memoriile sale o facetious... justificată a atacului ungar împotriva Iugoslaviei, din aprilie 1941, Bethlen István emlekirata, 1944, Budapesta, 1988 22 Erdély története (3 volume), Budapesta, 1981, vol. 3, p. 1730 23 Supt trei regi, p. 313 24 În aprilie 1941, naziștii i-au oferit Banatul sîrbesc Mareșalului Antonescu. Nevoind să strice relațiile dintre popoarele român și sîrb, Antonescu a refuzat ferm oferta 25 În cadrul corespondenței, există un document provenit de la Ministerul de Interne al Ungariei, arătîndu-l pe Vasile Goldiș ca fiind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
120 Memorii, vol. 7, pp. 229-230. Afirmația aceasta corespunde adevărului în privința vizitei lui Gamillscheg din 1934. Iorga avusese pînă atunci strînse legături profesionale cu Gamillscheg; acum însă, nu numai că evita orice contact, dar reușea să fie intenționat nepoliticos. Replica naziștilor nu a întîrziat. Lui Gusti i s-a decernat, în 1935, titlul de Kudo, de către Universitatea din Leipzig. Atunci cînd li s-a sugerat naziștilor ca același titlu onorific să-i fie acordat și lui Iorga, ierarhia culturală nazistă a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iar opiniile lui Giurescu despre jurnalismul și corupția lui Ilie Rădulescu erau foarte proaste. Munteanu, op. cit., p. 446 142 Goga era un fascist liric. Cînd a aflat că în timpul puciului (care a dus la asasinarea n.t.) lui Dolfuss, trei naziști austrieci au strigat "Heil Hitler!" înainte de a fi executați, el a remarcat cu tristețe: Dacă măcar trei oamei ar muri în acest mod pentru mine!" Memorii, vol. VII, p. 273 143 Corneliu Zelea Codreanu, "Circulare, Scrisori, Sfaturi, Gînduri" (volum litografiat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1940, București, Vălenii de Munte, 1940 13 "Neamul românesc", 2, 4, 5, 11, 12, 20 și 24 iulie 1940 14 Evreii basarabeni i-au explicat autorului motivația acestei opțiuni: "comuniștii ne iau averile, dar nu se ating de viețile noastre; naziștii și legionarii ne iau atît viețile, cît și averile" 15 Fostul Rabin-șef al României, înverșunatul anticomunist și distinsul om de știință Alexandru Șafran susține că majoritatea membrilor Partidului Comunist Român aflat în ilegalitate erau în 1940 evrei. Alexandru Șafran
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
4 octombrie 1940 28 Sima, Cazul Iorga-Madgearu, pp. 17 și 20 29 Hillgruber, op. cit., pp. 116-117. Achiziționarea de arme din Germania i-a fost confirmată autorului de Boeru. Dar acest lucru nu înseamnă implicarea germanilor în asasinarea lui Iorga. Deși, naziștii nu erau nemulțumiți de uciderea lui, Legiunea își avea uriașele ei conturi de lichidat cu Iorga și (după cum sublinia Boeru), la începutul lui octombrie 1940, germanii au trimis arme ușoare și altor unități legionare (Echipe ale Morții sau altele) 30
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Poloniei de către Hitler În septembrie 1939 și Încheiat cu capitularea necondiționată a Germaniei În mai 1945, a fost un război total, care a cuprins soldați și civili deopotrivă. Ba chiar a fost o experiență preponderent civilă În țările ocupate de naziști, din Franța până În Ucraina și din Norvegia până În Grecia. Lupta armată propriu-zisă a avut loc doar la Începutul și la sfârșitul conflictului. În rest, a fost un război de ocupație, de represiune, de exploatare și de exterminare, În care soldații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Așadar, spre deosebire de primul război mondial, al doilea - războiul lui Hitler - a fost o experiență cvasiuniversală. și a durat mult: aproape șase ani În țările implicate până la sfârșit (Germania, Marea Britanie). În Cehoslovacia a Început chiar mai devreme, În octombrie 1938, când naziștii au ocupat regiunea sudetă. În estul Europei și În Balcani, nu s-a sfârșit odată cu Învingerea lui Hitler: războiul civil și ocupația Armatei Roșii s-au prelungit mult după dezmembrarea Germaniei. Desigur, războaiele de ocupație nu erau o raritate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și povești. În Spania anilor ’30, bunicile Încă Îi mai linișteau pe copiii obraznici cu amenințarea că vine Napoleon. Dar În cel de-al doilea război mondial, experiența ocupației a fost de o intensitate aparte, În mare măsură din cauza atitudinii naziștilor față de popoarele supuse. Armatele de ocupație din trecut (suedezii În Germania secolului al XVII-lea, prusacii În Franța, după 1815) trăiau pe seama localnicilor, pe care Îi atacau sau Îi omorau frecvent, uneori fără nici un motiv. Însă popoarele intrate sub stăpânire
