3,633 matches
-
vederii. Mi-a trecut prin minte că se putea ca lipsa aceea de posibile ascunzători să fie deliberată. îAm aflat mai târziu că chiar așa și era.) Cât de paranoici puteau să fie? m-am gândit sub imperiul unei furii neputincioase. Paranoici nenorociți, ciudați nenorociți, nebuni nenorociți, nenorociți! Am rămas în picioare, cu sticla în mână. Simțeam că mă ia cu amețeală în timp ce furia mi se transforma în teamă și invers. Trebuia să scap cumva de sticla aia! Era foarte important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prin care te-ai învoit să rămâi aici trei săptămâni. Acum ți-e limpede? Să știi că n-am nici o reținere să obțin hotărârea judecătorească ca să te împiedic să pleci. Nu puteți să faceți așa ceva. Eram gâtuită de o furie neputincioasă. —Ba pot și chiar asta o să fac. Dacă n-aș proceda așa, ar însemna să nu-mi îndeplinesc obligațiile. O să fug, o să evadez de-aici, am declarat cu sălbăticie. Deocamdată, nimic nu mă poate împiedica să ies pe poartă. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Poate... ăăăă... știți, fiindcă nu am întâlnit femeia potrivită? a încercat el curajos. — Asta crezi într-adevăr, John Joe? l-a întrebat Josephine cu un rânjet oribil. John Joe și-a lăsat mâinile să cadă pe lângă corp într-un gest neputincios. Presupun că da. —Eu nu cred că e așa, John Joe. Vineri te-am întrebat dacă ți-ai pierdut vreodată virginitatea. Ești pregătit să-mi răspunzi la întrebarea asta? John Joe își privea ghetele. Nici măcar nu încerca să tragă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
repetat Josephine. Nu mă deranjează, am bolborosit eu. Știu că nu te deranjează, mi-a răspuns Josephine foarte jovială. Și tocmai de asta o să devii centrul atenției. Inima a început să-mi bată să-mi spargă pieptul și o furie neputincioasă creștea în mine. îmi venea să răstorn scaunele, să-i ard una înfumuratei de Josephine și să fug până la New York ca să-l omor pe Luke. Mi-am dat brusc seama că era o tâmpenie să stau închisă la Cloisters și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puteam nici să respir ca lumea, iar capul parcă-mi plutea. Nu mai plânsesem în halul ăla din adolescență. Simțeam că mă sufoc de-atâta durere. O durere care o depășea cu mult pe cea pricinuită de Luke. Eram prizoniera neputincioasă a unei tristeți profunde, pure și extrem de vechi. Ceilalți pacienți au fost foarte drăguți cu mine. Mi-au oferit batiste de hârtie și umeri pe care să plâng, dar eu aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu e altă soluție“ și ea nu auzea și nu răspundea. Se îmbrăcă grăbit, să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei să ne dovedească, mereu și mereu? Că suntem răi, perfizi, slabi? Și că suntem, totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli strâmtorați, ucenici ai iluziei! Bolnavi ai efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-a stins și acestuia lumânarea. Apoi, grasa cu păr verde și cu privirea diavolului. Apoi, următorul și iar următorul. Când se pregătea să sufle în lumânarea băiatului care tremura, zgâlțâindu-se, neputincios, s-au stins, dintr-odată, ca la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în sfârșit, acțiunea, profesorul arăta mai tânăr decât vârsta pretinsă de acte. Încă tânăr arăta fostul profesor, Tolea Voinov, autoselecționat ca momeală, declanșator, încurcă-lume. Young Anatol, în costumația anotimpului juvenil și alert. Sfidarea, sfidarea, professore! Dovada că mai există pentru neputincios, chiar când totul pare strivit, o șansă. Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru labe, ca o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri. Câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brutal refuzate. (Text publicat în Boston Sunday Globe din 11 iunie 1995; versiunea în limba română aparține lui Liviu Petrescu și a fost publicată în Steaua, nr. 7/1996.) Ecouri din presa străinătc "Ecouri din presa străină" „Ce șanse au neputincioșii împotriva puterii dosarelor secrete? Orice ecouri ale faimosului eseu Puterea celor fără putere de Vaclav Havel sună cu o ironică disperare în peisajul românesc al domnului Manea. Dacă pentru Havel filozofia morală a indicat calea spre disidență în Europa de Est, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a mai primit nici o veste de la ea de trei ani. Și o fetiță fugită de-acasă, care refuză să vorbească. Nu, nu am câtuși de puțin intenția de a le dezvălui celor doi Chowder adevărul micului nostru clan fracturat și neputincios. Nu astă-seară. Nici astă-seară și, fără îndoială, nici altcândva. Tom nutrește probabil aceleași gânduri ca și mine, căci intervine grăbit, încercând să ducă discuția în altă direcție. Începe prin a-i pune lui Honey întrebări despre slujbă. De când e învățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
poți să-ți scoți femeia la o cafea? Da, de ce s-o scot, las’ să stea la cratiță!! Pe vremea aceea nu-l descoperisem nici pe M. Houllebecq, cu umorile lui antiarabe de genul toate femeile arabe sunt niște târfe neputincioase, în Platteformes, romanul din 2002, după ce mama autorului trecuse la Islam. Cu ce oameni bei tu? își sapă Zina o cută verticală la rădăcina nasului, auzind de asemenea vederi talibane. Zina nici nu m-ar fi putut găsi cu ajutorul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sufleteascè! Și că sè mè asigur cè nu existè backup-uri vechi am adèugat o altè linie în script-ul care sè șteargè orice fișiere mai vechi de zece zile find / backups / full backup-* -mtime +10 -exec rm - rf {} \, Mè voi da bètut, neputincios Oedip în fața încuietoarei întrebèri, Dacè necunoscută pe care o cunosc nu m-ar fi întrerupt cu problema de memorie pe care mi-a pus-o, aș fi continuat sè mè gândesc la mine și la ce înțeleg prin viață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
obraznic, isi strecura mâinile în zulufii ei negri, degetele încâlcindu-mi-se în pèrul ei lung și des, urmau urlete, alergèturi în sufragerie, zborul spre candelabru, reproșurile adresate lui Matei, Matei, nu e frumos s-o tragi de pèr, eu, neputincios, încercând sè-i explic mamei cè nu doream s-o trag de pèr, ci cè nu știu cum, dar atunci când degetele mele ajungeau în pèrul ei nu mi le mai puteam desprinde, ea se smucea, mama zâmbind ca si cum ar ști taine inaccesibile bèiețelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
între noi m-ar putea opri, Albul, lipsit de precizie mutè nebun în g2, dar, ca în vis când, desi ai vrea sè strigi și sè ceri ajutor, nu ești în stare sè articulezi nici un sunet, buzele ei se mișcè neputincioase, foarte aproape de urechea mea, Matei e de neoprit! Negrul reia atacul pe flancul reginei, profitând de deschiderea de pe coloana c, Nimic n-o ajutè, nici obiectele familiare din jur, bibliotecă cu cèrți nu are nici o putere asupra lui Matei, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pèțit asta când, dintr-un motiv oarecare, neavând telefonul la ei, au fost incapabili, în cazul în care au fost nevoiți sè dea un telefon important sau vital, sè-și aminteascè din minte mècar un numèr din agenda lor telefonicè!? Pun neputincios receptorul în furcè, Mulțumesc, dar nu-i știu numèrul, îl am memorat pe telefonul mobil! Revin abètut la biroul declarației mele nescrise, mè așez încet, de parcè aș fi îmbètrânit brusc cu o sutè de ani, chipul omului în uniformè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
