3,779 matches
-
are și o parte din anxietatea care o chinuie va dispărea. Dar, indiferent ce proba, farmecul elaborat al Lisei îi scăpa. Deoarece se apropia ora de închidere, a făcut câteva achiziții disperate și s-a târât spre casă, epuizată și nemulțumită. Băiatul nu era chiar în dreptul ușii ei, ci stătea chircit lângă ea, pe pătura lui portocalie. Era prima dată când Ashling îl vedea treaz. Unii trecători îi aruncau o monedă, alții doar priviri care exprimau un amestec de scârbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
renunțat temporar la gândul de a-l lua pe Jack la rost în legătură cu promisiunea pe care i-o făcuse că îi repară boilerul, când domnișoara Morley a început să spună cum muncise el tot weekendul, încercând să rezolve problemele electricienilor nemulțumiți și ale cameramanilor supărați. Părea epuizat și lipsit de chef. Ashling, verde la față și în întârziere, nu era nici ea mulțumită de ziua de luni. Mai ales când Jack Devine a scos capul din birou și a spus politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se apucă să redecoreze alta. Și nu ajung nicăieri de fiecare dată când încerc să vorbesc cu ea despre asta. Mă întrebam... Mă gândeam că poate suferă o depresie. Ashling căzu pe gânduri. Dacă-și amintea bine, Clodagh chiar părea nemulțumită și foarte dificilă în ultima vreme. Și chiar părea că exagerează cu redecorările. Și faptul că i-a spus lui Molly că Barney a murit i se păruse foarte ciudat lui Ashling. Chiar șocant. Deși argumentul lui Clodagh, acela că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
realizat abia după ce a ajuns acasă că Ashling nu mai emisese nici o invitație. Vacă aiurită. O bombardase cu invitații pe care nu și le dorea, apoi a omis să facă una când chiar ar fi avut nevoie! Și-a aprins nemulțumită o țigară, încălcându-și regula de a nu fuma în pat. Ce era în neregulă cu orașul ăsta? În Londra nu avea niciodată timp liber. Avea mereu o cârcă de programări care așteptau refuzul ei. Și, în momentele neașteptate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prima dată în zece ani, a lăsat ca o bucată de cartof să treacă de buzele ei. Voi începe dieta mâine. Nu mai lovi piciorul mesei! urlă Kathy la Lauren, fiica ei cea mai mică. Lauren a adoptat o figură nemulțumită, s-a oprit și a reluat acțiunea peste trei secunde. —Mă lovești cu cotul, se plânse Francine Lisei. —Scuze. — Nu spune scuze, zise Francine, dintr-odată glumeață. Ar trebui să spui că măcar nu faci zgomot când mănânci. Aha, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nisip, ca niște nelegiuiți, cu bețele aprinse în mână. Terenul nisipos ne îngreuna înaintarea. La lumina torțelor am zărit ofrandele de pe morminte - buchete pricăjite de flori și statuete religioase plasate ici și acolo pe mici ridicături de nisip. Dolphine mormăia nemulțumit că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină deosebit de înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și la Duel sub soare - „distribuție de cinci stele“. Casa de bilete era pustie, așa că am intrat direct în cinematograf și m-am îndreptat spre bufet. Individul din spatele tejghelei m-a abordat: — S-a-ntâmplat ceva, domnule polițist? Am mormăit, nemulțumit că localnicii m-au ghicit - la cinci mii de kilometri de casă. — Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. Dumneavoastră sunteți directorul? — Nu, patronul. Ted Carmody, se prezentă el. Sunteți de la poliția din Boston? I-am arătat în silă insigna. — LAPD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan două echipaje cu mașini de patrulă și câțiva agenți care se deplasau pe jos și care cunoșteau foarte bine Împrejurimile. Cei din mașini se descurcau mult mai bine decât ceilalți. — Verificat. Vocea care tocmai se auzise părea rece și nemulțumită. Era fie agentul Milligan, fie Barnett. Ei trăseseră paiul cel mai scurt. Drumul dădea Într-un alt bulevard Întortocheat cu clădiri, grădinile din spatele celor două șiruri de imobile Împărțind un zid Înalt. Cei doi nefericiți avuseseră sarcina de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apropia, cu enervarea citindu-i-se În spatele ochelarilor de protecție, și Își scoase masca chirurgicală. — Credeam că inspectorul Insch este ofițerul superior al acestui caz, spuse ea. Unde se află el acum? Interoghează suspectul. Isobel Își puse masca, Își bombănind nemulțumită. Întâi a sărit peste autopsia lui David Reid și acum nu se poate deranja să asiste la asta. Nici nu știu de ce naiba mă mai chinui... Nemulțumirile ei Încetară pentru a-și pregăti microfonul și pentru a trece prin formalitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
