2,868 matches
-
cerșetori și că dacă nu intervenea călugărița aia s-ar fi Întors mult mai devreme acasă, dar ea nu voise să-l lase să vină singur. Și În timp ce povestea, Vilma băgă de seamă că devine tot mai tulburat, tot mai neliniștit pe măsură ce vorbea. Și vorbea necontenit, repeta mereu povestea, schimba amănuntele de fiecare dată, de parcă n-ar mai fi vrut să se oprească, niciodată nu-l mai văzuse așa. Dădu fuga s-o cheme pe Nilda, cu care Încheiase pace definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să trecem la bar! — Află, Susan, că l-am lăsat holtei și Încă holtei convins. Julius rămînea mai departe În afara scenei și ar fi putut pleca, dar privirile pe care i le arunca Al Capone Îl făceau să se simtă neliniștit, parcă mai văzuse undeva ochii ăștia. Al Capone se apropie de bar Împreună cu Susan și Juan Lucas și acum profita de un moment de neatenție al ei ca să facă o săritură și să aterizeze cu torsul lui uriaș pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ridice pe jumătate, dar din nou se prăbuși ca să intre iar În grădina unde Delfina Îl primea zicîndu-i nu I Iove you, zicîndu-i doar Îmi placi, iar el, „imbecil stupid!“, el Îi spunea I Iove you, observînd că era ciudată, neliniștită și În clipa aceea Vlăjganul apăruse dintr-un colț al grădinii, zîmbitor, Încrezător, apoi ca un laș se dădea Înapoi explîcÎndu-i În engleză, ferindu-se, bătînd În retragere, mi-a căzut medalionul În iarbă, dar de fapt se aplecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o contrazisese Mike. Soarele a strălucit, ne-am jucat pe plajă... —Sunt pregătită pentru finalul zilei de azi, a fost singura replică a Monicăi. Ashling se oprise din a se lupta cu Janet și cu Owen, simțindu-se exclusă și neliniștită. Părinții nu aveau voie să aibă sentimente, nu de genul acela, oricum. Puteau să se plângă când nu îți făceai temele sau când nu mâncai tot, dar nu aveau voie să aibă parte de propria lor nefericire privată. La finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un om care părea să nu se panicheze niciodată, indiferent cât de obscură și dificilă era cererea care i se făcea. Între timp, a sunat-o pe Clodagh. —Ai spus că vrei să vorbești cu mine despre ceva, spuse Ashling neliniștită. —Vreau, spuse ea, pe fundalul sonor obișnuit. Craig e bolnav și stă acasă, iar Molly are iar interdicție la terenul de joacă. — Ce a mai făcut acum? Se pare că a vrut să dea foc locului respectiv. Dar e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebuit să porți pantaloni? întrebă când, peste câteva secunde, trecu și Ashling peste el. Când Lisa a apreciat că sunt destul de departe de hotel, a încetinit. Ashling a prins-o din urmă și i-a aruncat o privire umilă și neliniștită. Depinde ce e înăuntru, spuse Lisa cu buzele strânse. Tocmai își amintise de ce îi plăcea să lucreze singură. Când nu se poate, trebuie să împarți - machiaj, laude, lucruri. Deschizând geanta de doctor, spuse: Poți lua fardul de ochi. Hei, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șampanie? Și-a aplecat cu subînțeles capul său lucios către lada de șampanie și nu a durat mai mult de o secundă pentru ca toată lumea să înțeleagă la ce se referea. — Dar ce se va întâmpla cu competiția cititorilor? întrebă Ashling neliniștită. —Taci dracului din gură, o aranjă Trix, după care se întoarse către Lisa. Așa ar trebui făcut, Lisa, spuse ea, tare. Putem sărbători primirea acelor bani de la L’Oréal. Nu a fost nevoie de nici o secundă de gândire. Cuvintele: „Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa spune că putem bea șampania cititorilor“ au început să șuiere prin birou ca o briză. Obiectele muncii au fost puse jos și lumea s-a relaxat. Până și Mercedes părea veselă. — Dar nu avem pahare, spuse Lisa, dintr-odată neliniștită. Nici o problemă. Înainte ca Lisa să se răzgândească, Trix ducea deja o tavă cu căni murdare de cafea către baie. Era prima dată în ultimele șase luni când spăla ceva. S-a întors extraordinar de repede și nu conta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru a mirosi, apoi izbucni în râs. —E gem de afine. Pariez că Molly a făcut-o, răsfățata mică. E de comă, nu? —E genială. Nici Dylan nu era prea treaz. — Crezi că sunt în regulă? întrebă Clodagh, dintr-odată neliniștită. —Bineînțeles! Ashling și Ted au numărul de mobil. Sună ei dacă se întâmplă ceva. Cum ar fi? Ce ar putea să se întâmple? —Nimic. — Dă-mi mobilul să dau un telefon scurt. Ochii lui Dylan o implorau. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