n-aș vrea pentru nimic în lume ca tatèl meu sè creadè despre mine cè sunt un pervers nenorocit și cè nu sunt în stare sè scriu că lumea o declarație! Iatè-mè în fața plutonierului major, mai precis, a tatèl meu, neputincios și vinovat! Tatè, ajutè-mè! Adresându-mè în declarație direct tatèlui meu, Tatè! Sunt vinovat cè nu am venit acasè de Crèciun, sè fiu cu voi, cu tine și cu mama! mama a pregètit prèjiturele bune, în casè miroase frumos, tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
așa cum și trupul tău s-a degradat. În copilărie toți din jur erau, dacă nu tineri, măcar plini de viață, puternici... Lumea Întreagă era nouă, proaspătă, pentru că ochiul copilului transferă asupra celor din jur nevoia de protecție a făpturii lui neputincioase...Voi Însă, dragii mei, sunteți prea tineri ca să Înțelegeți ce vă spun... Voi nici nu aveți unde să vă Întoarceți și pe toate le știți la perfecție, dar numai din cărți! —Să Înțeleg că ne reproșați tinerețea noastră, domnule profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a putut permite să piardă timpul niciodată. El nu a mers de bunăvoie decât la concertele Anei Maria. * Christa s-a oprit și ea din aplaudat. Tot trage de lănțișorul de la gât: Încearcă să descifreze ecranul ceasului, mijindu-și ochii, neputincioasă. Nu vrea să-și pună, În acest moment, ochelarii. — ...Nu plecăm Înainte ca să biseze? Îl Întreabă. Veșnicul lui contratimp cu Christa. S-ar părea că În fine l-a auzit și, brusc, este de acord să plece. Acum. Sau e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de acord să plece. Acum. Sau e rapiditatea reacției ei atunci când privirea lui Întârzie pe o făptură tânără? —...De ce să plecăm noi primii? se miră el. Evident că n-are să mai biseze. Bună-credință, fairplay, egoism, duioșie față de copii, animale, făpturi neputincioase, respect față de adevăr, tradiție și ceremonialul acceptat - iată ce i s-a transplantat lui aici, În fiecare din ultimii lui patruzeci de ani. Iată ce crede că recunoaște În acest public copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
publicitar. Lavazza. Literele roșii cu acoladă aurie. Plinul, mai Întâi. Și, pe urmă, el o decaf, ea un ceai de plante. Sau un espresso? Încordează mușchii moi, amorțiți - cum se ridica, dintr-un foc, altădată și de ce acum corpul cade, neputincios, la loc? Și Traian a căzut Într-o parte, cu capul rezemat de geam, și respiră ciudat, un fel de sforăit zgomotos... — ...Hai, trezește-te! Ce repede ai adormit, nici n-am observat! Haide, scoate-ți centura, doar nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu cea mai binevoitoare expresie, pentru că era o gazdă perfectă, s-a adresat invitaților săi. „Dar de ce atâta tristețe, iubiții mei? Doar ați venit aici ca să uitați de tristețea vremurilor în care trăim și de întâmplările amare la care asistăm neputincioși.” După care și-a ridicat cupa, urându-le tuturor sănătate și viață lungă, apoi s-a uitat în sus, spre cafasuri, făcându-le semn muzicanților să-și reia muzica întreruptă. Furat de amintiri, Ledoulx se ridică, ținându-și paharul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Toinette, indispusă și iritată la culme din cauza covorului compromis. Doar te-am prevenit! Cu măselele nu te joci. Uite, uite în ce hal arată covorul acum! ― Julien! Mmm! Cheamă-l pe Julien! Ledoulx se târî până la un fotoliu, zvârcolindu-se neputincios când pe o parte, când pe cealaltă. Mor!...Mmm!... Mor!... ― Trebuia să-ți cauți un doctor priceput, așa cum te-am tot sfătuit. Nu înțeleg ce-ai așteptat? Nu pot să înțeleg și pace! Când e vorba de măsele, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de indispus, pe covorul din fața biroului. De acolo vedea cel mai bine cum roiau ideile. Numai că stăpânul său nu era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-o tot freca neputincios. Nasul fin al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]