2,002 matches
-
un gând grăbit de răzbunare este oprit la timp de bunătatea unei inimi conciliatoare sau iertătoare. Μ O definiție a omului superior poate fi și aceasta: nu admite ca un scop nobil prin intențiile lui să fie realizat prin mijloace nedemne. Μ Fiecare simte și reacționează, se știe, În felul său: de aceea unii se limitează, de exemplu, la a privi sau mirosi o floare, pe când alții o rup, pentru a fi numai a lor. Μ Sinceritatea nu presupune altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fapt Îl responsabilizează În raport cu sine și cu alții, dar reprezintă și un izvor de griji și de neliniști: acelea, de exemplu, de a nu fi Întotdeauna sigur că s-a desprins suficient de mult dintr-un mod egoist sau chiar nedemn de apreciere a faptelor sale În raport cu ale altora. Această alimentare continuă a conștiinței cu un rigorism etic este, de fapt, condiția principală a realizării unui sentiment al demnității personale. Μ Animalele resimt, se știe, nu numai nevoi instinctuale sau afective
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
recunoaștem nostalgia androginismului, nu poate dura decât o clipă. Realitatea absolută e peste putință de suportat În actuala condiție umană” (Drumul spre centru, 1991). Μ Victoria obținută asupra dușmanului este suficientă prin ea Însăși: Îi Întinezi strălucirea sau o faci nedemnă dacă Încerci să-i dai un aspect de răzbunare. Μ Ceea ce frapează În legătură cu felul de a fi al unor oameni este aspectul eroic cu care ei refuză să trăiască după un model general de conduită (adică după normele de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unei dorințe presante sau a unui act impulsiv este direct proporțională cu un anumit nivel de evoluție culturală și morală a sistemului personalității fiecăruia, care nu va accepta orice soluție de răspuns (de exemplu, cineva va aprecia că ar fi nedemn de el ca la o Înjurătură pe care un semen i-a adresat-o la un moment dat, În mod nejustificat, să răspundă Într-o manieră similară). Μ Poziția În plan social a oricărei personalități este fixată de reperele: admirație
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cine a fost omul care a conceput-o și a dus-o pe culmile gloriei; eu nu am făcut altceva decât să o Întrevăd, cu mulți ani În urmă. Nu pot propune aici decât o opinie fără forță și aproape nedemnă de a fi scrisă. E doar un omagiu, o floare trecătoare pe un mormânt care va dăinui. Dacă nu Îi imputăm lui Valéry cinismul și dacă ținem În schimb cont de sinceritatea sa, trebuie să recunoaștem că cele câteva pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Dintre viață și moarte,/ Această beatitudine/ Învăluind în vegetala-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală/ Și grea impudoare?// Cine-a îndrăznit/ Să dea un cuvânt/ Celei mai limpezi/ Și-adânci nemuriri/ Spre care curgem,/ Nedemne de atâta speranță,/ Cu toții,/ Printre ciorchini înțelepți/ Și zănatice ramuri subțiri?/ Tăceți!/ Tăceți și-ascultați/ Silabele ierbii foșnind/ În lumina uscată/ Nici ea nu-ndrăznește să spună pe nume/ Acestui ultim regat". (Cine-a numit) Această țară a nimănui, "sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
conferă Anei Blandiana un prestigiu ieșit din comun. Cei care o invidiază o acuză că este o poetă de prezidii, o persoană oficială, o răsfățată a regimului comunist. În realitate, ea este doar confundată, temporar, de autorități cu o persoană nedemnă de incredere, tocmai pentru că nu duce o viață boemă și nu face gesturi teribiliste. În curând, se va vedea, însă, că atitudinea ei demnă și rațională reprezintă o formă de opoziție mai gravă și mai greu de tolerat de regim
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a fost una dintre cele mai des interzise, lucru perfect legitim sub regimuri în timpul cărora disidenții erau internați în aziluri de psihiatrie. Ospiciul din Chareton nu trimitea, oare, pentru spectatorii din Moscova sau din alte orașe rusești, la această practică nedemnă din punct de vedere uman? Dincolo de această apropiere îngrozitoare, dar, la urma urmei, explicabilă prin circumstanțe, piesa lui Weiss risca să fie explozivă în măsura în care dezvăluia eșecul supravegherii acolo unde totul miza pe resursele ei coercitive. Desigur, aceasta presupune plonjarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
