2,065 matches
-
mare, a fost stenograful lui Ceaușescu. La fiecare examen e o tradiție să strângem ceva bani, să punem mână de la mână și să-i luăm ceva. Are o singură pereche de blugi, cu care vine mereu la școală. Blugi cârpiți, nenorociți. - Vreți să mă corupeți? D-aia mă invitați la masă. Nesimțiților. La mârlănesse oblige! Mă rog, facultate de jurnalism. Știți care e definiția mass media? Studentul dă masa, profesorul trece media! Hai că vin, că mi-e silă să merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plus! O să-i zică. - Hai, dă o bere! Că merită și băiatu’! Hai că vreau să mă îmbăt și să fac nenorociri! Normal, tipa se vaită că n-are bani, ocazie cu care Pif începe iarăși lamentațiile despre viața asta nenorocită, toți te bate, toți te-njură. Atacă. Nu știe decât să atace. Pentru a nu fi atacat. Pentru că, de fapt, el e un pur. Se vaită. Suferința pentru el are o componentă erotică, aș zice. Așa trec zilele. La muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și fără alte disponi bilități; și, În sfârșit, cea de a doua lui soție, după moartea celei dintâi, Lucia. Înger provi dențial prin devotamentele și sacrificiile ei supraomenești, dar cu o mână și obrazul drept greu mutilate de un accident nenorocit. Singură Cora Irineu, suavissima atque optatissima femina, impecabilă făptură până la bijuteria rară a degetului ei mic de la picior, singură ea ar fi putut fi gratificată cu un omagiu deplin și exultant al prietenului nostru, eveniment care l-ar fi salvat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de serviciu a raportat comandantului despre cazul puștiului, acesta a înștiințat Securitatea și astfel Gabi Papadopol s-a trezit în fața lui Fanache și a lui Gârmoci. Și ei, ca și el, erau cu fețele trase, cu ochii cârpiți după o nenorocită noapte albă. -Ia zi, mă, ce-ai de zis?! s-a răstit la el Fanache, nevenindu-i să creadă ce noroc dăduse peste ei: dacă e adevărat ce l-a informat ăla de la miliție, atunci chiar că rezolvă cazu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
li se rupea de ploaia blestemată din Serenite, n-o mai simțeau, nu mai simțeau frigu și umezeala, băutura înghițită în cantități industriale le băgase foc în sânge, n-aveau treabă! Ș-apoi mâine o să se cărăbănească din locu ăsta nenorocit, o să scape de ploaie. În clipa aceea se simțeau în al nouălea cer. Au pornit înaripați spre casa lor, ghereta de pe malul lacului de acumulare. Pe drum, au dat gata și sticla de whisky. Când au ajuns, Gămălie le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și au adus cea mai mare contribuție pentru neamul lor, eu știu că numele Ilașcu va fi înscris acolo. Deci, satul dumneavoastră, într-un fel sau altul, a nimerit în istorie. Să o conducem pe ultimul drum pe această femeie nenorocită și totodată fericită, că a lăsat în urma ei un drum pe care vom merge până la izbândă. Dumnezeu să o odihnească și dumneavoastră să nu pierdeți credința lui Ilie Ilașcu, credința că vom fi în sfârșit liberi! Vom fi împreună și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
volumul II sunt tăiate paginile referitoare la Basarabia. Numele acestei provincii românești martirizate este decupat până și din cuprins. Pe coperta I, în dreapta, sus, se mai poate citi o însemnare făcută în creion: „Va răsări cândva și steaua acestui neam nenorocit”. Pe volumul lui Aurel Vasiliu, Eminescu, un mare neînțeles, Cernăuți, Tiparul Mitropolitul Silvestru, 1940, p. 40, în jurul cuprinsului, se află două însemnări făcute în creion, nedatate și fără semnătură. Iată glosele anonimului utilizator: „1. Incontestabil, Eminescu este un mare geniu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
văd și pe acesta!... Un hohot de râs a izbucnit în toți câți erau de față în compartimentul vagonului - iar... măgarul a amuțit, crăpându-i obrazul de rușine. Apoi, spuneți d-voastră, se poate da un răspuns mai bun la nenorociții copii fără tată, care cutează a întreba dacă: Ne mai trebuie Dumnezeu?!... Dar ce mai trebuie preotul? - Adică, hai, Dumnezeu... ca Dumnezeu, este nu este, m-oi răfui eu cu dânsul, ce intră însă să mă răfuiască preotul pe mine
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
