2,274 matches
-
baruri înserate-n albele blesteme Sfărmând cuvintele-n pocaluri de drumeți. Ei n-au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul pare dus pe ape Cu steaua lumii destrămată-n zări. De ce se beau otrăvuri neștiute Și-n cimitire azi mai dănțuiesc? Poeții stinși pe fețele nuntite Când chinurile lor se veșnicesc. Prin zidurile negre, apăsătoare Durerile s-au transformat în nor, Cutremurată-n taine-amăgitoare Rămân cenușa lacrimii de dor. IUBIREA UNEI LINIȘTI NECUPRINSE E sărbătoare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
meu. De se putea să mai aștepte Chemam pe lumile de vieți Și aer ei de mai aveam Din viața de profeți Eu îi rugam să o ajute Și-n timp să mă despart de ea Dar moartea rea pe neștiute A dus-o-n nori de stea. NEAMUL VIEȚILOR AMARE În singurătățile ce vin Voi adormi în plâns amar Și-n cuvinte-am să revin Cu nopțile trecute în zadar. Și-n gustul toamnei sidefie Eu n-am știut să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
decerebrare patriotică (sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit În decursul istoriei). Iar subiectul este limpede, cinematografiat fără mofturi, fără tehnică, fără nimic, amintindu-mi de cîteva bune filme est-europene din deceniul șase unde o amenințare neștiută era bine dozată prin imagini În ricoșeu. La cîteva luni după Marfa și banii am avut Însă ghinionul să-l văd pe Cristi Puiu Într-o emotivă, uteriană emisiune pe TVR 1, unde la un moment dat de inspirație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe pe căi neștiute mergând pe câmpii, dealuri și adâncuri de văi, Și mă regăsesc în marea-Ți iubire, nemărginită milă din ochii Tăi. Te caut pe aripi de vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
mi-am poticnit inima în perdele de întuneric, prea devreme lăsate peste pâlpâiri de viață, abandonată la capătul speranței. Mă resemnez tacit și caut sa mă strecor printre meandre, fără să ating umbre rămase, în așteptarea timpului oprit din peregrinări, neștiute rătăciri în uitare de sine. Poate că am să mă întorc la Tine, pe același drum de viață, albită de dor, sau poate n-o să mai cobor niciodată, pe alei umbrite, fără speranță în priviri. Ochii mei sunt indrăgostiți de
Meandre by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83280_a_84605]
-
uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de geruri, Am brațele goale întinse spre ceruri.
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
spuneau totul atât de meșteșugit, dar fără să spună și vorba iubire și tocmai asta îi plăcea ei cel mai mult. Cum la poveștile de după-amiază cu cafea îi spunea întotdeauna că trebuie spartă înainte de orice monotonia din care pe neștiute se ivesc toate relele, că poți să fii chiar și singur, dar că monotonia nu e decât pentru vremea somnului, ba chiar a somnului celui din urmă și, cu cât te lași prins de ea, cu atât apropii somnul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar pe care o simte, simbolizează, fără doar și poate, teama de ființele ce trăiesc în cealaltă lume, existentă, din moment ce își trimite mesageri. S-ar putea însă la fel de bine să fie numai izbucnirea neașteptată și necontrolată a unui alt eu, neștiut și tocmai de aceea inspirând o teamă vecină cu panica. A renunțat la credința asta ei doar când Andrei Vlădescu i-a propus un schimb: să citească măcar cărți sau tratate de parapsihologie serioase, i-a și făcut rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încercări de a explica fizic fenomene mai puțin explicabile. Înainta cu greutate în mulțimea de teorii despre fluidul psihic, telergie și cunoaștere metapsihică, se lăsa convinsă anevoie ori nu înțelegea, încât mai păstra destul din credințele ei anterioare despre eul neștiut care izbucnește odată cu trosnetul parchetului. Povestindu-i, se ghemuiește la pieptul lui, sau la picioarele lui vrea să fie mângâiată ca să uite, se lasă mângâiată, ar putea face orice cu ea în acele clipe, numai să-i scoată din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se gândi la camera