2,766 matches
-
perfectă a imensei mașini gânditoare. Dar faptul că acționase atât de neîndurător confirma valoarea inestimabilă a invenției lui Trask. "Oare un om aflat în posesia unui asemenea aparat putea să se lase învins printr-o singură greșeală?", se întrebă el, neliniștit. Ceva mai târziu, în timp ce contempla dezolat ruinele care fuseseră altădată apartamentul lui Trask, sentimentul de neliniște pulsa în el cu același ritm cu care îl străbătea durerea provocată de circuitul fatal. Podeaua era relativ intactă, în cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un covor. Cel puțin, așa avea impresia, dar se simțea altfel. Îl stăpânea o senzație de slăbiciune fizică. O slăbiciune care venea din stomac și îi afecta și mușchii și nervii. "Oare am trecut în alt corp?", se întrebă el neliniștit. Încercă să se miște; zăngăniră niște lanțuri; Încheieturile mâinilor îi erau legate cu o frânghie subțire și rezistentă; cătușe metalice îi încercuiau gleznele. Îl trecu un fior și hotărî să se destindă. \ Te-ai trezit? întrebă de lângă el vocea Rivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SPUSE EA CU VOCE JOASĂ, EXCELENȚA SA REFUZĂ SĂ DISCUTE ACUM CU TINE, DAR VREA SĂ VII LA ȘEDINȚA CONSILIULUI, MÂINE DIMINEAȚĂ, LA ORA UNSPREZECE. DOREȘTI SĂ ÎI TRANSMIT CEVA? ADĂUGĂ PE UN TON ȘI MAI SCĂZUT \ Draga mea, spuse Marin neliniștit, fii drăguță și roagă-l să nu ordone execuția lui Wade Trask înainte să stau de vorbă cu el. Un moment, răspunse secretara dispărând din nou. Când se întoarse, era evident că dictatorul o putea auzi, fiindcă avea un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CĂ VA CERE NEAPĂRAT O EXPLICAȚIE SATISFĂCĂTOARE. ASTA E TOT. LA REVEDERE. SE AUZI UN ȚĂCĂNIT. 34 MERGÂND PE STRADĂ, CU RIVA ALLEN LÂNGĂ EL, MARIN SE SIMȚI STRĂBĂTUT DE UN FIOR LA AMINTIREA VORBELOR SECRETAREI DICTATORULUI. ÎȘI CLĂTINĂ CAPUL NELINIȘTIT. APOI SE OPRI ȘI O PRIVI GÂNDITOR PE TÂNĂRĂ. FATA PETRECUSE CINCI ZILE CU TRASK. OARE CE ÎI SPUSESE ACESTA? I SE PĂREA CĂ AVEA NEVOIE DE MAI MULTE DATE DECÂT POSEDA ACUM DACĂ VOIA SĂ SE PREZINTE BINE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sus. Stăpânindu-se, adăugă gânditor: \ UN CONDUCĂTOR DE GRUP POATE FACE AȘA CEVA. Marin fu surprins. \ AM ÎNȚELES CĂ EXISTĂ UN SISTEM AUTOMAT PENTRU BRUIAJUL TUTUROR COMUNICĂRILOR NEOFICIALE, SPUSE EL PE UN TON AGRESIV ȘI PROVOCATOR. INTERLOCUTORUL LUI AVEA UN AER NELINIȘTIT, DAR VOCEA ÎI RĂMASE CALMĂ. \ AȘA ESTE, DOMNULE, DAR NUMAI DACĂ CINEVA NU PUNE ÎN FUNCȚIUNE CAMERA ÎN SERIE INFINITĂ CONSTRUITĂ DE TRASK. MAJORITATEA CONDUCĂTORILOR DE GRUP AU CÂTE UN EXEMPLAR ÎN APARTAMENTELE LOR PERSONALE, DEȘI NOI LE-AM SUGERAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ACȚIONEZE FĂRĂ SĂ ȚINĂ CONT DE CONSECINȚE. Marin merse de-a lungul coridoarelor aproape pustii la acea oră a dimineții. Micul dejun i se aduse în birou; tocmai mânca, când fu introdus Scudder. Omulețul era în același timp furios și neliniștit. AȘADAR, TRASK A MĂRTURISIT, SPUSE EL CU ÎNVERȘUNARE. \ EI BINE, N-AM FĂCUT NIMIC, DAR SUNT DE ACORD SĂ-L ÎNZESTRĂM CU O HARTĂ. CE ESTE ILEGAL ÎN LEGĂTURĂ CU ASTA? ÎNTREBĂ MARIN SCURT. O AVEA COLONELUL GREGSON. ACESTA ERA UN OM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Judecător în stare de inconștiență, nimic nu fusese ușor. Uneori i se păruse că nu va mai termina niciodată. Ceea ce îl uimea era că unitățile de atac conduse de Gregson avuseseră atât de puțin timp pentru a înfrânge rezistența Creierului. Neliniștit, se îndreptă spre Trask, care se uită la el, foarte palid, cu ochii obosiți. ― David, cred că cel mai bine ar fi să mă aduci în stare de inconștiență până se termină totul. Eu sunt elementul de legătură între tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se prăbuși inert pe scaun. Marin se îndreptă încet spre Marele Judecător, care răsturnat peste brațul fotoliului părea că doarme liniștit. Îl privi o clipă și oftă. ― Domnilor, va trebui să îl lăsăm în această stare până la sfârșitul luptei. Adăugă neliniștit: Sunt sigur că ne putem aștepta la reacții brutale dintr-o clipă în alta. Cu puțin înainte de ora cincisprezece, Creierul își dădu definitiv seama că nu va obține victoria prin mijloace diplomatice. Într-adevăr, o escadrilă aflată în zbor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