defensivă. Se îmbrăcase cu foarte mare grijă și era mulțumită în mod special de cămașă pentru că, din cauza unei iluzii optice, dădea impresia de pseudotalie. Nu ai și tu o fustă scurtă? Nu port niciodată fuste scurte, bombăni ea, întrebându-se neliniștită dacă nu cumva exagerase cu fardul de obraz. Îmi urăsc picioarele. Am prea mult fard de obraz? — Unde ar trebui să mă uit? Chestia aia roșie de pe obraji? Nu, te mai poți da. Ashling începu imediat să se șteargă. Motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că se apucase de ele, pentru că așa părea o persoană cu „interese“ - despre fetișul ei pentru poșete și despre cum, în majoritatea timpului, îi plăcea noua ei slujbă la Colleen. Deși ăsta nu este un apropo, spuse ea, dintr-odată neliniștită. —Știu. Dar fii sinceră, te sâcâie să le aduci capul lui Marcus Valentine? —N... nu, se bâlbâi ea. Și nu se bazează pe tine la muncă să faci asta? întrebă el din nou. Nici gând, spuse Ashling hotărâtă. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bine să se culce cu el de data asta. Nerăbdarea o făcea să tremure. Dar și-a repus mintea în funcțiune rapid. Cu grijă, Ashling recunoscu că lucrurile mergeau bine. Marcus se purta frumos cu ea și, deși fusese foarte neliniștită, nu era din cauza a ceva ce făcuse el. De când îl văzuse pe Marcus pentru prima dată pe scenă, ceva începuse să se schimbe în peisajul interior al lui Ashling. După ce Phelim ieșise din scenă, ea renunțase la dragoste și fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întâmplase. În loc să o sărute, așa cum o făcea de obicei, era nervos și mofturos. Ce e în neregulă? a întrebat ea. Îmi pare rău că am întârziat, am muncit și... —Uită-te la asta. I-a aruncat un ziar. Ea citi neliniștită. Reieșea că Bicycle Billy semnase un contract cu o editură. Era descris ca unul dintre cei mai mari comici din Irlanda, i se făcuse un contract pentru două cărți și primise un avans format din șase cifre. O purtătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
caute cărțile de tarot. Le neglijase în ultima vreme și, dacă nu ar fi cerut Joy consultații în privința lui jumătate-om-jumătate-bursuc și plecarea lui, ar fi fost acoperite de praf. Dar aranjamentul care nu promitea nimic bun nu o liniști deloc. Neliniștită și agitată, Ashling se cufunda într-o ură reiterată pentru familia ei. Dacă ar fi avut una normală, asta nu s-ar fi întâmplat. S-a gândit la Marcus pentru un moment. Nu dădea vina pe el pentru că era nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așa rețete în stânga și-n dreapta... —Spune-mi Monica. Și nu este pentru mine, este pentru fiica mea. Monica îi atrase atenția asupra lui Ashling. — A, Ashling, nu te-am văzut. Ce este? O plăcea pe Ashling. Ea se mișca neliniștită și, trezită de cotul mamei sale, spuse într-un final: Mă simt îngrozitor. —Iubitul ei a părăsit-o pentru cea mai bună prietenă a ei, explică Monica în momentul în care și-a dat seama că Ashling nu o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la trîntă cu tata Într-o carte. Dintr-odată nu mai Îndrăznesc să le pun Întrebări despre el. Poate că mi-ar furniza totuși o grămadă de anecdote. Madeleine mi-a spus Într-o zi: — Era un violent și un neliniștit. Se simțea că trebuia să facă eforturi ca să se stăpînească, să-și canalizeze pornirile. Ți-aduci aminte ziua cînd a fost cît pe ce să te bată? — Da! Parcă-l văd cum venea după mine pe coridor gata-gata să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe jos de la mine de acasă pentru cineva normal sau pentru un agorafob vindecat sau pentru un agorafob care ține un cîine În lesă - Îi spuneam șoferului să mă ducă la celălalt capăt al Parisului, sau exclamam cu un aer neliniștit: „La Orly! Să ne grăbim! Avionul meu decolează peste cincizeci de minute!