3,146 matches
-
În acest sens, ele nu sunt neutre și nu reprezintă nici instrumente descriptive care să explice o stare de lucruri prestabilită. Chiar dacă afirmă că nu există nici un fenomen care să fie intrinsec postmodern, acest lucru nu trebuie interpretat ca o negare a realității sau a istoriei; dimpotrivă, "există fenomene sociale și istorice din care teoreticienii derivă concepte ca postmodernitatea, la fel cum există practici, artefacte și autori din domeniul culturii pornind de la care teoreticienii derivă termenul "postmodernism". Totuși care fenomene, practici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
parte a modernismului, aceste trăsături nu sunt identice în postmodernism și nu îndeplinesc aceleași funcții discursive. Ironia postmodernă servește instituirii distanței critice și apoi desființării ei, într-un proces complice, duplicitar, ce subminează convențiile și presupozițiile. Nu este vorba despre negarea reprezentărilor și a situațiilor pe care le citează în mod ironic, ci despre instituirea unei "diferențe ironice" care nu caută vreo soluție contradicției instituite, ci doar evidențierea sa. În acest sens, și Umberto Eco vede în ironie o atitudine fundamentală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica frecventă a citatului, parodia, ironia, pluralitatea planurilor și interpretărilor, contradicția, eclectismul figurilor retorice etc. Aceste procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin urmare la abolirea însăși a spectacolului. [...] Nu ne mai aflăm în societatea spectacolului, despre care vorbeau situaționiștii, și nici în tipul de alienare și de represiune specifice pe care ea le implica"392 (s. a.). După cum se poate observa, o dată cu negarea structurilor caracteristice modernității, Baudrillard va renunța nu doar la vechile sale idei, dar și la influențele sau teoriile cu care a făcut înainte corp comun. Relația dintre primele sale lucrări și teoriile Școlii de la Frankfurt a fost, de asemenea, intens
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acest din urmă motiv, de pildă, vom regăsi în scrierile sale o combinație insolită între poezie și filosofie, sociologie sau economie, deoarece, așa cum el însuși declara, poezia și revolta au în comun atât capacitatea actualizării, cât și pe aceea a negării, uneori, a finalităților prestabilite ale unor alte tipuri de demers. Supralicitarea, care stă la baza potlatch-ului (darurile oferite sunt întotdeauna exagerate, tocmai pentru a umili și provoca, obligând la primirea, în retur, a unui dar mult mai mare), este transformată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestei teorii, cât și în aceea a rizomului, Deleuze și Guattari procedează convergent cu efortul lui Derrida de a interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare și de a o deconstrui prin pluralizare, diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest lucru se observă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării, ce pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea tinde să absoarbă simularea interpretând-o drept falsă reprezentare, simularea cuprinde orice edificiu al reprezentării ca simulacru"469 (s. a.). Discutând despre problematica simulacrului în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perspectivă literară asupra fenomenului, Peter Barry face două observații interesante. Prima se referă la dificultatea postulării unei baze pentru o teorie literară dacă se acceptă ca fapt ceea ce Baudrillard numește pierdere sau satelizare a realului, deoarece aceasta duce inclusiv la negarea distincției dintre suprafață și adâncime, distincție pe care se bazează toate interpretările literare, de la cea marxistă și până la cea feministă. A doua observație atrage atenția asupra posibilității înțelegerii retoricii postmoderne ca pe un platonism târziu, deoarece postmodernii îmbrățișează într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aiurea ca și aceea de a precipita lucrurile spre sfârșit, pentru a putea să vezi dincolo de ele"575. Strategia distanțării și a refuzului explicit de a lua drept adevărate explicațiile obișnuite, situarea gândirii și a limbajului într-un agon perpetuu, negarea vreunui topos absolut sunt, prin urmare, câteva din tehnicile intelectuale frecvent utilizate de către autorul francez. De asemenea, o temă dragă lui Baudrillard schimbul simbolic pare a se fi inserat și în modalitățile sale de a scrie, care devin forme non-acumulative
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau perioade, deoarece ar fi mult prea formale, imposibil de respectat, nepotrivite colectivelor, posibilităților și necesităților reale ale fiecărei gimnaste. Aceste programe ar fi un fel de rețete cu pretenții de valabilitate indiferent de factorii reali, ceiace ar constitui o negare a individualizării și a capacității creatoare a fiecărui antrenor, care trebuie să-și stabilească singur „rețetețe" pentru„pacientele sale. Exercițiile de pregătire fizică, constituie un mijloc de reglaj al efortului În antrenamente, mai ales În situații deosebite (după competiții, accidentări
