2,174 matches
-
lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise prin poștă. Cântecele muzicanților de stradă se amestecă cu muzica de mall, cu strigătele vânzătorilor ambulanți, cu talk-showurile de la radio. Trăim într-o babilonie amețitoare. Într-o realitate a cuvintelor neobosite. Într-o supă de ADN în care se clocește dezastrul. Universul natural a fost distrus; ne-a rămas doar universul acesta haotic al limbajului. Fratele cel Mare cântă și dansează, iar noi nu avem ce face decât să stăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ai stofă de învingător! Parfumul florilor plutind în aer - invitația lansată albinelor să se adape din nectarul iubirii... Cine-ți pune scara să te ajute să urci n-o face întotdeauna dezinteresat. Materia primară a împlinirii unui vis este munca neobosită. Leagă prietenie cu oamenii puternici dacă vrei ca drumul pe care te-ai hotărât să urci, să ți se pară mai ușor! Horoscopul - invenție agreabilă a oamenilor de a-și înțelege rostul pe pământ sub stelele neantului. A fi tolerant
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Comănești Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Dă-mi, toamnă Dă-mi, toamnă, ochi tăi căprui Dă-mi, toamnă, mii de gutui, Și mai dă-mi și-un zâmbet larg, Că îmi este foarte drag Să te văd fericită, Țanțoșă și neobosită, Să dansăm noi pe câmpii Printre frunze ruginii. Să cântăm ușor cu vântul De să răsune tot pământul. Iarnă A venit cam fără de veste Iarna cea imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cap. - Pierric a putut foarte bine servi drept executant al acțiunilor josnice. 20 Nu degeaba era fiica mamei ei, Își spuse Lucas după ce o interogase pe Gwenaëlle Le Bihan timp de o oră și suportase răutatea replicilor ei acide. Negase neobosită absolut totul, În bloc: naufragiul, prada și, evident, crimele. În nopțile acelea, era la ea acasă, cu soțul ei. Din păcate pentru ea, Philippe, interogat În paralel de către Marie, se arătă mult mai puțin categoric. Soția sa și cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acestei conștiințe care constituie lumea mediului nostru obișnuit. Percepem casa și suntem neatenți la percepția noastră asupra casei. Avem mereu conștiința lumii și niciodată conștiința conștiinței noastre asupra lumii. Filozofiei îi revine sarcina de a scoate în evidență această activitate neobosită a conștiinței care percepe lumea, care concepe idealitățile și abstracțiunile științei, care închipuie, care își amintește etc., producând astfel toate reprezentările ireale care însoțesc mereu cursul vieții noastre reale. Este adevărat că unii savanți nu au ezitat să pună sub
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mulțumindu-se să o facă să fie aruncat în afara existenței și a universului mediatic, în afara societății și a lumii care era cea a oamenilor. Ce poate face și ce devine în această situație cultura? Ea subzistă în aceeași calitate de neobosită venire în sine a vieții, de rostire a acesteia care nu tace de fapt niciodată. Însă ea rămâne într-un soi de incognito. Schimbul la care năzuiește nu se mai produce în lumina Cetății, prin mijlocirea monumentelor sale, a picturii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astăzi mușc din piatra stâncii, cu gura mea fără limbă, așteptându-l pe acela pe care trebuie să-l ucid. Soarele a început să coboare. Printre crăpăturile stâncii văd gaura pe care o face în metalul încins al cerului, gură neobosită, la fel de neobosită ca și gura mea, ce varsă fără oprire fluvii de flăcări peste deșertul alb. Pe drum, înainte, nimic, nici cel mai mic nor de praf în zare, îndărăt, înspre oraș, sunt sigur că au început să mă caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din piatra stâncii, cu gura mea fără limbă, așteptându-l pe acela pe care trebuie să-l ucid. Soarele a început să coboare. Printre crăpăturile stâncii văd gaura pe care o face în metalul încins al cerului, gură neobosită, la fel de neobosită ca și gura mea, ce varsă fără oprire fluvii de flăcări peste deșertul alb. Pe drum, înainte, nimic, nici cel mai mic nor de praf în zare, îndărăt, înspre oraș, sunt sigur că au început să mă caute, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cuvintelor. Deci se cuvine, deși la sfârșit nu și în ultimul rând, un semn de admirație față de realizatorul desenelor: Mihai Catruna. închei extrem de succinta prezentare a celor care prin cuvânt au zidit această lucrare, mulțumindu-le și lor dar și neobositului Nicolae Stancu pentru această carte care ne aduce într-o firească relație de cauzalitate între versul frumos curgător și marile noastre frământări ideatice. Acea relație pe care poeții o dezvoltă cu o adevărată voluptate a căutării sensurilor frumuseții gândului-cuvânt. Așa
