2,311 matches
-
se opriră la câteva sute de metri mai încolo, scoaseră capul pe geam și-i arătară fluturându-i în aer în timp ce strigau veseli într-o limbă pe care ea n-o recunoștea. — De ce strigă puștii ăia la noi? întrebă Adriana nedumerită. Vor să ne vândă ochelarii ăia de soare? I se păru un efort copleșitor ca să răspundă. Emmy simți cum i se încleștează gura și nu poate să scoată niciun sunet. Părea un lucru simplu să explice că, de fapt, ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Yani, instructorul de yoga, nu e unul dintre cei mai respectabili regizori de la Hollywood, nu-i așa? Bună, spuse Emmy ridicându-se în picioare și zâmbind cu gura până la urechi spre umărul drept al Adrianei. — Ce? O clipă Adriana rămase nedumerită până când se întoarse și văzu un bărbat care stătea în spatele ei. Un tip foarte atrăgător, dacă era s-o spună. Măiculiță, pantalonii aceia scurți cu model hawaian erau lăsați pe șolduri, în jurul unui abdomen impresionant de ferm. Părul decolorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
niciunul dintre voi nu e de gardă. Izzie și Kevin schimbară o privire rapidă. — Mda, o să deschidem imediat o sticlă. Dar mai întâi — Kevin îi dădu lui Izzie o sacoșă din pânză — avem ceva pentru tine. — Pentru mine? întrebă Emmy nedumerită. Eu ar fi trebui să vă aduc vouă ceva...sunt musafir. Izzie desfăcu sacoșa și îi dădu lui Emmy o cutie mică, ambalată frumos în hârtie galbenă și cu o fundă în culorile curcubeului. Pentru tine, zise ea. — Foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că Jorge era cubanez? Emmy ridică din umeri. — Probabil. De fapt, mi se pare că la un moment Kevin a zis că e dintr-o familie de cunoscuți activiști anti-Castro. — Deci...Leigh înclină capul și întinse brațul. — Deci? întrebă Emmy nedumerită. — Deci tocmai ai avut un străin! spuse Adriana. E drept că poate s-a născut în State, dar și dacă nu s-ar fi născut, caribienii nu se pun. Dar votez — în semn de bunăvoință și încurajare — că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ei bine, ăsta nu era întregul adevăr — o pauză însemna că există dorința de a repara lucrurile până la urmă — dar cel puțin reușise să spună ceva. — O ce? întrebă Russell. Leigh ridică privirea și îl văzu pe imperturbabilul Russell complet nedumerit, lucru care o descurajă încă și mai mult. — Eu, ăă, cred că avem nevoie de puțin timp. Să ne mai gândim. Aici Russell sări de pe canapea și o cuprinse în brațe. — Leigh, cum adică “avem nevoie de puțin timp”? Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
parfum și râdea și a spus ceva pe rusă! Și uite ce carte frumoasă am primit!” Îi pune În mâinile Încă umede, șterse pe șorțul de stambă, cartea. Iar mama, Îndreptată de spate deasupra ligheanului cu rufe, se uită când nedumerită, când cu frică la cartea albastră pe care scrie, Snegurocika. Și Îi spune că de unde ai zdreanța asta de la gât, că eu ți-am făcut cravată nouă, iar el Îi spune că a făcut schimb cu o pionieră sovietică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
miros Înțepător. Înainte de a fi servite, ele sunt ținute mult timp Într-o soluție de var, sare și cenușă. De o lună și jumătate, practic, răbdați de foame. În casă nu mai vine salariul. Tatăl zace undeva Într-un spital, nedumerit Încă de brusca schimbare din viața lui. A fost trecut În rezervă pe motiv de boală. Dobândită În timpul și din cauza serviciului. Astăzi este prima ta zi de lucru. Te Înțeapă uniforma de stofă groasă, te strânge cravata de gât, foșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
decis că ar fi fost imposibil să Își croiască drum prin mulțime ca să ajungă lângă ei, așa că le-a răspuns la salut și a murmurat „mazeltov“. În sfârșit, Ruby s-a Întâlnit și cu câteva dintre rudele lui Fi. Arătau nedumerite și nu păreau deloc În apele lor. Era destul de evident că nici unul dintre ei nu mai participase la vreo circumcizie și nu știau sigur la ce să se aștepte. Fi, Saul și copilul nu erau de găsit. Ruby i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