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
modernismul", "avangarda", "decadența", "kitsch"-ul, "postmodernismul" și altele. Întrucât modernitatea rămâne un apanaj al țărilor creștine europene, ne vom pune și întrebarea: ce consecințe are ea asupra creștinismului? Ivan Illich (1926-2002) opina că lumea modernă nu este nici împlinirea, nici negarea creștinismului, ci pervertirea sa. Mai că suntem tentați să-i dăm dreptate atunci când privim evoluția creștinilor din țara noastră după 1989, surprinzători prin "fețele" lor mai neguroase, dar și lăudabili prin lipsa conflictelor cu imigranții proveniți din culturi ne-europene
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
propoziție scrisă este din când în când exprimată cu dârele "inedite" de grafitti după căderea amintitei Cortine de Fier. Morbul scepticismului continuă să acționeze stânjenitor, fiind bine întreținut de unele seriale de știință popularizată prin TV, de noii sataniști etc. Negarea sacrului, în general, a celui tradițional-religios, prin credința în Dumnezeu, a produs una din suferințele spirituale mereu accentuate, din Renaștere, în secolul al XVII-lea, apoi, până astăzi. Atitudinea aceasta este sprijinită de generalizarea relativismului în domenii esențiale ale existenței
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și oportunitatea noastră educativă". (12, p. 285, p. 286) Concluzie repede infirmată de către un alt american, Fukuyama, care susținea un iminent "sfârșit al istoriei". Afirmația lui Bloom este contrazisă prin negația ei. Cam aceasta a fost regula liberalismului până la hegeliana "negare a negației", preluată de unul dintre "tinerii hegelieni" germani, apoi de "omul revoltat" rus, reprezentat de V.I. Lenin. Dedicată educației înalte prin intermediul universității, partea a treia se compune din trei secțiuni inegale ca întindere. Prima și cea mai extinsă are
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sceptic, cel al morții lui Dumnezeu. Cele menționate până aici alcătuiesc un prim motiv pentru care în secolul al XX-lea și la începutul celui de al XXI-lea discuțiile culturale despre tradiții și opusele lor s-au amplificat. Odată cu negarea vechii ordini, asigurată timp de 45 de ani de copleșitoarea putere militară și ideologică din Est, revenirea la valorile-virtuți tradiționale păstrate în societățile mai libere a deschis și pericolele accentuării dezorientării și dezordinilor sociale și umane. Așa cum s-a mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
patriarhalism și modernizare, "europenism" și tradiționalism la tânăra generație de intelectuali postbelici și altele. Z. Ornea a readus în atenția generațiilor optzeciste scriitori reprezentativi pentru literatura română contemporană. Eugen Lovinescu ca "avanpost al militantismului antitradiționalist și al modernizării structurilor românești; negarea constituenților orientali (traco-dacici) și absolutizarea celor latini". Ion Pillat cu "opinia sa moderat tradiționalistă, scriind despre stilul original al tradiționalismului românesc". Lucian Blaga "și poziția sa particulară în chestiunea specificului național. Etnic și estetic sau condamnarea tradiționalismului rău înțeles; susținerea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
latini". Ion Pillat cu "opinia sa moderat tradiționalistă, scriind despre stilul original al tradiționalismului românesc". Lucian Blaga "și poziția sa particulară în chestiunea specificului național. Etnic și estetic sau condamnarea tradiționalismului rău înțeles; susținerea unui tradiționalism modern, adversar al sămănătorismului. Negarea paseismului patriarhal și modernismul tradiționalist". Tudor Arghezi, susținător de "sinteză între tradiționalitate și modernitate". Sună bine în atmosfera actuală a țării afectată de goana după bani și averi însușite fraudulos observația lui Ornea că, la fiecare două-trei decenii, la noi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la originea vremurilor. Convingerea autorului (comentariile lui Vâlsan fiind tăiate din ultimele ediții franceze ale cărții) este că simbolurile păstrate de creațiile populare de pe Glob au, fără excepție, conținuturi supraumane, redate divers și unitar totodată în ceea ce numim tradiție. Or, negarea tradiției de către "materialismul solidificant al secolului al XVIII-lea" a continuat prin "inconștientul" psihanalizei freudiene, jungiene și ale altor autori în materie. În locul "supraumanului" atestat de tradiții, psihanaliza recomandă "infraumanul". Puțini europeni și poate mai mulți americani creditează și încurajează
