2,114 matches
-
nu-i pasă. Îmi plimb privirea prin cameră, în căutarea unui obiect cu care să-l lovesc în cap. Să tresară. Să-l doară. Să-l văd cum se ntoarce. Să-i văd mirarea amestecată cu furie în ochii ăia nesimțiți. Să văd cum își duce mâna la cap, cum își pipăie țeasta, cum se uită la palma pătată de sânge. Pe măsuța coșcovită, la nici jumătate de metru de mâna mea, e un prespapier. Exact ce-mi trebuie. E făcut
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
coșcovită, la nici jumătate de metru de mâna mea, e un prespapier. Exact ce-mi trebuie. E făcut dintr-o bucată de marmură. Dau comandă la creier. Îi spun întinde mâna și ia obiectul ăsta contondent și sparge-i capul nesimțitului. Și creierul meu înțelege și-i dă comandă mâinii mele drepte. Iar mâna mea rămâne inertă, în poală. Mă uit la ea. Mâna mea dreaptă. Îi ordon să ia obiectul. Fă-i capul praf. Omoară-l pe parazitul ăsta care
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
se sinchisește proasta asta să mă primească în cabinet nici măcar nu-și cere scuze. Cică să mă descalț și să urc pe cântar. Și când vede câte chile am face cică aaa, păi nu prea stăm pe roze. Auzi, mă, nesimțita. Adică eu mă dau de ceasu morții s-ajung la proasta asta, numa fincă mi-ai zis tu că e mare specialistă, și ea-mi zice că nu stăm pe roze. Păi îți dai seama că mai aveam puțin și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că ea așteaptă să mai spun ceva, dar eu tac și aștept să spună ea ceva. Uite, am sub ochii mei un mail de la o femeie care spune așa. Omul ăsta se bagă singur în poveștile lui, într-una e nesimțit, într-alta e umil și caută de lucru, și tot așa. N-are altă treabă? Nu poate să scrie despre ce ne interesează pe noi? Dacă nu știe să prezinte un ruj sau o cremă de față, nu pricep de ce
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
am oprit să luăm lemnele pregătite din timpul zilei, salcâm pentru foc. Când căruța s-a umplut, m-am cocoțat pe grămada de lemne uscate. Mă simțeam ca Făt frumos călare pe calul lui cel năzdrăvan. Înserarea se apropia pe nesimțite, în scurt timp întunericul se lăsă peste noi ca o pătură albastră răcoroasă. Căruța încărcată scârțâia din toate încheieturile, drumul alb nu se mai vedea, ne apropiam de râu și de podul de lemn șubrezit, cu pilonii de susținere putreziți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fusese luat la vale de apele învolburate ale râului, umflate de ploile torențiale de la munte. Într-adevăr, dimineața, când am pornit spre colină, deși era senin până hăt-departe, apa râului părea mai mare. Moșul a dispărut întocmai cum apăruse pe nesimțite. Tata, rămas pe gânduri, a privit cu uimire căruța plină cu lemne de foc, s-a uitat deznădăjduit la mine, a luat biciușca în mână și a început să bată calul. Eu am coborât repede din căruță, priveam cu ciudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
șerpuia cu repeziciune la vale. Adunătura de oameni privea îngrozită, în timp ce o femeie țipa cu disperare, necontrolat. Tata își întoarse privirea uimită și resemnată, totodată, spre mine, fiindcă moșul cu barba lungă și toiagul în mână dispăruse, așa cum venise pe nesimțite. Moșul ăsta apare și dispare când nu trebuie, spuse cu ciudă tata. Să mergem spre casă, primejdiile se pare că au trecut. Tata pășea tăcut, cu privirea ațintită drept în față, de parcă undeva acolo, aproape de casă, se aștepta să găsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
edificiu. Unii adormiseră, alții abia se pregăteau de culcare sau discutau încă, adunați în mici grupuri. Era un moment de relaxare, întrucât prin ferestrele larg deschise se auzea de undeva, de departe, glasul plăcut al unei fete, cântând. Aproape pe nesimțite lumina se stinse, grăbind sosirea timpului când intrau în stăpânirea somnului. Dar somnul lui putea fi altceva decât continua repetare a faptelor zilei?! Când încă mai răsuna în mintea sa ațipită acel cântec reverberație târzie a unei melodii demult uitată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