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mea deschide porți de fier Și lacăte și lanțuri, din peisaje pier; Tu mă primești la tine, și îndoieli dezleg Deși, eu, pentru nimeni, nu am un ochi întreg ... Umbre în singurătate Lumini și umbre ne-nconjoară în dansul lor neobosit, Ne plânge doru-n asfințit, Un răsărit ne mai doboară. în brațul drept păstrez o stea Să-ți lumineze pașii goi; în umbrele ce plâng în noi Un cer ți-aș râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aici, în seara asta. A urmat o explozie de aplauze furtunoase, iar mie mi s-a umplut inima de mândrie. — Există o singură persoană căreia chiar trebuie să-i mulțumesc - persoana care a văzut potențialul cărții și care a muncit neobosită ca s-o realizeze. Această carte îi aparține în aceeași măsură în care îmi aparține mie. Claire Truman, editoarea și prietena mea - Claire, vrei să vii aici, te rog? Eu am rămas împietrită, în vreme ce marea de oameni se despărțea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
piețele orășenești plante medicinale rare pe care le culeseseră, pentru ca apoi să-și cheltuiască întregul câștig la cel mai apropiat bordel, unde angajau toate femeile din casă pentru toată noaptea. Una câte una, treceau de la o fată la alta, continuând neobosiți toată noaptea, până când îi provocau unul sau două orgasme fiecărei fete, fără a pierde nici o picătură de spermă. Taoiștii susțin viața trăită în armonie totală cu marile modele ale naturii și venerează femeile tocmai pentru că acestea sunt, prin natura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu semnele panicii În priviri. Doamna James se plânge că i-a cerut doctorului Des Voeux să Îi dea lui Henry suficientă morfină pentru a-l liniști, iar acesta a refuzat. A doua zi, Însă, lucrurile se Îmbunătățesc. La instrucțiunile neobositului doctor, În apartament este adusă o canapea cu rotile fixate sub picioare, cu ajutorul căreia Henry poate fi mutat cu ușurință din dormitor În salon. Burgess Împinge canapeaua lângă fereastră, pentru ca să se poată uita la vasele și barjele care Încrețesc apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parte când Încearcă să Îi arate numele și semnăturile de la sfârșitul lor. În cele din urmă, renunță la efortul neproductiv și Îi cere lui Burgess să mute canapeaua lui Henry lângă fereastra salonului, unde priveliștea vaselor care se perindă, despicând neobosite apele maronii ale Tamisei, Își face obișnuitul efect calmant. În ziua următoare sosește Peggy, fiica dnei James, care a plecat cu vaporul din New York În Ajunul Crăciunului. Faptul că a fost dispusă să Înfrunte oceanul iarna și submarinele germane, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că femeia din fața ei se dovedea a fi un adversar redutabil. Și nu era deloc proastă. — Da, Julia, într-adevăr, i-a răspuns Deborah cu fermitate. L-ai cunoscut pe soțul meu, l-ai luat la ochi, l-ai urmărit neobosită și, finalmente, mi l-ai furat. Niciodată... nici măcar o singură dată... nu ți-ai exprimat nici cea mai mică urmă de regret față de mine, n-ai avut remușcări pentru comportamentul tău. De fapt, din câte mi-a spus James, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lumina strălucitoare cînd doi tineri ieșiră În fugă spre mașina lor. Bărbații se foiau prin jurul unui covor de flori ornamental, de parcă se pregăteau să se ușureze În belșițe, cu mîinile Îndesate În buzunarele surtucelor marinărești și cu picioarele bătînd acel neobosit pas-pe-loc tipic dealerilor care-și așteaptă clienții. Terasa piscinei era pustie, apa Învolburată Începea să se liniștească odată cu lăsarea nopții. Mi-am cărat valizele pînă