moral interior, penibil, al persoanei. Există Însă și o vinovăție a faptului Împlinit. Aceasta este vinovăția exterioară, actul negativ pe care persoana Îl face Împotriva ei sau Împotriva celorlalți. Aceasta nu mai este un sentiment, ci un act exterior, nedrept, nedemn, periculos, antisocial. Orice vinovăție mă Încarcă sufletește. Eul meu răspunde În fața supraeului, În planul conștiinței morale, al cenzurii. Pentru actele mele negative, eu voi trebui să răspund În fața legilor și a instituțiilor sociale, juridice etc. Abaterea de la legile divine implică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al iluziilor. Persoana trăiește viitorul, ca și trecutul, la fel de subiectiv, de personal. Ea așteaptă de la viitor ceea ce trecutul nu i-a oferit și În, plus, o soluție favorabilă, reparatorie, ceea ce a omis să facă sau la ceea ce a fost nedrept, nedemn În trecutul său. În sensul acesta, viitorul, ca spațiu proiectiv al speranțelor mele, este, În primul rând, un câmp al valorilor În care vreau să intru și cu care doresc să mă identific. Trecutul este cert, prin evenimentele vieții trăite
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a articolului sus menționat, scris tot de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Se spune acolo că poezia Floare-albastră "constituie un fel de premiză la marea problematică a Luceafărului și a Scrisorilor, închinate dragostei"; că "femeia singură s-a sustras sau s-a arătat nedemnă de marea cinste conferită ei, de către geniul îndră gostit" și, ca urmare, "floarea vestejită din părul bălai al iubitei, reprezintă fosta Floare albastră"; "Crăiasa din povești, zîna, a ajuns Dalila". Dar Floarea-albastră nu-i floare de pus la ureche, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sale, Casandra, care, în scurta ei viață, n-a suferit nici o "metamorfoză" poetică sau morală. Cele spuse mai sus se potrivesc celorlalte iubite, care nu meritau numele de Floare-albastră, pentru că nu l-au înțeles pe poet și s-au arătat nedemne de iubirea sa. Floare-albastră reprezintă cea mai puternică și cea mai curată iubire din toată viața lui Eminescu. La 1 sept. 1872, Eminescu a citit în ședința Junimii nuvela Sărmanul Dionis și Egipetul, iar la 7 septembrie, poeziile Înger și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
avatarurile propriei sfâșieri. Între mine și mine", iată de fapt intervalul căutărilor clarificatoare, al tentativelor perpetue de a descoperi acele rotunjimi care să dea consistență profilului unui ins torturat, angoasat, inapt a se plia pe așteptările unei exteriorități în fond nedemne și, deopotrivă, a-și minimaliza ori alunga cu totul suferința de sine. Încă din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu Tentativa de spovedanie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de gravitate din Îndoirea luminii lui Nichita Stănescu: "abia o lumină în patru labe/ din când în când mi-adoarme la picioare/ și tremurând în vis mănâncă flori"). Mai mult, Demonul își permite nu o dată luxul riscant al amenințării cititorilor nedemni cu o gestică arogantă sau chiar agresivă, care să le puncteze inferioritatea. Există, de fapt, nu mai puțin de nouăsprezece motive pentru care Poetul e îndreptățit să se adreseze vulgului mai degrabă poruncitor decât rugător: Vă rog sa revizuiți statutul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
disprețuit, așa cum era și luxul. Romanii îl disprețuiau, grecii îl acceptau la ei de la străini. Într-un cuvînt, într-o țara în care banul era disprețuit, nu se putea ca toate mijloacele de a-l cîștiga să nu fie considerate nedemne. Avem aici o listă de principii care conduc, în mod logic, la conturarea imaginii ideale a unei economii strict incluse în ea însăși, în care pînă și nevoile de bază pot fi asigurate "fără vînzare și fără trafic". Conduce, de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1868). Un asemenea elogiu al faptei nu este surprinzător. Ajunge să ne amintim de mulțimea proiectelor maioresciene, numai parțial realizate, de faptul că a dorit să fie activ până la epuizarea energiei spiritului său. Tot ce e pe jumătate îi părea nedemn, implicarea deplină o chestiune de onoare. Arta vieții o rezuma la un singur cuvânt: abnegație. Inimii, oricât ar părea de straniu, îi atribuia întâietate, iar caracterului (sursă a libertății interioare) îi impunea mai mult decât inteligența. Un tip de om
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
povestirea mitică Lévi-Strauss caută în primul rînd sistemul de relații; astfel, mitul lui Oedip propune să subsumeze relației de consangvinitate supraevaluate fapte divergente precum căsătoria lui Oedip cu mama sa Jocasta sau ritul funerar îndeplinit de Antigona și pentru fratele nedemn, relației de consangvinitate sub-evaluate uciderea lui Laios de către fiul său, precum și omorîrea lui Polinice de către fratele său Eteocle; o altă serie de relații reține victoria omului asupra monștrilor chtonici (Cadmos, învingător al dragonului, Oedip, învingător al Sfinxului); o a patra