duș și un rând de haine uscate. — Poate să aștepte 15-20 de minute? Întrebă el. Sergentul scutură din cap. — Nu. Inspectorul a fost foarte precis. Imediat ce ajunge, În sala de ședințe. În timp ce Steve dispăru pentru a se usca, Logan traversă nemulțumit clădirea ca să ajungă la lifturi, unde izbi butonul cu un deget furios. La etajul trei, o luă pe coridor. Pereții erau deja decorați cu felicitări de Crăciun. Erau Înfipte pe panouri printre „AȚI VĂZUT-O PE ACEASTĂ FEMEIE?“ și „VIOLENȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nenorocitul de Sandy Șarpele a mâncat niște rahat. Zice că suntem cu toții niște incompetenți și că vrem să-i punem În spate clientului lui toate crimele că habar n-avem. Spune că se repetă povestea cu Judith Corbert. Logan mormăi nemulțumit. Tot ce găsiseră fusese degetul inelar de la mâna stângă, cu tot cu verigheta de aur și domnul Sandy Moir-Farquharson făcuse praf rechizitoriul procurorilor. Soțul fusese achitat, deși toată lumea știa că el o făcuse; Sandy Alunecosul se alesese cu un cec gras, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că are probleme mentale: omoară copii! Mototoli profilul și-l aruncă drept În coșul de gunoi de lângă ușă. Acesta ricoșă În perete și se rostogoli pe covorul albastru, oprindu-se sub cel de-al doilea rând de scaune. Insch mormăi nemulțumit. — În orice caz, zise el, se pare că inspectorul McPherson nu se mai Întoarce cel puțin Încă o lună. Treizeci și șapte de copci ca să-i stea capul la un loc. Minunat. N-ai nevoie decât de un tâmpit nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Are vreo șansă? Doctorul ridică din umeri. — Cred c-am oprit la timp hemoragia internă. Totuși, pot să-ți spun un lucru cu siguranță: n-o să mai aibă copii. Ambele testicule sunt rupte. Dar va supraviețui. Logan făcu o grimasă nemulțumită. — Dar tipul cu care am venit mai devreme? — Domnul MacDuff? Nu prea bine. Clătină din cap. Nu-i bine deloc. Se va face bine? Mă tem că nu pot discuta despre asta. Dreptul la confidențialitate al pacientului. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poate să facă ordine. Agentul Rennie păru din nou jignit, dar Își ținu Înțelept gura. Inspectorul Își Încheie la loc haina. — Bine, Logan, tu vii cu mine. Și plecară. Agenta Watson privi ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dădea speranțe deșarte. Cel de-al doilea, Drusus, se cufunda într-o neîncredere melancolică și se închidea în camera lui ore în șir. Când fu întrebat cum își petrecea timpul, răspunse că-i studia pe marii juriști ai Republicii și, nemulțumit, adugă usturător că Roma avea nevoie de așa ceva. Lui Gajus însă, descoperirea tragicei istorii a familiei sale, începută fragmentar în castrum și completată mai apoi cu mărturisirile șovăielnice ale multor glasuri diferite, îi insuflase o furioasă energie a supraviețuirii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp de doar zece luni, care pe zi ce trecea simțea că se transformă într-un intrus și că devine ținta batjocurii adversarilor. Tot mai des, el - ajuns acum un neputincios purtător de cuvânt al nemulțumiților optimates - îl vedea pe Împărat primindu-i sfaturile cu un surâzător: „A trebuit să hotărăsc altfel“. La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv, îl ura. De zile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aur din grădinile imperiale. Dar puternica familie de sacerdotes publici, Quattuor Amplissima Collegia, importantul Collegium Pontificum, acei augures ce prevedeau viitorul studiind zborul și