2,473 matches
-
arunca din nou vraja asupra ei: susținea un ultim recital vocal fără cusur, cu Impromptu-ul În la bemol de Chopin, și cădea moartă pe pernă. Little Billee o urma În mormânt nu mult după aceea, Într-un gest de nepăsare auctorială tipică: „În povestea aceasta au fost prea multe suferințe, de aceea voi vorbi cât mai puțin despre suferința lui Little Billee, Însănătoșirea lui lentă și numai parțială, paralizia forțelor sale ca pictor și declinul rapid, moartea timpurie, capitularea bărbătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
familie bună, se vede imediat...“ Despre soră abia dacă am vorbit sau numai cu prudență, fiindcă fiertura tulbure a tristeții abia se mai așezase puțin și nu era cazul să fie răscolită din nou. Eu voi fi spus cu superficială nepăsare ceva de genul „Dacă ea e fericită acolo...“ Ca ultima oară, mă uit în jur, văd tabloul cu ochiul-boului pictat de mine, văd mobilele de curând achiziționate, bucată cu bucată. Văd comoda din dormitorul părinților, pe care se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am iubit totul în afară de ce trebuia. Din tot ce dă savoare vieții de suprafață, nimic nu mi-a fost străin: gîndul subțire, hazul, ironia. Curios e chiar că mi-am iubit trupul bătîndu-mi joc de el. Și am trecut cu nepăsare pe lîngă mîinile pe care cei din jur mi le-au întins cu prietenie. Dar am crezut prea mult in mine găsindu-mi incontestabile calități, nepedepsindu-mi defectele, strigînd întotdeauna cînd am fost lovit că sînt nevinovat.” Oh, Doamne, cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că ei aduc ploaia, ne apără de insolație sau circulă pe boltă special pentru iubitorii de pictură. Nici gînd. Și, mai mult, acum vine rebusul, „eu Îl ascult surîzÎnd, Îmi mut pasărea nevăzută de pe umărul drept pe umărul stîng, crinii nepăsării din ochiul drept În ochiul stîng și-mi pompez sîngele În jos spre genunchi”. Păcat de efort, dacă tot e să-ți muți păsărica, de ce să-ți pompezi sîngele mai jos de genunchi. Mai ales acum, cînd editura Fii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă indiferență, delăsare, și noi n-am delăsat niciodată, nepăsare, teluric sau televizor. Nu neapărat viteaz, că nici nu-i cazul, dar ospitalier sîntem. În pagina 4, Eugen Barbu nu ține cont de faptul c-a murit de vreo șase luni, și-i beștelește pe americani. „Uite că noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dori cu inconștiență să adune câte sunt în jur și continuă să fie, să se nască, să miște, să salte, să izbucnească, să cânte, să înflorească, să se îmbete de răsuflarea lucrurilor, să tremure de dor, să se umple de nepăsare, să existe și să facă tot ce se poate și mai târziu; iar starea asta de neliniște pe care n-o mai trăise, de parcă s-ar apropia acum, în clipa următoare, sfârșitul, încât trebuie să mai vadă, să mai audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ne imaginăm că plutim, chiar dacă apele nu sunt bune, cum s-a spus, iar câte se întâmplă în jurul nostru se întâmplă și cu noi, în învălmășeală și simultaneitate, încât n-am mai fi în stare să despărțim trufia, invidia, mânia, nepăsarea, trândăvia, risipa și zgârcenia, lăcomia și desfrânarea, care nici măcar nu pot să se arate în deplinătatea lor caricaturală, pentru că nu sunt decât umbre și urme și se amestecă și trec din una într-alta. Încât ar fi inutilă încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
luară ceștile de porțelan. Spuma berii se ridică Înnebunitor de repede pînă la marginea curbată a porțelanului. Dedesubt, berea era rece, amăruie, minunată. Helen Închise ochii bucurîndu-se de razele soarelui care-i cădeau pe față, plăcîndu-i la nebunie sentimentul de nepăsare, de vacanță, faptul că bea bere Într-un loc atît de public. Dar ascunse sticlele Într-un pliu al sacoșei de pînză. — Ce-ar fi să mă vadă unul dintre clienții mei? — O, la naiba cu clienții tăi, zise Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la ușa scăldată de lună; Iar calul În tăcere rumega iarba Covorului din crengi de ferigi. În ziua interviului, prezența și felul În care vorbeau tinerele educate din sala de așteptare a ministerului o Îngroziseră. Una dintre ele spusese cu nepăsare, „O să fie un fleac, fetelor! Doresc să vadă că nu ne vopsim și că nu folosim cuvinte ca tati sau closet sau orori de genul ăsta.