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de legende, pentru a intra la rîndul lor după moarte în legenda nemuririi. Cultul animist al strămoșilor divinizați constituie baza religiozității. Strămoșul-tată divinizat de animism va deveni în epoca mitică Tatăl-Spirit, Dumnezeu-Tatăl, toate ființele omenești fiind fiii Lui, demni sau nedemni, în funcție de intențiile motivante care îi animă. Legendele fabuloase ale animismului sînt prefigurarea poveștilor mitice. În era mitică, accentul importanței nu mai este pus pe curajul fizic, care presupunea totuși existența curajului etic încă din epoca animistă. Curajul etic subiacent, lupta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a trimis Fiul ca să-i răscumpere pe ceilalți fii ai lui", pe oamenii supuși greșelii, pentru a le arăta oamenilor calea spre mîtituire și spre salvare. MITUL MÎNTUIRII NU VORBEȘTE DESPRE UN DAR GRATUIT FĂCUT DE UN DUMNEZEU REAL OAMENILOR NEDEMNI DE ACESTA. EL ILUSTREAZĂ CEA MAI ÎNALTĂ MANIFESTARE A DEMNITĂȚII UMANE, SCOATE ÎN EVIDENȚĂ REALITATEA ESENȚIALĂ A VIEȚII OAMENILOR, LUPTA INTRAPSIHICĂ DINTRE PERVERTIRE ȘI SUBLIMARE: VICTORIA POSIBILĂ. CEEA CE ESTE ADEVĂRAT PENTRU MIT ESTE ADEVĂRAT ȘI PENTRU RITUAL. Acesta este și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și tuturor acuzațiilor tînguitoare și agresive. Ca și înțelepciunea mitică, prudența lingvistică condamnă fuga de răspundere reprezentată de indignare și în principiu resentimentul. Dar ea este și un proces dinamic, cauza și totodată efectul oricăror deliberări morbide: indig-nîndu-ne, devenim treptat nedemni. Omul nu este demn de recompensă (bucuria) decît în măsura în care nu se mai indignează. Recompensa nu se adaugă aici: bucuria de a trăi nefiind altceva decît absența indignării. Indignarea nu cedează în fața prea bunelor intenții moralizante, ci doar în fața bilanțului zilnic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă în fața celor mai mici obstacole exaltate imaginativ. Ca să te iubești cu adevărat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Se pare, totuși, că în cazul lui Ion Creangă a fost prea târziu, curmându-se un drum și un har. Să sperăm că rugăciunile diaconului Ion ne vor aduce luminarea sufletelor și a minților și mai ales iertarea noastră, urmași nedemni ai celor care i-au ucis visurile preoțești. „Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin ” Oricât de amărât și năpăstuit ar fi omul, oricâte pârleazuri cu mărăcini ar avea de trecut în viață, tot mai găsește puterea și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dovedesc faptul că religia lor era cantonată numai în mediul urban la acea vreme iar mărturisirea zurbagiului este veridică. În latină cuvîntul paganus are sensul de sătesc, rural și țăran, deci pentru ei era insultător să aibă alături asemenea ființe, ,,nedemne” de făcăturile pline de înțelepciune ale rabinului eretic Filon și a altor lifte care numai de duhul blîndeții nu fierbeau. La noi cuvîn-tul a ajuns sub forma păgîn și semnifică ,,cel care îi urăște pe creștini”, deci o evoluție tîrzie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
să trimită o delegație cu mare pompă să îi roage pe niște pîrliți de supuși să îndeplineas- că o poruncă dată de el. Mai este și aspectul cultural al scrisorii, grecii disprețuiau toate culturile celorlalte popoarele pe care le considerau nedemne de învățăturile lor - comportament consemnat în zeci de scrieri antice - ori dragostea lor subită pentru religia ivriților nu poate fi decît o plăsmuire născocită de înfierbîntații mozaici care nu erau cu toate acasă pentru că o țineau numai într-o revelație
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui Flavius. Saduceii care dețineau majoritatea funcțiilor administrative în societatea iudaică din Palestina, nu recunoș- teau Talmudul ca pe o scriere sacră pentru că ea a apărut tîrziu în cultura lor, fiind o tradiție orală plină de povești și scorneli deocheate nedemne pentru a fi texte liturgice. Fariseii însă care erau mai mulți și mult mai bogați și-au făcut din această scriere una din armele de luptă împotriva saduceilor cu care amăgeau prostimea. Pornind războiul civil, fariseii i-au spîrcuit amarnic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]