cântecul păsărilor, Quindecemviri Sacris Faciundis care, în situațiile disperate, consultau Cărțile Sibiline, toți aceștia, care priviseră nemulțumiți enigmaticul templu isiac de pe Campus Martius, considerându-i o serioasă concurență, afirmau că la Roma se petreceau lucruri ciudate: „O vrajă egipteană ține la suprafața apei corăbiile de marmură“. Neliniștea lor era cu atât mai mare, cu cât tânărul Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la circ. Cirque Fantastique e în turneu aici în oraș. Știu că vor avea un număr de schimbări rapide ale hainelor. Mă gândesc că v-ar putea fi util. - Deci de acolo se auzea muzica aia infectă de aseară, spuse nemulțumit Rhyme. - Nu îți place circul? întrebă Sellitto. - Bineînțeles că nu îmi place circul, răspunse el. Dar cui îi place? Mâncare proastă, clovni, acrobați gata să moară în fața ochilor stupefiați ai copilului tău. Dar e o idee bună, continuă el întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
martor? mormăi el. Nimeni nu mi-a spus nimic despre asta. - Da, a existat un martor. Merse înapoi până în hol, pentru a-i cere lui Lon Sellitto să vină și el. Acesta intră agale, adulmecându-și jacheta cu o mină nemulțumită. - Un rahat de costum de 240 de dolari. S-a dus pe apa sâmbetei. La dracu’! Ce se petrece, Sachs? - Voi interoga martorul, domnule locotenent. Aveți reportofonul la dumneavoastră? - Cum să nu, răspunse el scoțând aparatul din buzunar și înmânându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a unui fragment de coloană romană. Interiorul sălii era unul mai degrabă sărăcăcios, dar omul purta un costum foarte bine croit, ca și cum ar fi avut o regulă de a arăta tot timpul bine în fața audienței. Aha, deduse Rhyme, mentorul veșnic nemulțumit, David Balzac. Acesta nu îl recunoscuse, dar privise cu aminte audiența, oprindu-și ochii ceva mai mult pe figura lui Rhyme. - Astăzi, doamnelor și domnilor, sunt mândru să vă prezint pe unul dintre elevii mei cei mai talentați. Kara studiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cred. Era surprins când am deschis ușa. A încercat să își revină, dar mi-am dat seama că aștepta pe cineva. - Deci asta plănuiește Weir? Să îl ajute pe Constable să evadeze? - Eu așa cred. - A naibii păcăleală, mormăi el nemulțumit. Reușise să ne distragă atenția prin complotul împotriva lui Grady. N-am crezut nicio clipă că plănuiesc o evadare. Apoi adăugă: Aste în afara cazului în care evadarea este, de fapt, păcăleala, iar misiunea lui Weir chiar este să îl ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Există un criminal înarmat care o urmărește pe fetița asta și pe familia ei. Și dacă văd pe careva fără insignă, îl arestez cât ai zice pește. - Asta e camera de urgență a unui spital municipal, domnule detectiv, răspunse femeia nemulțumită. Aveți idee cam câți oameni sunt aici în clipa asta? - Nu, doamnă, nu am idee, dar imaginați-vă că îi vedeți cu burta în jos și legați fedeleș. Și așa o să fie dacă nu dispar până ajungem noi acolo. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iar nevoie de ajutorul tău. Avem o crimă dubioasă. - Ultima a fost „ciudată”, dacă îmi aduc bine aminte. Cred că zici lucruri dintr-astea doar ca să îmi atragi atenția. - Nu, serios, chiar nu-i dăm de capăt. - Bine, bine, mormăi nemulțumit criminalistul, dă-mi detaliile. Cu toate acestea, comportamentul clevetitor al lui Lincoln Rhyme era o simplă dovadă pentru cât de mulțumit era că plictiseala va fi ținută la distanță cel puțin pentru câtăva vreme. Kara se afla în față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Stinse țigara. - Faci o greșeală. Ai să își irosești talentul. Ce face el nu e genul de iluzionism pe care ți l-am predat eu. - Am primit postul din cauza a ceea ce m-ai învățat tu. - Kadesky, spuse din nou, vădit nemulțumit. Noua magie. - Da, ai dreptate, spuse ea. Dar am să fac și dintre trucurile tale. Metamorfoza, îți amintești? Vechiul devine nou. Balzac nu zâmbi, dar ea își dăduse seama că referirea la actul său îl bucurase. - David, vreau să studiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]