“ Interviul a decurs bine, de fapt, dar nici acum, Viv nu putea auzi cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndi cum le atinsese abia, atunci, cu vîrfurile degetelor. Ea și Julia stătuseră Împreună - doar atît, ca acum. Nu se Întîmplase nimic care să schimbe situația. Oricum, nu se mai putea imagina atingînd vreo parte a trupului Juliei, așa, cu nepăsare. Ideea era incitantă, dar și Înspăimîntătoare. Mai discutară puțin despre casele din spatele acelei piețe. Julia i le arătă pe cele pe care le vizitase și-i descrise ce văzuse În ele. Dar mîneca ei se agăța În continuare de paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se uită din nou peste umăr. Oare mai contează ce ți-am spus? Pentru mine, nu. Dar dacă vrei să terminăm toată chestia... — Nu, zise Helen. Nu dorea asta. Și era speriată că Julia pusese problema despărțirii lor cu atîta nepăsare. Timp de o clipă, nesfîrșită și chinuitoare, se simți total singură - abandonată atît de Julia, cît și de Kay. Continuă să se Îmbrace fără să scoată o vorbă. Julia stătea În aceeași poziție lîngă șemineu. CÎnd, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cuvinte divine; acesta era decorul acelor case; cea mai lăudabilă trăsătură a lor era faptul recunoscut că erau de o răutate moderată și ca un fel de piedică a mîndriei militare. Grija pastorală pentru popor fu, astfel, abandonată cu atîta nepăsare către Clerul de jos, încît încet, încet preoții de parohie deveniră păstori în ochii poporului, iar rolul de păstor al Episcopului 67, încredințat acestuia de către Cristos, singurul Păstor, fu uitat. Clerul de jos, apoi, și Episcopii, căpătînd ocupații atît de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înver șunare. Mă opresc din iureșul cuvintelor. De-abia atunci gândul con cret despre cum anume voi ajunge eu la mare cu Eduard de 1 Mai mă dezarmează pentru o secundă. Dar îl alung ca pe o muscă, dând cu nepăsare din umeri. Va trebui să găsesc un pretext ca să ajung la mare cu tine de 1 Mai... dar am o grămadă de timp. Sunt mai bine de două luni până atunci... Da, mergem sigur! Vreau să-i propun să batem
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
foarte bătrână - așa, la vreo treizeci de ani. Aranjată, dichisită, rece, calculată... Nu dădeam doi bani pe nimeni. Poate doar un ban, acolo, pe mine. Toți vorbeau tare și urât și eu îmi pusesem vată în urechi și zâmbeam cu nepăsare. Asta pentru că nu mai auzeam nimic. Deodată mi se pare că aud un zgomot și tresar, cu ochii larg deschiși. Nu, nu mi se pare. S-a deschis ușa la mine și a intrat mama, care mă fixează cu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Din senin, mă apucă râsul. Un râs puternic, incontrolabil, amestecat cu lacrimi. Ce proastă sunt! De parcă ar mai conta unde l-am pus și unde-l mai pun de-acum! îmi scot ochelarii și continui să râd, sonor, răsturnând cu nepăsare teancul de casete de pe masă și uitându-mă cu dispreț la jurnal. Mi se pare un subterfugiu ieftin, de domeniul trecutului, ca și mu zica pro gresivă pe care am tot ridicat-o în slăvi. Jalnici și mohorâți substituți de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tacă îndelung. Cred c-ar fi bine să mă întâlnesc, totuși, cu gașca, rosti el, deodată. Dacă-i bal, bal să fie! Adu-i pe toți, ce mama naibii! Nu-i nimic. Să facă barem o baie de distracție și nepăsare! De altfel, dacă stă să judece bine, se izolase destul. Aproape că a uitat cum e carnea unei fete. Se simți de îndată invadat de par fumul excitării. își desfăcu o bere rece și se întinse în pat. 4. Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în Apa cea rece și câinoasă, care atâta aștepta Iar Daniel Mărăcinescu, cel ce stârnise această periculoasă sfădălie și el știa că de la el li se trage astfel se alătură celor doi încăierați, din care țâșnea focul mâniei și al nepăsării de rușinea celor din jur Și pe dată, am văzut scăpărând, în mâna lui, tăiș alb de cuțit, al cărui fulger ne-a împietrit de grozăvia celor ce urma să se întâmple Deci Daniel Mărăcinescu odată a înălțat el cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la gură, crănțănind-o între dinți, ca un cal, care roade la sfeclă, în grădină și parcă, făcându-ne în ciudă, la toți Deci Pamfil Duran l-a privit cu ochii holbați și cu falca scăpată, după care, la atâta nepăsare și la atâta grosime de obraz, a cerut din privire ajutor către noi, ceilalți Atunci, Enea Căpută, cel cu un ochi verde și cu unul albastru, a zis că: de ce-mi zici tâlhar, că nu ți-am furat nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din ea, dar devenise pentru fiecare dintre noi o sarcină serioasă și o povară dincolo de puterile noastre, nu numai atâta cât zice cântarul că ar avea în greutate Deci așa fiind starea mea de istovire în așteptare și asta fiind nepăsarea mea, nu am mai luat în considerare ușoarele smuncituri, care se simțeau tremurând, într-o parte a schelelor sondei Însă atunci a ridicat privirea Manuil Fragă și i-am văzut cum ochii i se depărtează între ei și se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără grabă, se lasă vaporizați în distanță. Prezența îndepărtatelor siluete en passant nu-i conferă lui Mircea, însă, nici un simțământ de ocrotire sau de solidaritate, fiindcă cine ce are să caute pe aici? se întreabă el. Doar solitari suspecți, prin însăși nepăsarea cu care se aventurează în acest tărâm al dărâmăturilor. Sfiicios față de singurătate, Mircea nu ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți din această etnie, hoinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pânza albă, cu canafuri albastre la poale, întinsă frumos, pe masă. Nici n-au dat răspuns de cuviință, când Trandafira s-a alintat, ca orice gospodină, ce așteaptă răsplata laudei, zicând precum că bucatele ei nu-s așa de deocheate... Nepăsarea lor stârni amărăciunea lui Vartolomei, care spuse, cu năduf: Ehehei, dacă ați fi nimerit, aici, nu peste multă vreme, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, când e hram, la noi, în sat!... Ce de bunătăți v-ar trece pe dinaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se mai poate dormi de chirăiturile prichindeilor dezlănțuiți care scoală lumea cu noaptea-n cap fără nici o umbră de rușine. Din interior, răspunsul respectivului Mitică se aude clar și tare: "Nu găsesc untdelemnul!". La auzul acestor cuvinte cu accent de nepăsare fața femeii se strânge într-o mimică enervată. Își saltă agresiv poalele halatului si dispare, închizând ușa în urma ei. Peste drum, sprijinind peretele unui hotel cu aspect sordid dinspre care vine un iz puturos de varză murată și bere trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comentatori, inclusiv prin mai modesta contribuție a "arhanghelului Mihail circumcisul, angelul păzitor al onoarei patronului", cum l-a numit Ludo, Cuvîntul prevestise că va curge sînge. În ajunul Crăciunului, în același număr în care Sebastian își declara pe pagina întîi nepăsarea față de sîngele alegătorilor, Zelea Codreanu făgăduia, pe pagina a treia, că cei "peste 10 000 de copii români" închiși (adică de legionari; cifra, cum am mai spus, este cu multe mii exagerată) "nu vor rămîne nerăzbunați". Și n-au rămas
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
multe scene din cărțile de succes. Prima mînă, cel mai nou volum al ei, e o carte de memorialistică în care își povestește copilăria la Roma, în anii fascismului și ai războiului. Amintirile dintr-o perioadă în care inocența și nepăsarea lasă treptat locul spaimelor și suferințelor provocate de război sînt tulburătoare dar nu patetice, nici lipsite de haz. Fiica mezină a unei familii din marea burghezie romană a anilor ^30, Rosetta Loy evocă universul în care a crescut fără griji
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8689_a_10014]