te lăsa târât de valul gălăgios al prietenilor răi așa cum a făcut acest tânăr seminarist. Totdeauna să-ți sune la ureche aceste cuvinte ale Mântuitorului: “Vegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită”. (Mc 14,38). Așadar din această nenorocită întâmplare învață să nu dai ascultare la cele ce îți spun prietenii răi. În chipul acesta vei veghea la mântuirea ta. Învață apoi cât de mare putere are rugăciunea. Prin ea suntem siguri că vom dobândi ceea ce cerem pentru că însuși
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
replică promptă care produceau câte un banc la orice ocazie, dispunând de o sumedenie de variante și combinații. Erau antrenați în povestirea de anecdote, profesioniști ai bancurilor. Dar practicându-le astfel neîntrerupt, multe dintre bancurilelor alunecau în rasismul cel mai nenorocit. Transformând disprețul față de oameni într-o formă de divertisment. Am observat la unii colegi din fabrică pricepuți să spună bancuri pe bandă rulantă, ore în șir, că acest tip de memorie li se exersase nu numai în scânteierile verbale, ci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
infractorului, domnul primar informat de tânărul milițian de cele întâmplate intrând ca o furtună direct la candidatul pentru Premiul Nobel, i-a smuls "bisturiul" din mână întrebându-l cu o calmitate specific englezească: Domnule, dumneavoastră sunteți nebun?? Tovară... Dispari, imbecil nenorocit! spuse primarul, indicând cu brațul întins, în mod cât se poate de explicit, spațiul prin care oamenii civilizați intră sau ies din cameră. Tovarășuuu... Ieși afară, cretinule! Monstrul a părăsit camera inchizitorială descumpănit și amărât la culme, cu moralul adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-a întrebat pe Mircea: A cui e obiectul ăsta? Al nostru, domnule primar. Ia-ți-l! Îmi pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-a terminat. Luați-vă și uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu intervii? De ce privești nepăsător? De ce? Cum se poate? Și plângea în hohote, privind starea noastră jalnică. M-a luat în brațe ca pe un fulg, strângându-mă cu dragoste la pieptul ei. Te-au bătut, Titi, te-au bătut... Nenorociților! Ticăloșilor! M-a dus în casă și m-a așezat pe pat. A încălzit apă, a adus balia și a turnat apă în ea. Apoi m-a dezbrăcat gol-goluț, m-a luat cu grijă în brațe și m-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai bine? 15 iunie 1998, ora 0.20 "Don Juan ne apare ca o ființă care și-a ratat virilitatea pentru că a fost tot timpul fascinat de o feminitate cu care s-a identificat de o manieră inconștientă" (Gregorio Maranon). Nenorocite lecturi la ceas mic de noapte, când ai impresia că un al treilea ochi interior se deschide în ființa ta. În plus, ascult la radio Dire Straits, cu "Why Worry", o melodie care picură nostalgie pe rănile studenției mele din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în Dilema din septembire 1999: "Săracii sunt la fel ca și bogații, numai că nu au bani". Dimineață de duminică. Revine obsedant ideea că, orice aș face, nu mă pot "atașa" în nici un fel de "noua" mea locuință, o garsonieră nenorocită și "totalitară" de 18 metri pătrați construită în Epoca de Aur a socialismului triumfător. Un cub printre mii de cuburi dintr-un imobil de garsoniere. Am plătit pentru ea frumoasa sumă de 8400 de dolari americani, plus diverse taxe și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devorează microbii. Ele contribuie la formarea anticorpilor care se luptă cu virusul poliomielitei. Și - mergându-se pe linia reabilitării amigdalelor - se ajunge la ideea că „nimic nu ne împiedică să credem că ele joacă un rol protector împotriva virușilor cancerigeni!...” Nenorocitele mele amigdale! Ele au ajuns să aibă un destin omenesc... Poveste: „Doi cerbi s-au bătut în Caucaz; coarnele li s-au încurcat atât de cumplit, încât nu s-au mai putut separa. Animalele n-au acordat nici o atenție oamenilor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cărora li se punea la dispoziție o mașină pentru o vizită la sediul Uniunii Scriitorilor Sovietici. Vali îmi tradusese acest proiect la micul dejun, îngurgitând două tartine cu unt abundent și dulceață pe măsură, eu mulțumindu-mă cu o cafea nenorocită și un biscuit. Tot el mă asigură că în loc de Iasnaia Poliana e bună și Uniunea Scriitorilor, ceea ce mă făcu să-i mulțumesc pentru această legătură de idei. El se miră (ceilalți doi plecaseră de dimineață la cumpărături) și îmi zise