“ și, de Îndată ce suma Înscrisă pe contor era suficient de mare, spuneam: „Mi-am uitat pașaportul!“ (În versiunea plecării spre Orly) sau: „Am un drum mai urgent de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru mine. Milioanelor de globule roșii pe care inima lui le propulsa În sistemul circulator li se adăuga această dîră de lavă fluidă, această pastă compactă amestecată cu cristale și bazalt - orgile bazaltice! - a dragostei posesive și dominatoare, ale dragostei neliniștite, anxioase, Înspăimîntătoare, pe care mi-o arăta tatăl meu și În care mă zbăteam ca o veveriță În cușcă. Nu dragostea lui mă Întemnița, ci neliniștea lui. O regăsim În cărțile pe care le-a scris. „Neliniștea nu mă părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
promenada Bonanova, fiecare retras În propriile gînduri. Nu aveam nici o Îndoială că ale lui Fermín se concentrau asupra sinistrei apariții a inspectorului Fumero În povestea aceea. L-am privit cu coada ochiului și i-am observat chipul Îngîndurat, ros de neliniștite. Un văl de nori Întunecați se Întindea ca sîngele Împrăștiat, revărsînd așchii de lumină de culoarea frunzelor uscate. Dacă nu ne grăbim, are să ne prindă o ploaie zdravănă, am zis eu. Încă nu. Norii ăștia arată de parcă am fi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își amintește de dumneata În fiecare zi, știi? Nu vine mai des fiindcă episcopul cel nou, care e un arivist, Îi face zile fripte, trimițîndu-l să spună atîtea slujbe, Încît umblă mereu afon. — Dumneata mănînci bine? Întrebă dintr-o dată bătrîna, neliniștită. — Mănînc ca un căpcăun, Jacinta, ce se-ntîmplă e că am un metabolism foarte masculin și ard totul. Însă, așa cum mă vezi, sub straiele astea, nu-s decît mușchi. Pune mîna. Ca Charles Atlas, Însă ceva mai păros. Jacinta Încuviință, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu ea. Într-o zi, pe cînd Îl aștepta pe Jorge la ieșirea de la colegiul San Gabriel, doica Își uită geanta la fîntînă și, cînd se Întoarse după ea, băgă de seamă cum tînărul Fumero bîntuia prin preajmă, privind-o neliniștit. În seara aceea, cînd căută fotografia n-o mai găsi, și avu certitudinea că băiatul i-o furase. CÎteva săptămîni mai tîrziu, Francisco Javier Fumero se apropie de doică și-o Întrebă dacă putea să-i transmită Penélopei ceva din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ultima dată cînd l-am zărit purta sutană și Împărțea binecuvîntarea urbi et orbe. — Mda... Vina e a mea, că v-am ațîțat. În ce ceas bun mi-a mai venit și mie să deschid pliscul. Vă văd un pic neliniștit. S-a Întîmplat ceva? — Nu tocmai. Sau da, Într-un fel. — Ce voiați să-mi spuneți, don Gustavo? Librarul Îmi zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul lor, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru. Tata se ridică, neliniștit. O secundă mai tîrziu, am auzit bătăi În ușă și un glas tunător, mînios și parcă familiar. — Poliția! Deschideți! Mii de pumnale Îmi străpunseră gîndul. O nouă serie de lovituri făcu ușa să se clatine. Tata se Îndreptă spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avut niciodată Încredere În mine. Mai multă Încredere avea În dumneata, Daniel, și nu te-a văzut decît de două ori. — Te asigur că te Înșeli. — În ultima după-amiază cînd ne-am văzut, mi-a adus plicul ăsta. Era foarte neliniștită, Îngrijorată de ceva ce n-a vrut să-mi povestească. M-a rugat să păstrez plicul și, dacă se Întîmpla ceva, să ți-l predau dumitale. — Dacă se Întîmpla ceva? — Astea au fost cuvintele ei. Am văzut-o atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
printre copaci. Cu toate că nu-l mai văzuse de șaptesprezece ani, Miquel a recunoscut la Julián mersul acela ușor, parcă felin. Silueta lui se prelingea În penumbra grădinii, pe lîngă fîntînă. Julián sărise peste Îngrăditură și pîndea casa asemenea unui animal neliniștit. Miquel l-ar fi putut striga de acolo, Însă a preferat să nu alerteze niște posibili martori. Avea impresia că priviri furișe spionau bulevardul de pe la ferestrele Întunecate ale caselor Învecinate. A Înconjurat zidul proprietății pînă În partea care dădea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]