japoneză. Răsfoi mai departe și se opri îndelung asupra altor versuri, și al altora, ce-i dezvăluiau pentru prima oară sensuri noi, nebănuite... Când își ridică în sfârșit ochii, soarele scăpăra spre apus. Își privi mirată ceasul: timpul trecuse pe nesimțite. Tânăra femeie privi în jur neliniștită, de parcă ar fi căutat ceva dispărut sau uitat de mult într-un colț al încăperii sau într-un colț al memoriei sale afective. Părăsi încăperea obscură a bibliotecii încredințată că bărbatul cu ochi migdalați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în afara preocupărilor sale, vedea doar prezentul, bun sau rău. Pe cele rele le alunga din minte, nu se speria de nimic. De câțiva ani, însă, trecutul și prezentul se învălmășeau, trecutul se apropia parcă de prezent, prezentul se contopea pe nesimțite cu trecutul. O demarcație precisă nu mai exista, existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ce face) să nu fie vizitat de nimeni. Pentru că nici băieții lui nu veneau la el, se obișnuiseră și ei cu alt mod de viață, în concediu preferau să meargă la munte sau la mare. Prima oră a trecut pe nesimțite, trenul alerga repede pe câmpia albastră și întinsă. Peste trei ore, începu să se plictisească. Ieși pe coridor, privi pe fereastră zăpada sclipitoare. N-avea ce să vadă, încât reveni în compartiment. Acolo se aflau câteva persoane, oameni posomorâți, unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Fiecare venea și cânta două arii, ce voia, dar veneam de amorul artei, iar publicul era în delir! — În Italia, mai ales, ați dat o grămadă de concerte de binefacere... — Pentru toate bolile, pentru toți copiii! Nu poți să fii nesimțit, să aduni și să strângi, fără să te mai gândești și la ceilalți. Azi, e suficient să deschizi gura de două ori și deja ai fotografia pe ELLE sau pe Paris Match. Constat, nu mă plâng. Sunt alte vremuri. Nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mine întâlnirea cu acest mare om și înalt prelat, îmi adunam toate puterile de concentrare ca odată ajuns în fața lui să profit la maximum de fiecare gest al lui, de fiecare vorbă, de orice idee ce venea de la dânsul. Pe nesimțite parcă timpul a trecut și iată: ora 6. Primirea a fost ca întotdeauna: caldă, cordială, frățească. Ultima dată îl văzusem în luna ianuarie, cu patru luni înaintea sfârșitului războiului. Puternica lui personalitate era atât de prezentă în mine, încât aveam
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-uri diferite. Deși acum moda la tineret este mai degrabă să ai un computer bun cu TV tuner” (Irina Mihăilescu). Și tot în vacanța de Paști din 2004, televizorul este motiv de conflict: „Tata o ponegrea pe mama că este nesimțită, că și de Înviere ea se uită la telenovela aia imbecilă, în timp ce pe TVR2 era Iisus din Nazareth: «Uită-te și tu la mă-ta, se uită la porcăria aia și acum, de Înviere. Am plecat din cameră, că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a putea să cumpărăm mult, să stârnim dorințele lor pentru produse de bună calitate și solideă Dar bag de seamă că mă rătăcesc în domeniul vast și cam arid al economiei politice. Dacă această digresiune, spre care am alunecat pe nesimțite vorbind de înnoirile modei și de frivolități, nu va părea prea nelalocul ei, aceasta va fi dovada că moravurile sunt un întreg în care totul depinde de totul. Să ne întoarcem la cea care este subiectul acestui articol. Spuneam, așadar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prieteni și i-a păstrat aproape pe toți. Domnul de Montlosier îi spunea într-o zi că ar putea declara ca Cidul: „Cinci sute dintre ai mei prieteni“. Era cu adevărat o magiciană în arta de a con verti pe nesimțite dragostea în prietenie, lăsându-i acesteia întreaga floare, întregul parfum al primului sen timent. Ea ar fi vrut ca toate să rămână veșnic în aprilie. Inima ei rămăsese acolo, în acea primăvară foarte tim purie când livada e acoperită de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