prima clipă decât buzele uriașe, groase, netede, aproape negroide; nasul însă era drept, ochii întunecați, cu privirea înfrigurată. Turbanul descoperea o frunte încăpățânată și, sub pielea arsă de soare, dar care pălise puțin din pricina frigului, întregul chip avea o înfățișare neliniștită și totodată răzvrătită, ce-l izbi puternic pe Daru atunci când arabul, întorcându-și fața către el, îl privi drept în ochi. - Treceți alături, le spuse învățătorul, o să vă fac un ceai de izmă. - Mulțumesc, spuse Balducci. Ce corvoadă! De-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
atingea. Într-o seară o chemă pe Louise și îi ceru câteva pături: - O să dorm aici. Louise îl privea, cu capul dat pe spate. Deschise gura vrând să spună ceva, dar tăcu. Cerceta doar chipul lui Jonas, cu o privire neliniștită și tristă; dintr-o dată el văzu cât de mult îmbătrânise, și ce urme adânci lăsase și asupra ei oboseala vieții lor. Se gândi atunci că n-o ajutase niciodată cu adevărat. Dar înainte ca el să-i poată vorbi, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce-mi mulțumești? - Pentru că mă iubești. - Mare noutate! spuse Rateau și plecă. Într-o altă seară, Jonas îl chemă pe Rateau, care veni grabnic. Pentru prima oară lampa era aprinsă. Jonas se aplecă peste marginea podețului cu o expresie adânc neliniștită: - Dă-mi o pânză, spuse el. - Dar ce-i cu tine? Ai slăbit, semeni cu o umbră. - De câteva zile aproape nu mai mănânc. Dar nu-i nimic, trebuie să lucrez. - Mai întâi mănâncă. - Nu, nu mi-e foame. Rateau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și mai bine dacă ai fi cu ei. - Dar sunt cu ei. Nu uita să le spui că sunt tot timpul cu ei. Și dispăru. Rateau își arătă față de Louise îngrijorarea. Ea îi mărturisi că de câteva zile e foarte neliniștită. "Ce să fac? Ah! Dacă aș putea picta în locul lui!" Îl privea pe Rateau cu ochi nefericiți. "Nu pot trăi fără el", spuse ea. Avea din nou chipul ei de fată, care-l uimi pe Rateau. Acesta își dădu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lascivi și agitați, care dansau ca să moară. Dar, prin noaptea umedă, plină de miresme vegetale, ciudatul strigăt de pasăre rănită al frumoasei adormite ajunse iar până la el. Când d'Arrast, chinuit de o migrenă cumplită, se trezi după un somn neliniștit, o căldură umedă strivea orașul și pădurea nemișcată. Acum aștepta la ieșirea din spital, uitându-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din oraș, se întreba ce oră putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii. Efigia prelungă a Regizorului, iarba îngălbenită a bărbii lui mătăsoase. Masca de carton mâncat de molii a Studentului, cu dantura cuneiformă. Marmora lustruită a capului farmacistului stă vizavi de profilul unui șoarece inteligent și neliniștit, privind fix în gura de broscoi care clămpăne ritmic cuvinte : deschisă, închisă, deschisă. — Leonardo, și el un bătrân primitiv, prea învățat și lipsit de iluzii ! Focarul excitant al Florenței împiedică armonia. Michelangelo nu se întoarce acolo decât în momente de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deveniră, și ele, dintr-odată, de aur, galbeni aliniați pe un prosop alb. Lumina, înțelese abia atunci, lumina, mai mult decât vastitatea și eleganța locuinței, mai mult decât furtuna care clocotea în acești bizari necunoscuți, chiar și decât întâlnirea unui neliniștit și luminos prieten... o copleșise soarele acelei zile prins din toate părțile prin ferestrele și pereții mari de sticlă, dați în lături, în care se privise, parcă, atunci pentru prima dată. O strălucire plină îmbrăca suprafețele. Linii și volume curgeau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adevărata sărbătoare, Primăvara... ce reapare și în celălalt tablou, distribuită în rolul modest al unei slujitoare. Svelta doamnă apăsa finalul frazei, cuvintele ridicându-se din fumul țigărilor lungi pe care le aprindea una de la alta, în mers, înainte, înapoi, mereu neliniștită și nerăbdătoare. Uscățivul Patraulea, Poetul, ar rămâne lipit de balustrada scării interioare care pornea din hol spre etaj, cu capul cufundat în palme, în aceeași încremenire mută și gravă dintotdeauna. Poate că ar interveni cândva, în replică, glasul ascuțit al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