existam, să mă privești în depărtare, călătorul din spatele ferestrei unui tren, cu chipul estompat de geam. Ești o fată sensibilă și solară, dar brusc te transformi, te înfurii fără motiv. Am bănuit întotdeauna că această furie misterioasă, din care reînflorești nedumerită și puțin tristă, a luat naștere din cauza mea. Angela, lângă spatele tău nevinovat se află un scaun gol. În mine se află un scaun gol. Îl privesc, îi privesc spătarul, picioarele, și aștept, și mi se pare că ascult ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
abține să nu fiu un bădăran“. Eu l-aș mângâia pe cap, ceea ce înseamnă: „Dar ești bădăranul meu și te iubesc“. Însă renunțaserăm la atingeri. Trebuia să găsim cuvinte și asta era greu. Care dintre noi o să le spună? zise nedumerit Mark. O întrebare bună. Pentru că dacă Lynn era mătușa mea, Harry, soțul ei, era tatăl lui Mark. — Dar boala de inimă a tatei? întrebă Mark brusc îngrijorat. —O să le dăm vestea cu grijă. Acum era rândul meu să-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ed, dar cu mătușa Lynn acolo nu era voie. Trebuia să vorbesc întâi cu ea înainte de a-i mărturisi că relația mea cu Ed trecuse la alt nivel. — Deci întâi mâncăm sau jucăm? întrebă Ed. Maria se uită la mine nedumerită. —Să jucăm ce? Ups. —O, nu ți-am spus? Mă gândeam să jucăm Trivial Pursuit. Nu, nu mi-ai spus, zise Maria încordată. Ne-ai invitat la cină. Știi că urăsc jocurile. Cum poți să urăști Trivial Pursuit? protestă Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că suntem încă sincronizați perfect. Tot ce aveam de făcut acum era să citim din aceleași scripturi și poate vom reuși să-i păcălim. Am fost la un spectacol și apoi la o petrecere, am explicat. Lynn și Harry păreau nedumeriți. Am fost salvați de alarma unui ceas din bucătărie. E gata prânzul! anunță Lynn. Avem friptură de vită și budincă Yorkshire, preferata ta. Și a lui Mark. Privirea lui Mark se încețoșă. —Hai, i-am șuierat eu. Și să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta va fi aniversarea ta preferată, mi-a zis el în timp ce desfăcea funda complicată cu care era legată cutia. Oare ce o fi creat cea mai proaspătă și inteligentă artistă origami a Angliei, pentru soțul ei, cu ocazia acestei zile? Nedumerit, a scos foaia de hârtie simplă din cutie. —Origami plat? — Citește cu voce tare, i-am spus eu. Dragă Mark, Îți mulțumesc pentru ultimul an și pentru ceilalți nouăsprezece de dinaintea lui. Îți mulțumesc pentru toate cănile de ceai pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și citind titlul Înscris cu litere aurii, În relief, pe copertă: Caietul aniversar Tennyson. Foarte bine. Și cum te cheamă, tinere? — Edward Montague Compton Mackenzie, răspunse băiețelul, extrem de clar. — Un nume foarte frumos. Dar cum se face...? Henry Își Încreți nedumerit fruntea, lăsând Întrebarea neterminată. Compton râse. — Pe mine mă cheamă În realitate Mackenzie, ca pe tatăl meu. A renunțat la el când a urcat pe scenă, pentru că rudele din Scoția aveau o părere proastă despre această meserie, iar eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nefericită. Nu i-am purtat ranchiună. Cred Însă că, pe măsură ce se apropia sfârșitul, a simțit dorința... nu de Împăcare, pentru că nu ne-am certat niciodată... dar știi ce vreau să spun. Cred că da, spuse Henry, deși era În continuare nedumerit, cu sentimentul că Fenimore Îi ascunde ceva din mesajul lui Alice. Ea Îl privea gânditoare, dar puțin distrasă, În timp ce conversația cârmea spre subiecte mai banale: liniștea din universitate În timpul vacanței de Paște, comorile Bibliotecii Bodleian, unde avusese norocul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
jurnalului? Căzură deci de acord și, Într-o seară (posomorâtă și cețoasă, nu amurgul splendid, auriu, ca dintr-un tablou de Turner, la care sperase), Henry luă o gondolă plină cu vârf de haine până În mijlocul lagunei și, sub privirile nedumerite și oarecum scandalizate ale lui Tito, credinciosul gondolier al lui Fenimore, Începu să le arunce peste bord. Acum, că se gândea mai bine, Își dădea seama că ar fi trebuit să le atașeze greutăți, dar nu se gândise că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