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sub cheie) de la mansarda facultății. La una dintre lecțiile de doctrină militară o tovarășă căpitan venită de la Statul Major m-a surprins zâmbind în vreme ce ea desfășura mari strategii de apărare națională. Nu m-a pălmuit chiar ca pe-un răcan nenorocit (deși pentru câteva clipe am fost convinsă că asta va face), dar a dat de pământ și-a lovit cu piciorul caietul meu de ostaș în care strecurasem (fără permisiune) schelete consonantice. Unde mă găseam? Mă întrebasem și eu adesea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Mi-a dat de înțeles. Horor. Nu vroiam. Nici blugii nu i-am mai vrut. Erau prea mari. De fapt, erau uriași. Dar mi-a fost prea silă să mai negociez, să cer banii înapoi, așa că am luat pantalonii ăia nenorociți și am plecat naibii la croitor. Peste câteva zile am primit o pereche de blugi în care nu ar fi intrat decât niște picioare de copil. Cred că netrebnicul de croitor horor a vrut să mai facă o pereche din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele alea nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni puternici. Danturi puternice. Au un soi de entuziasm disperat. Cântă cu pasiune, așa cum cântă rușii în filme. O solidaritate îmi umple pieptul. Ceva totuși nu merge... În 2007, cine naiba mai putea fi atât de prăpădit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cel mai bine că acum, sănătatea lui era crucială și răbdarea ei era pusă la grea încercare. Toți suntem uneori îndreptățiți să sperăm că într-o zi se va găsi o soluție de vindecare și pentru asemenea cazuri, dar boala nenorocită care îl afectase era grea, nemiloasă și greu vindecabilă, de vină fiind și regimul de viață pe care îl avusese. Îl avertizase de nenumărate ori în cei zece ani pe care-i petrecuseră împreună. Făcuse compromis după compromis, ajungând să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uneori mult prea departe, până acolo cât vă permite capacitatea mentală. - Aparențele te pot înșela, iubito! Judeci lumea după cum este îmbrăcată? Unii oameni nu uită niciodată de unde au plecat și unde au ajuns, iar aceia care uită sunt cei mai nenorociți și mai mizerabili. După ce mă vei cunoaște mai bine, jur că ai să-ți schimbi părerea! Și chiar dacă lucrurile ar sta altfel, nu văd nici un impediment pentru a nu putea fi ceea ce ne dorim. Nicole făcuse un efort suprem pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vis urât rămăsee ce fusese greu în urma ei, iar acum ducea o viață ca o floare la ureche. Dar oare, va uita vreodată labirintul prin care umblase? Va uita de unde plecase? Cu siguranță nu. Cei care uită sunt cei mai nenorociți oameni. Formau o familie din patru membri. Andrei Alinandru era un copil care te captiva cu farmecul lui. Atât de chipeș și avea ochii ca cei ai mămicuței sale, verzi și cu siguranță avea să fie un om de afaceri
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
repede și oprindu-se în fața unor biserici ortodoxe aflate pe acel teritoriu pentru a putea aprinde o lumânare în semn de mulțumire Creatorului. Cât timp trecuse de atunci, de când Alin plecase și refuzase să se alinieze unui standard de viață nenorocită? Alergase după un vis ca mulți alții la vremea aceea, după revoluție și nu se pierduse în vicii sau în goluri fascinante, deși unii apropiați și chiar rude îl credeau o mizerie pentru că plecase de acasă și nu rămăsese acolo
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
primit nimic de la tine și în jurnale se vorbește de frig mare în Franța și de echauffourées în Paris... Primește în astă seară în odaia ta prezența îngrijorată și tristă a mamei tale care trăește încordat și de multe ori nenorocit. 31 octombrie [1947], vineri seara Azi o zi extrem de grea; dimineața de la 8½ la 1½ clase; zbateri cu jurnalul de perete, cu programul lucrărilor ciclului democrat, la 1½ d-na Georgescu desperată; cu ea iar la minister fără succes, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]