la ușile liftului, care Înțepenise la etajul trei. Holul ducea spre apartamentul lui Frank, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mult decât o simplă paradare vestimentară, să revenim la Muscadini. „Soldați tumultuoși ai noii ordini, ei purtau mereu ochelari, ca și cum vederea le-ar fi fost slăbită.” Ce vor de fapt să spună cuvintele Încărcate de reproș ale lui Louis Blanc, neobositul apărător al idealurilor socialiste, În 1862, când scrie Istoria Revoluției Franceze? Că Muscadinii ar fi un simbol al cecității umane, al neputinței de a vedea cu limpezime Încotro se Îndreaptă lumea. „Armele lor sunt un baston scurt și plumbuit, gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exil voluntar la Calais, Brummell nu Încetează să atragă, precum un magnet, protipendada saloanelor Londrei. Modestul oraș Învăluit În cețuri se transformă rapid În loc de pelerinaj al Eleganților. Se perindă timp de câțiva ani prin locuința gloriosului de odinioară, cu aceeași neobosită admirație, ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven. Și câți alții. Chiar și vechiul său curtezan, ajuns rege, trece pe la 1821 prin Calais. „Cu moliciunea unui suflet blazat a aranjat lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de rând, Însă alcătuiesc un Întreg poem pentru privirea artiștilor, a oamenilor de lume deprinși să hoinărească pe străzi! Este vorba despre o perfectă concordanță Între culoarea veșmintelor și desenul lor; despre desăvârșirea detaliilor, care poartă urma mâinii dibace și neobosite a cameristei. Aceste Înalte autorități feminine știu de minune să se supună constrângerilor rolului impus de cel ce se plimbă la pas, deoarece au jubilat de nenumărate ori trăind toate Îndrăznelile permise de mersul cu trăsura; căci numai persoanele deprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și rătăcirile lui! Entuziasmul superior al firii omului nu și-a găsit Încă un Exponent; totuși, Își urmează drumul, indestructibil și neobosit, și acționează orbește În marile adâncuri: astfel, el se Întrupează Întruna În Sectă după Sectă și În Biserică după Biserică și se dizolvă Într-o nouă metamorfoză. Acest lucru se observă mai ales În Anglia, care, fiind cea mai bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
O patrie pierdută e precum trupul lipsit de viață al cuiva apropiat; înmormântați-o cu respect și credeți în viața veșnică. Cuvintele lui Astaghfirullah răsunau în ritmul mătăniilor din chihlimbar pe care degetele lui slabe și cucernice le tot prefirau, neobosite. În jurul predicatorului, patru chipuri bărboase și grave, printre care și cel al lui Mohamed, tatăl meu, patru chipuri prelungi peste care se așternea aceeași neliniște pe care șeicul o întărâta fără milă. — Plecați, porniți în pribegie, lăsați-L pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coș plin cu struguri, caise, pere și prune. În schimb, a căpătat zâmbete binevoitoare și cuvinte menite s-o îmbărbăteze. Apoi ea s-a retras îndărătul unei uși, lăsându-ne să discutăm. Restul anului s-a scurs în întregime în neobosite demersuri și interminabile consfătuiri. Uneori, persoane din afara familiei veneau să ni se alăture, aducându-ne sfaturile lor și împărtășindu-ne dezamăgirea. Majoritatea erau granadini, dar mai erau și doi dintre prietenii mei. Unul era, bineînțeles, Harun, care avea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
caravană care pleca spre Mecca. La jumătatea drumului dintre cele două orașe, mi-am părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât după o nouă zi de drum, și doar când am ajuns în fața zidurilor. Orașul de baștină al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Președintele progresiștilor era José Luciano de Castro, figură populară în politica portugheză de la sfârșitul veacului trecut și începutul secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie electorală. Viața politică îl făcuse sceptic și amoral. Uitase repede visurile studenției de la Coimbra. Căuta procese zgomotoase și remuneratorii. Ca aproape toți oamenii politici portughezi, debutase prin gazetărie și scria cu mare ușurință articole în toate domeniile. Era un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]