te ia de tâmpit! Despre ce crezi că vorbesc? — Calmează-te, Harry. — Întrebările tale mă-nnebunesc! — Bine, bine! Calmează-te. Labilitate emoțională. Furie și iritabilitate. Norman Își continua Însemnările. Chiar trebuie să faci atâta zgomot? Norman se uită la el nedumerit. Stiloul tău, preciza Harry. Parc-ar fi cascada Niagara. Norman se opri din scris. Probabil că era o migrenă sau ceva asemănător. Harry Își susținea capul cu mâinile atât de delicat, de parc-ar fi fost din sticlă. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fierberea cărnii ce vrea să se înmulțească. Cît aș dori, Doctore, să nu te mai doară! Să faci, cumva, ca lacrima limpede să se adune tihnit în sicriul sufletului meu, acumulată lent de ploi stelare. Eu sînt cuprins de înserare, nedumerit. Îngrețoșat. Nu mă mai regăsesc în niciuna din propriile imagini iar trupul din pat îmi pare un manechin. E o emoție apăsătoare căci știu că va veni noaptea și după ea, o altfel de zi. V. tînăr tresar și vederea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
voiam eu, ca de obicei. Și când a venit vorba de sărbătorile de Crăciun, tata a zis că nu se știe dacă Moș Crăciun va trece pe la mine. De ce sa nu treacă? El trece pe la toți copiii, am zis eu nedumerit și supărat. Și le aduce daruri multe, cum se spune în colindă. Da, ai dreptate, a zis tata. Atâta doar că trece pe la toți copiii care au fost cuminți! Eu am tăcut imediat. Mi-am adus aminte că nu prea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
i-a cântat el ghemotocului roz. Helen, mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se nedumerit. —Știu, tati, am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după bunica Walsh. — A, am înțeles, a răspuns tata pe un ton puțin cam rece. — Dar al doilea nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acțiunii. — Cine e asta cu care face sex? E tipa din lift? Nu, prostuțo, mi-a răspuns mama. E fata ăleia din lift. —Dar eu credeam că tipul a fost surprins în pat cu aia din lift, am zis eu nedumerită. Da, așa e, mi-a explicat mama cu blândețe. Dar acum îi e necredincios și o înșeală cu propria ei fiică. —Săraca femeie din lift, am conchis eu cu tristețe. Mama mi-a aruncat o privire tăioasă. Nu, Doamne-Dumnezeule, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Cu coada ochiului, am văzut-o pe mama cum își scutura mâna zdrobită și-și inspecta, pe-ascuns, verigheta să vadă dacă nu cumva fusese îndoită în cursul puternicei strângeri de mână. —Ăăăă, bună, am zis eu tulburată și nedumerită. Trecuse multă vreme de când nu mai întâlnisem o asemenea concentrare de masculinitate. — Mă bucur să te cunosc, mi-a spus el zâmbindu-mi și ținându-mi în palma lui uriașă mâna mutilată. Dumnezeule, m-am gândit, nițel copleșită, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lung și negru. Nu eram sigură dacă venise s-o vadă pe Helen sau pe mama, dar mama nu era acasă, așa că am strigat-o pe Helen. —Helen, Jim e la ușă. Helen a coborât pe scări cu o privire nedumerită. —A, bună, Conor, i-a spus ea tânărului mohorât de pe trepte. Apoi s-a întors către mine. —Unde e Jim? m-a întrebat. —Păi... aici... nu-i așa? am răspuns eu surprinsă, arătându-i-l pe băiatul cu pardesiul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
noi în casă fiecare avea tendința să-și asigure cele necesare, după care mânca la televizor, uitându-se la Neighbours, în loc să stăm cu toții la masa din bucătărie. —Ăăăă, nu, e în regulă Adam, mă ocup eu de asta. Și, cumva nedumerită, s-a apucat să facă exact asta. —O să ai parte de ceva deosebit în seara asta, i s-a adresat ea ca o fetiță lui Adam. Sincer, era așa de jenant. Mama era femeie în toată firea, dar se comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tine. Deși, a continuat ea pe un ton dubitativ, mi s-a părut că i-a plăcut și de mine. Poate că e unul din bărbații ăia care face orice femeie să se simtă frumoasă. Acum eram într-adevăr foarte nedumerită. Dar, mamă, am încercat să-i explic, eu sunt măritată cu James, îl iubesc pe James și vreau să-mi refac mariajul. Știu asta, a zis ea. Dar poate că o mică aventură e exact ce-ți trebuie. Ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]