în care zăcea și apoi la camera ei de acasă și la toate camerele în care zăcuse ori numai dormise vreodată ce îi apăreau nu numai îndepărtate și străine, ci chiar ostile și lucrături ale unui neștiut dușman ce-i pregătea capcane. Apoi, nu mai știa bine dacă e trează ori e în vis: dar era condusă - nu ca înainte, alunecând și incapabilă să se prindă de ceva, prăbușindu-se în nesimțire, ci condusă cu adevărat - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a clor, uree și camfor - se va putea bucura de continuarea lucrurilor și i se va părea că până și ea se află între ele, deși într-o margine, gata să fie aruncată printr-o forță centrifugală într-un spațiu neștiut, dar încă nearuncată, încă de partea plină de colcăială a mersului vieții, se va bucura ca și cum ea însăși ar - aici își oprea gândul, nu mai are importanță ce ar face. Toate acestea le-a gândit astfel sau aproximativ la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o mângâiere sau un sărut și nespusele tensiuni, care poate ar fi fost scoase la iveală chiar și în ciuda promisiunii către sine însuși de a le neglija, au rămas suspendate. Dar astea au fost pe dinăuntrul lui și, prin urmare, neștiute. Pe dinafară părea să fie o descărcare de energie pe care Monica Elefteriade și Hildebranda Mihaela Dogan n-au priceput-o în prima clipă și de care s-au temut când au bănuit ce poate fi. Ședea pe veranda unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umbre felurite ar fi roit în jurul lui și din ele s-ar fi putut întrupa primejdia sub un chip greu de imaginat. Nu teama, ci altceva mai greu de definit, de parcă n-ar fi vrut să violeze niște tabu-uri neștiute al căror sens nu-l pricepea, îl făcea să meargă încet prin casă, iar dimineața să se bărbierească pe dibuite, neîndrăznind să înlăture vălul alb de pe vreuna din oglinzi. Nu știa ce semnificație are obiceiul acesta. Dar ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o lepăda nici pentru învârtejitele ritmuri ale rockului, strigând din când în când cu vocea de bariton, acoperind muzica și celelalte glasuri: „o facem lată?“ ce ziceți: o facem lată?; Ion Stoicescu, care încă mai descoperise, scormonindu-și mintea, bancuri neștiute de ceilalți și nu se auzeau decât inflexiunile vocii lui, care imita, și exclamațiile celorlalți și explozia finală de râs; Dorin Rădulescu, reîncepând să vorbească despre vinuri și câini și pipe; și glasurile femeilor și bărbaților pe care Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și vorbele nu-i mai erau nici egale, nici stăpânite, nu-l privea, însă era convinsă că în ochii lui n-ar fi văzut numai nedumerire și surprindere și încordare, ci și teamă, cum mai văzuse și altădată, de ceva neștiut care nu se putea decât să-i vrea răul și ar fi avut convingerea asta oricâte i-ar fi istorisit ea după aceea, inutil, inutil, încât nu se uita decât la fața verzui-albicioasă-albăstrie a lacului, ce nu mai era liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe ei, orgolioși, agresivi, aroganți. Numai că nimic din toate acestea nu i se părea necesar și micului Andrei Vlădescu, care găsea că aroganța și orgoliul nu erau, până la urmă, decât urățenie inutilă; oamenii mari vor fi avut motivele lor, neștiute, nu orice fac ei trebuie imitat. Și-a impus, pipăindu-și o vreme tot timpul fruntea, să nu facă la fel. Sau i se păreau inutile unele gesturi, precum legănatul mult prea larg al brațelor, în timpul mersului. Văzându-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gesturile și vorbele sale n-ar putea trece drept categorice și atotcuprinzătoare, întrucât adâncurile sufletești sunt mult prea complexe și uneori cu totul inexplicabile, iar pentru a dobândi chiar și numai o părere despre ceea ce se petrece în învolburarea lor neștiută, trebuie să privești din multe părți și simultan și să ții seama nu numai de trecerea, în mare, a timpului, ci chiar de alterarea pe care ar putea-o aduce clipa. Clipa și ispita. Pentru că numai astfel, alăturându-le, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de