suport pitorescul“, începuse el întâlnirea. Chipul și glasul slujiseră aceleiași tânguiri neputincioase, de copil îmbătrânit și singur. Ați întârziat, deci. Tovarășii au fost arestați, fără a vă mai vedea. Jocul nostru cere uneori puțină ticăloșie. S-ar putea să fiți neliniștită în legătură cu ceea ce aș vrea să vă întreb, să vă propun. În legătură cu scopul acestei întrevederi. Putem preciza, ca să nu vă agitați, că știu cam tot ce ați putea mărturisi. De asemeni, știu că vă socotiți nepricepută a aprecia greutatea faptelor. Și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ajuns om în toată firea, nu și-ar mai inventa sau blestema mama, s-ar mulțumi cu absența ei. S-ar mulțumi, precum Cosimo, cu sine. Frenezia muncii, solitudinea, oroarea de clopote și foc și de carnea animalelor, temperamentul său neliniștit și ciudat, respectul său religios pentru natură, singura lui divinitate. Locuia, într-adevăr, într-un mare atelier sordid ? Nu permitea să-l măture, dar nici să-l viziteze cineva ? Mânca, se spune, rareori. La ore neașteptate, când îl trezea foamea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zilei. Se sucește de pe o parte pe alta, se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau înțeleptul vizionar sau vreun romantic maladiv al amorului, nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adineaori și în câteva minute va fi aici... Dar plutonierul unde-i? De ce n-a venit înainte?... Dacă eu, care n-am nici o însărcinare directă, m-am putut osteni... Tăcu brusc văzând pe căpitanul străin și necunoscut, care-l privea neliniștit. Locotenentul salută și înaintă până la marginea gropii, izbucnind apoi foarte nervos și cu vocea zgîrietoare: ― Scăunelul, caporal! Unde-i?... Ce te uiți ca un nerod?... Pe ce vrei tu să se urce condamnatul?... Ce oameni! Atâta nepăsare n-am mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în palme, biruit de lacrimi. Căpitanul era înduioșat și simțea că, dacă ar deschide gura, l-ar năpădi plânsul și pe el. In văgăuna întunecoasă suspinele lui Apostol îngroșau aerul, iar lumina sfârâitoare de pe masă tremura pe pereți niște umbre neliniștite... Într-un târziu, după ce sughițurile locotenentului se mulcomiră, Klapka zise: ― Ei, te-ai mai răcorit?... Atunci putem vorbi ca doi bărbați, ba chiar ca doi soldați!... Adevărul este că în război nu trebuie să cugeți, ci să lupți... cel puțin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Într-un cran săpat ca-n piatră fierb gîndirile-i de fier. Dar el cade - și s-așază ale mării nalte unde. A dreptății aspră rază în popor adânc pătrunde, Zilele de îngrozire s-a contras într-un fantom; Dar puteri neliniștite, ce trăiesc în adâncime, Ar vrea țărmul să-l evadă, să înnece cu mărime Lumea. Ele se concentră în suflarea unui om, Mare, că-i purtat pe umeri de adânci și mândre vremuri Căci gândiri, cari ieșise dintr-a lumii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire. - O pausă. - Când se ridică iar, scena e ca întîiu, - același trunchiu, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat din somn neliniștit, cu visuri de impresiune puternică. Fruntea sa e ostenită și fața în delir adânc. Musica melodramisă, încet, aria lui: Deșteaptă-te Române. - El o declamă încet și expresiv). l3. SUS ÎN CURTEA CEA DOMNEASCĂ (cca 187O ) Sus în curtea cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oară. Beznă milenară și îngheț, obișnuit reluată în nenumărate versiuni; aceleași cuvinte, aceleași expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]