2,523 matches
-
propune cu ticăloșie să-i folosească drept scut uman? Una din imagini îmi va rămâne întipărită toată viața: scena în care un copil lipsit de apărare și vizibil înspăimântat era înșfăcat cu brutalitate de unul dintre cei mai crunți și nemiloși dictatori aflați la putere în lumea de azi. Dacă poate ieși ceva bun din acest circ revoltător, acela ar fi de a-i face pe așa-zișii „pacifiști“ să-și vină-n fire și să înțeleagă că nu pot sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bănuț din averea familiei Winshaw - datând tocmai din secolul al XVII-lea, când Alexander Winshaw și-a pus bazele afacerilor lui punând monopol pe o parte profitabilă a negoțului cu sclavi recent apărut - a provenit, pe diverse căi, din exploatarea nemiloasă a persoanelor mai slabe decât ei și că de fapt eu făceam un bine aducând acest fapt în atenția publicului, menținându-mă în același timp cu scrupulozitate între limitele atribuțiunilor mele. Am ajuns însă la un moment, pe la mijlocul anilor ’80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
răcni ultimul cuvânt. Apoi se așeză din nou și își trecu mâinile prin păr. — Și cum e cartea ei? am întrebat, după ce l-am lăsat să se calmeze un pic. — Maculatură obișnuită. O mulțime de persoane din mass-media, dinamice și nemiloase. Sex la fiecare patruzeci de pagini. Trucuri ieftine, o intrigă artificială, dialoguri cretine, putea s-o scrie un calculator. Probabil chiar a fost scrisă de un calculator. Seacă, lipsită de conținut, materialistă, vulgară. Suficient pentru a întoarce stomacul pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o chestiune de rutină“, scrisesem eu, „să fie lăudat domnul ...... pentru abilitatea cu care îmbină umorul cu angajarea politică; și chiar de a susține că avem în sfârșit în persoana lui un maestru al ironiei morale, indispensabil în aceste vremuri nemiloase. La urma urmelor, avem mare nevoie de romane care să manifeste înțelegere față de deturnarea ideologică din ultimii ani din această țară, care să întrevadă consecințele sale la nivel uman și să arate că reacția cuvenită nu este doar tristețea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am râs. — Jason Rudd și crimele de la Hampton Road. Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu acea mică capodoperă. Ai păstrat-o cumva? — Știi bine că ai avut singurul exemplar. Și probabil că l-ai aruncat. Întotdeauna ai fost nemilos cu lucruri de-astea. Auzi, să vii la mine pentru fotografia aceea! — N-am aruncat-o. Am rătăcit-o, ți-am spus. — Nu înțeleg cum de s-a putut rătăci, chiar nu-nțeleg. Oricum, îți amintești că ai aruncat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sunt convins că prietenii tăi din metropolă or să înțeleagă. — Chiar nu pricep despre ce vorbești, am spus. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc, recitind câteva din înțepăturile din cel de al treilea paragraf; tipărite, păreau și mai nemiloase. Ce vrei să spui, de fapt? spuse Graham. Că tipul n-o să scrie niciodată un roman cu adevărat bun pentru că n-are condei? Mi-am ridicat brusc privirea. — Poftim? — Ultima propoziție. Ce-ai vrut să spui? Ascultă, e foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
60 și ’70 acum păreau foarte modeste. Procesul Guinness, sincronizat cu grijă să aibă loc în timpul desfășurării alegerilor generale pentru a dovedi că guvernul lua o atitudine fermă împotriva manevrelor financiare, a reușit să țină temporar în frâu procedeele mai nemiloase. Pentru a găsi un exemplu clasic al metodelor lui Thomas, ar fi trebuit să revenim la zilele idilice de la începutul deceniului, când profiturile companiei Stewards din finanțe corporatiste se cifrau la aproximativ douăzeci și cinci milioane de lire sterline și ofereau consultanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că toate mădularele Îmi iau foc pe măsură ce ea mi le analiza, dar rămăsesem din nou pironită locului, incapabilă să plonjez Înapoi În scaunul meu. Exact În clipa În care părul meu era pe punctul să ia foc, ochii aceia albaștri, nemiloși s-au oprit În sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a zis ea cu glas domol și s-a uitat drept prin mine, iar eu mă Întrebam dacă ea se Întreba cine sunt, dacă m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asemenea oră doar când Încă nu apucasem să mă culc În noaptea de dinainte, iar