înșela așteptările este și motivul pentru care s-a născut adjectivul derivat de la numele lui Pinter pentru a descrie mișcarea postmodernă majoră pe care maniera lui a creat-o: e vorba de "pinteresc" (varianta engleză a cuvântului este "pinteresque"). Pe nesimțite, mai lăudat, mai hulit, iubit sau detestat pentru marele mister pe care-l aduce pe scenă, Pinter a ajuns un clasic în viață al postmodernnității. Cu el începe și se încheie un capitol. Cred că foarte curând vom putea spune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le clarifică, iar lectorul abia dacă le intuiește dar experiența fizică e neîndoielnic prezentă în vers. Când și când, câte o vorbă ne arată drumul către "bucuriile" trupului: "plăcerea de neînchipuit", "bucuria deplină", "o aură erotică" (viața la țară). Pe nesimțite, vorbele alunecă spre conotații fizice, dar ambiguitatea și intertextualitatea (uneltele lui Ackroyd de căpătâi, pe care le mânuiește cu un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cărora nu aveam voie să le vorbim. A-i vedea, chiar și de departe, pe occidentali, fie ei și delegați ai partidelor comuniste, era pentru noi un lucru foarte rar. Ca și legăturile cu satul, contactul cu străinii dispăruse pe nesimțite din viața noastră. Aparținea trecutului, adică zilei de ieri. Parcă uitasem tot ceea ce se referea la Occidentul în care trăisem; de altfel, occidentalii deveniseră foarte rari în București, la începutul anilor ’50. Astfel că a pătrunde într-o sală de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
interesele în această companie. Acțiunile care nu erau la început decît în valoare de 500 de livre (și încă nu se cumpărau în vremea aceea decît cu bilete de bancă sau de stat și alte hîrtii absolut discreditate), urcară pe nesimțite pînă la 10.000 de livre. De aici veniră bogățiile enorme ale atîtor persoane necunoscute pînă atunci pe care oarba Fortuna a poftit să le urce pe partea de sus a roții sale, în timp ce azvîrlea într-o groaznică sărăcie cele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
e revelația lui Dumnezeu, tot așa pictura bisericească e revelația cerului în suflet. „Intru în biserică, înăbușit de gânduri ca de niște spini, zice Damaschin podoaba picturii mă atrage și mă uit, îmi desfătează vederea ca o livadă și, pe nesimțite, gloria lui Dumnezeu pătrunde în suflet”(Sf. Ioan Damaschin: Cultul Sfintelor Icoane, p. 45). Teoria damaschiniană a picturii și, prin analogie, a poesiei, e valabilă pentru artă în general. Arta în sensul ei înalt nu este o imitație a naturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
i s-ar impune din afară, căci orice intervenție de acest fel în artă are un efect contrar decât cel urmărit; ci e vorba numai de forța seducției artistice care, pusă în mișcare, face păcatul odios, ca să zicem așa, pe nesimțite. Nici nu e vorba de dozarea meșteșugită a elementelor așa încât, la sfârșit, virtutea să iasă triumfătoare. În opera de artă, păcatul poate să domine totul ca incendiul într-o clădire. Dar precum admirând flacăra incendiului, ne îngrozim de puterea lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
șterge de asemenea din minte imaginile toate ale lucrurilor corporale, sau, cel puțin (...) le voi nesocoti ca fiind zadarnice și false, iar întrebându-mă numai pe mine scrutându-mă mai adânc, mă voi sili să mă fac mie însumi, pe nesimțite, mai cunoscut și mai apropriat"150. Reîntoarcerea se realizează concomitent cu stabilirea limitelor ce există în cunoaștere. Cogitatele sunt integrate la nivelul ego-ului, făcând subiectul noii realități ce era construită. Ego-ul se manifestă ca parte integratoare a creației și tot
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
N.: Ai avrut vreodată parte de intervievați agresivi în live? C.Z.: Da, se mai supără. Important e să știi să-i controlezi. A.N.: Cum? C.Z.: Spre exemplu, încerc să ridic tonul mai mult decât ei. Dar nu nesimțit. În general e bine să controlezi foarte bine subiectul ca să poți să-i controlezi și pe ei. Dacă în timpul transmisiei îți vine cu o informație pe care tu nu o știai și nu mai știi ce să mai spui, atunci
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
timp deosebit de apreciată ca medic generalist. Parte din ceea ce este bine cunoscut ca sacro-terapie se regăsește în abordarea medicală a doctoriței Elena Ionescu. Mentalul pacientului este solicitat să participe activ la însănătoșirea propriului corp. Lucrul acesta se face însă pe nesimțite, într-un dialog liber, quasi- familiar, ghidat pas cu pas, nu de un psiholog, ci de un adevărat medic al sufletului. Doctor Ionescu își va călăuzi pacienții către forul lor interior spre descoperirea propriului sine conform emblematicului dicton clasic grec
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]