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
demne de cele celebrate de Huysmans. Alphonse Voisin Delacroix la Paris expune fantezii macabre: "aceste lămpi cu flori sub forma unor tibii înverzite, aceste scrumiere sub forma osului iliac roase de compoziții purulente" și alte curiozități bizare care reprezintă o "negare a actului decorativ". Sunt enumerate și vasele de faianță care ornează terasele și galeriile castelui Peleș executate de von Heider la Schongau "vase strălucitoare precum penajul păsărilor, oceli precum au păunii". În "Des ateliers de céramique" VII123 din L'Indépendance
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
soarelui și ca o siluetă întunecată cu soarele proiectat din spate; noaptea, este o sursă de lumină. Ziua se rotește, iar noaptea devine un joc de lumini; conține efecte pentru prim-plan și distanță". Astfel, se creează efectul paradoxal de negare a luminii naturale în cazinou și a nopții pe bulevard 248. Unele firme sunt însoțite de spectacole de stradă care ilustrează tema hotelului. În fața hotelului-cazinou TI (fost Treasure Island) are loc în fiecare seară un spectacol înfățișând bătălia dintre vasul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
regizori care "au lucrat" la cultul personalității. După multe diligențe, am reușit să obțin un interviu cu Adrian Păunescu, poetul deja senator. Interviul a avut loc la o masă de restaurant. Știam că ne vom lovi de tot felul de negări, așa încât am stabilit cu Ben ca, din când în când, să îi recit domnului Păunescu fragmente din poeziile sale dedicate lui Nicolae și Elenei. Reacțiile au fost din ce în ce mai furioase, dl Păunescu a început să contraatace insultând-o pe regina Angliei
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
neîmpăcat cu noțiunea degradantă a originii animale a celui care a fost creat după chipul lui Dumnezeu...“ Iar teologul protestant american Charles Hodge se exprima încă și mai clar în cartea sa What is Darwinism?, publicată în 1874, scriind că „negarea proiectului în natură înseamnă, de fapt, negarea lui Dumnezeu“. Logica acestei poziții este simplă: deoarece teoria lui Darwin conduce la unele concluzii incompatibile cu ceea ce se consideră a fi fundamente ale credinței creștine, ea trebuie respinsă drept falsă. Semnificativă și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a celui care a fost creat după chipul lui Dumnezeu...“ Iar teologul protestant american Charles Hodge se exprima încă și mai clar în cartea sa What is Darwinism?, publicată în 1874, scriind că „negarea proiectului în natură înseamnă, de fapt, negarea lui Dumnezeu“. Logica acestei poziții este simplă: deoarece teoria lui Darwin conduce la unele concluzii incompatibile cu ceea ce se consideră a fi fundamente ale credinței creștine, ea trebuie respinsă drept falsă. Semnificativă și bogată în învățăminte a fost evoluția poziției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de explicarea ei prin selecția naturală. Carlyle, care nu aprecia științele naturii și deplângea atenția care li se acordă, împărtășea temerea lui Sedwick că acceptarea unor consecințe ale teoriei cum este cea a originii animale a omului va conduce la negarea vocației sale metafizice și morale și, în cele din urmă, la erodarea și degradarea tuturor valorilor superioare. Sunt imputări care îi pot surprinde pe cei care cunosc ce a scris Darwin cu privire la credințele sale personale. Darwin credea tot atât de puțin că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
merită însă să fie subliniat este că însăși încercarea de a determina dacă adversarii sau apărătorii teoriei sintetice a evoluției reprezintă știința, prin raportare la principii care au fost elaborate vizând obiective străine de preocupările pentru cercetarea naturii, reprezintă o negare violentă a spiritului gândirii științifice. Puține episoade din istoria modernă a științei ilustrează atât de bine nesocotirea și neînțelegerea acestui spirit ca rezistența ideologică brutală față de știința darwiniană. 3. Rezistența naturaliștilor și a geneticienilor până la elaborarea teoriei sintetice a evoluției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
confirmate, nici infirmate empiric. Ele s-ar situa, prin urmare, în afara domeniului științei naturii. Ținând seama și de datele actuale ale cercetării, pentru credincios afirmația că toate ființele vii provin din strămoși comuni ar fi însă „mai puțin probabilă decât negarea ei“. Ideea darwiniană, apreciază Plantinga, este foarte atrăgătoare, „dar ea nu este adevărată, și nici cel puțin probabilă“. Modul moderat și nuanțat în care conduce Plantinga discuția nu poate face să scape atenției ceea ce este cel puțin problematic în susținerile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]