asta nu era prea rău, doar aveam Înaintea mea o zi Întreagă de somn. Dar acum era altceva. Acum mă confruntam cu o privare constantă, nemiloasă, inumană de somn și, ori de câte ori Încercam să mă culc Înainte de miezul nopții, nu reușeam nicicum. Ultimele două săptămâni fuseseră cu precădere dificile, pentru că tocmai se pregătea numărul de primăvară, așa că fusesem nevoită să stau uneori la birou, În așteptarea Cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gata oricând să împlinească dorințele pe care i le citea din ochi. Cu dragoste și răbdare l-a protejat și nu de puține ori și-a zdrelit palmele în spinii lui ascuțiți. Pe timp de furtună îl ocrotea de vântoasele nemiloase, iar când arsița devenea de nesuportat, frunzele ei viguroase și mari îi ofereau umbra protectoare. Când seceta devenea amenințătoare, floarea galbenă dădea frâu lacrimilor și-l uda să-i potolească setea până la ploaia următoare. Câteodată, trandafirașul devenea trist și posomorât
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ajute, să-l știe în siguranță. Altceva nu prea mai prezenta vreun interes pentru ea. Dacă trandafirul zâmbea, inima florii galbene se înveselea, dacă acesta suspina, cerul devenea înnourat și începea furtuna în sufletul florii devotate. Timpul a trecut repede, nemilos timp. Și a venit o zi.. Floarea soarelui s-a trezit și a întins mâna să-și mângâie prietenul. Acum însă mâna se izbi cu zgomot sec de zid, un zid din multe pietre colțuroase. Aproape șocată privi în jur
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
jos cu ochi de cocker spaniel, plini de Încredere. N-am auzit În viața mea de McMahon și principiile lui nenorocite. Secunde care În mod normal trec În tăcere, modeste, fericite să treacă neobservate, sunt dintr-odată lungi, asurzitoare și nemiloase. Simt cum Îmi urcă sângele spre gât, spre piept: o roșeață de culoarea căpșunei care nu poate fi provocată decât de sex sau rușine. Respirația aerului condiționat face un zgomot care-mi amintește de o femeie despărțită de amantul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
anumit scutec biodegradabil, estimând că va fi „un succes mai mare decât Viagra“. Centrul financiar poate neutraliza mirosurile urâte din incintă, dar când putoarea ajunge În exterior, la nasurile sensibile ale clienților și formatorilor de opinie, pedeapsa este discretă și nemiloasă. În dimineața de după apariția articolului, eu și Candy am stat și ne-am uitat cum Chris Bunce a fost chemat În biroul lui Robin-Cooper Clark, escortat de doi băieți de la pază până la biroul lui, pe care a avut trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dezlegați de orice jurămînt de fidelitate, în anul 1076. 92. Acest fapt marchează epoca, după cum am mai spus, perioadei de refacere a Bisericii. Acesta a fost semnalul unei cumplite bătălii: Biserica se ridica din oprimarea îndurată atîta vreme, scuturînd jugul nemilos, iar acest lucru, în mod necesar, trebuia să dezlănțuie lupta dintre Aceea care era oprimată și cei ce o oprimau. Nu a triumfat decît după trei veacuri de lupte. Abia s-a eliberat cu tărie de servitutea puterii laice că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cîțiva pași distanță se afla cabina În care paznicul parcării Își ținea socotelile pe timpul zilei și seara. M-am aplecat peste tejghea și am pocnit de sus În jos Întrerupătorul principal al sistemului de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către intrarea În club, cu fusta mototolită și ciorapii rupți. — Stai! am strigat În urma ei. Chem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așteptarea, tot unul singur dintre ei va putea trece În acea zi. În fața mea erau Blanche și Marion Keswick, două englezoaice stilate care conduceau Restaurant du Cap, o braserie elegantă din apropierea portului. Costumele lor de mătase neagră străluceau În soarele nemilos, sclipire de catran topit, dar ele amîndouă erau imperturbabile, păstrînd aerul de proprietărese care-și supraveghează din colțul ochiului casierii spanioli. În ciuda bacșișului generos pe care Îl lăsasem cu o seară Înainte, abia de-mi aruncaseră un zîmbet vag cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și-au revenit În simțiri. Charles, Îmi pare rău pentru soții Hollinger. Îi știam de treizeci de ani. Ați fost actriță? — Așa arăt? Se aplecă puțin și mă bătu ușor