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germane, iar oamenii munceau silit la producția de război - mai Întâi acasă, apoi chiar pe pământ german. În septembrie 1944, În Germania se aflau 7.487.000 de străini, majoritatea constrânși; ei constituiau 21% din forța de muncă a țării. Naziștii au trăit cât de mult au putut de pe urma averilor victimelor lor - de fapt, atât de mult, Încât poporul german a Început să resimtă impactul restricțiilor și al lipsurilor provocate de război abia În 1944. Până atunci Însă, conflictul militar Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
canalele și căile ferate dinainte de război), danezii, norvegienii (care au pierdut 14% din capitalul național În cursul ocupației germane) și chiar italienii - nu Își dădeau seama cât de norocoși erau prin comparație. Adevăratele orori ale războiului avuseseră loc În Est. Naziștii Îi trataseră pe europenii din Vest cu oarecare respect, deși doar ca să-i poată exploata mai bine, iar occidentalii le-au Întors favorul, făcând relativ puține eforturi de a sabota sau de a opri mașina de război germană. În Europa de Est
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numărul total de morți - civili și militari la un loc -, cele mai afectate țări au fost Polonia, Iugoslavia, URSS și Grecia. Polonia a pierdut un om din cinci, procentul fiind mult mai ridicat În cazul celor cu studii, selectați de naziști pentru exterminare 1. Față de populația antebelică, Iugoslavia a pierdut o persoană din opt, URSS una din 11, Grecia una din 14. Ca să subliniem contrastul: Germania a pierdut 1/15, Franța 1/77, Marea Britanie 1/125. Pierderile sovietice au inclus un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politica antebelică, transferând populații Întregi de-a latul imperiului sovietic. Între 1939 și 1941, peste un milion de oameni din vestul Ucrainei și țărilor baltice și din Polonia aflată sub ocupație sovietică au fost deportați În Est. În aceiași ani, naziștii au expulzat și ei din vestul Poloniei către est 750.000 de țărani polonezi, oferind pământul rămas acelor Volksdeutsche, minoritari germani din estul Europei, pe care i-au invitat să se „Întoarcă acasă”, În Reichul recent extins. Oferta a atras
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proveniți din Norvegia, Olanda, Belgia și Franța), personalul auxiliar din armata germană și angajații lagărelor de concentrare (recrutați din Letonia, Ucraina, Croația ș.a.). Toți aveau motive temeinice să fugă de represaliile sovietice. Mai erau apoi femeile și bărbații aduși de naziști să lucreze În Germania, recent repuși În libertate. Recrutați cu milioanele de pe Întreg continentul pentru a munci În fabricile și fermele germane, ei erau risipiți În toată țara și În teritoriile anexate, formând În 1945 cel mai mare grup de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germania, recent repuși În libertate. Recrutați cu milioanele de pe Întreg continentul pentru a munci În fabricile și fermele germane, ei erau risipiți În toată țara și În teritoriile anexate, formând În 1945 cel mai mare grup de persoane strămutate de naziști. Astfel, migrația economică forțată a fost principala experiență socială pentru mulți civili europeni, inclusiv pentru cei 280.000 de italieni mutați cu forța În Germania de foștii lor aliați, după ce Italia a capitulat În fața Aliaților, În septembrie 1943. Majoritatea lucrătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belgia ocupată s-au lăsat ispitiți de promisiunea autonomiei (o ocazie de a scăpa de monopolul elitei francofone asupra statului belgian) și au sprijinit ocupația germană, repetând astfel o greșeală din primul război mondial. Aici, ca și În alte părți, naziștii au jucat cu plăcere cartea alianței, câtă vreme le-a convenit: belgienii flamanzi care erau prizonieri de război au fost eliberați În 1940, la Încetarea ostilităților, În timp ce valonii francofoni au rămas În lagăre de prizonieri până la sfârșitul războiului. În Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]