atâtea ori s-au povestit în literaturile tuturor popoarelor istorii de iubire și n-ar mai fi rămas nimic de spus Îgândul ăsta, dacă l-aș crede, n-ar fi decât o stupiditate), ci pentru că atâtea nuanțe și finețuri neștiute de mine se învălmășeau într-o țesătură filigranată în sufletele lor, încât lucrarea mea n-ar fi decât cutezanță prea mare, mișelie și poate defăimare. De aceea trebuie spus numai despre focul mistuitor în afară de care nimic nu a existat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va aștepta, după care ea a pășit cu mersul aristocratic peste zidul a cărui construcție înghețase, lăsând în urmă un gol imposibil de acoperit cu flashbackurile celor o mie de zile. Ce-a mai urmat a fost simplu. Deodată, pe neștiute, zidul a început să se înalțe. Continua să acorde trupului ceea ce acesta îi cerea și nu rareori auzea ciocănituri discrete sau izbituri puternice de berbece în zidul și porțile care își trimiteau ecoul de partea cealaltă. Ecoul, nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce se agață cu vârfurile aspre ale vrejurilor. Al patrulea cerîc) Acum se schimbase parcă peste noapte, dar nu s-ar putea spune că-și dădea seama de asta. Simțea doar că se prăbușește. I se părea că intrase pe neștiute în ape tulburi, nu mai distingea între înainte și înapoi, acestea se amestecau și se confundau în pâclele dense pe care ar fi trebuit să le străbată, cu mirarea piciorului și a trupului și a gândului care n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i se pare firesc între un tată și o fiică. El era omul care știa de toate, capabil să răspundă tuturor întrebărilor ei, fără să se arate excedat și să dea din mână a nerăbdare. Ajunseseră să aibă semnele lor neștiute. Când era certată pe nedrept, el clipea într-un anumit fel dintr-un ochi și ea știa că e de partea ei și vor urma explicații sau nemaipomenite povești în camera lor, în care tristețea va dispărea ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât să se împotrivească lumii și i-ar fi fost nefirească și de neînțeles o altă atitudine. Drept și dârz și tăcut, cuprins de o tristețe înfiptă adânc în găvanele ochilor. Împins dintr-odată de noutatea agresivă într-un teritoriu neștiut și în care nu știa să se apere. Dar incapabil să cedeze lupta și să se retragă înfrânt și să-și spună: până aici n-am știut ce vreau și acum sunt zdrobit și sufăr și mintea mea pricepe oroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai pune întrebări. Slavă Domnului că rămân sănătos la minte și la suflet, deci o să supraviețuiesc calvarului, poți fi sigur. Dar apropo de supraviețuire (și în acel moment, glasul i se transformă din nou în șoaptă), am auzit pe căi neștiute că membrii unei familii de vază se pregătesc să înfrunte o pierdere tragică. Mortimer Winshaw se stinge repede. — Păcat. E singurul care s-a purtat frumos cu mine. — Adulmec revolte. Adulmec frământări. Cunoști la fel de bine ca mine natura sentimentelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu care nu voia să vorbească (Niciodatăă. Am scris și am tot scris Întruna, pe măsură ce Emily mi-a relatat despre treburile astea În decursul săptămânilor petrecute Împreună la birou și, odată acestea isprăvite, am simțit că nu Îmi rămăsese nimic neștiut din viața Mirandei Priestly. Cu excepția, firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce Îi plăcea și ce Îi displăcea ei. Și de ce, În fond, se presupunea oare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el În urma mea. — Știu, șaisprezece iulie, am strigat eu. Era un apropo la ziua noastră comună de naștere. Nu știu cum aflase care e ziua mea de naștere, dar Îi plăcea la nebunie că era aceeași cu a lui. Și, din motive neștiute, chestia asta devenise parte din ritualul nostru matinal. În fiecare afurisită de zi. Erau opt lifturi În partea de clădire ocupată de Elias-Clark, jumătate pentru etajele unușaptesprezece, și cealaltă jumătate pentru cele de la șaptesprezece În sus. Numai prima jumătate conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]