peste mînă.) SÎnt flatată. Am fost contabilă. Foarte tînără și nemiloasă. Puneam În ordine afacerile cinematografice ale lui Hollinger - o gaură neagră În care i se scurgeau toate resursele... avea o mulțime de oameni pe statul de plată, cumpăra drepturi, dar nu turna niciun cadru. După asta, mi-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așa de furia asta neputincioasă pe care o strânsesem în mine. însă ochii mei păreau să nu aibă habar despre ce înseamnă cuvântul „plâns“ și refuzau cu îndărătnicie să ia seama la greutatea din gâtlej, care urca și tot urca, nemiloasă. (Ce să însemne asta, Edo? Se spune că atunci când ochii nu pot plânge înseamnă că ai orbit. Oare să fi orbit fără să-mi dau seama, Edo? Nu, bineînțeles că nu, bineînțeles că iar mi-o ia mintea razna. Doar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o excepție. Am făcut un mare efort să-mi închipui că sunt într-o clasă goală. De acord, accept eu. Apoi nu mă pot stăpâni și-l întreb: câte portrete i-ai făcut Andei? Tace și mă privește. își înfige nemilos lingurița în savarină, făcând să-i tremure moțul de frișcă și să se prăbușească înfrânt într-o parte. îl privesc cum mușcă autoritar din blatul însiropat, privindu-mă și el cu ochii de culoarea scrumului, parcă mai închiși dintr odată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că în colțul ochiului stâng stătea să cadă o lacrimă. Amintirile disparate care îi invadaseră mintea în acea seară o trăseseră cu forța într-un tunel prin a cărui beznă povâr nită alunecase neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră nemiloase înapoi, într-o mlaștină vâscoasă în care de-abia își târșâia ființa. — Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o privire umedă, clar amețită de alcool, și cu o voce scăzută
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doilea soț al ei, aflat la volan, scăpase cu viață. Clara îl zărise o singură dată, la înmormântare. Un bărbat care nu avea nimic ieșit din comun. Parcă aducea chiar, pe alocuri, cu tatăl ei. Cu toate că scena i se înfipsese nemiloasă și acuzatoare în memorie, Clara o alungase mereu de atunci, cu strășnicie. Dar acum, rememorând-o, simți că i se făcuse foarte dor de mama ei. Trebuia să discute cu tatăl său. Ar fi trebuit s-o facă de mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de îndată, prin apa până la brâu, în direcția ieșirii și când am ajuns aproape de nișa de unde năboia vâna cea uriașă de apă, am observat că drumul nostru, cu nici un chip n-ar fi cu reușită și că ne amenință Moartea nemiloasă Deci, degrabă, am și luat-o înapoi spre sondă, prin apa până la musteață și când am ajuns la nișa cu sonda noastră dintâi, ne agățam și cu ochii de schelele ei, ca de o mamă bună și mergând spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi, cu mare greu și cu mare zăpăceală și spaimă, am început a cotrobăi prin undele oarbe, care mai de care înotând, bâjbâind, strigând, întrebând și plângând de groază, gândindu-ne la cealaltă pierdere, cu Ilarion Cărare, pe care șuvoiul nemilos l-a tras, l-a sorbit și l-a dus în necunoscutele adâncuri Unii eram goi, ca să nu ne udăm îmbrăcămintea, alții s-au aruncat în vâltoare, așa echipați, fără a mai ține cont cu ce era pe el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938), se roti, scârțâind neunsă. Nici nu merită osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și văd sub șenilele nemiloase ale buldozerelor, care zdrobesc, delaolaltă, orașul, stabili Mircea, în gând, înainte de a o face la stânga-mprejur, printre ruine și molozuri. Impetuoasă, construcția noului, în străvechiul oraș, începuse, ca și Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, într-o zi de 7 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mediul acesta, cu o amenajare indiferentă și împovărătoare, precum un deranjament intestinal!). Poate că nu are gloanțe! reflectă la iuțeală Mircea. Și atunci? O să mă lovească în față, cu patul pistolului, ca în filmele acelea, conținând relatări despre comisari bolșevici nemiloși și intransigenți, până dincolo de orice cruzime satanică? Ce, parcă ei, la Școala de reeducare, văd numai filme blânde? se lamentă el, pe tăcute. Babița-Pelicanul, după ce așteptă, stupid, ca Mircea să iasă din încremenirea-i de ghips, ridică pistolul lui negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]