4,367 matches
-
Fulgi de nea, lucrați în filigran, Roiuri de albine lucrătoare, Se așează în pervazul de la geam, Împodobit ca-n zi de sărbătoare, Copacii, așteptându-și haina, Din a zăpezii albă floare, Creează magia unor taine, Pe care tu le aduci, ninsoare. Câmpul vopsit în alb intens, Având culoarea crinilor curați, Aducând un nesfârșit imens, Din îngemănarea fulgilor imaculați. Copiii zburdă și aleargă, Prin plapuma de zăpadă, Ca săniile să le meargă, Nici nu le pasă că au să cadă! Referință Bibliografică
ZILE DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340816_a_342145]
-
ambiguitate și sugestie: “Ce faci lumină în visul meu/ Mă chinui să te privesc,/ Să-ți privesc mâinile/ Picioarele sărutate de ape,/ Dar tu te asemeni cu mine/ Foarte mult,/ Ești la fel de singură/ Ca atunci când te caut.” “Zgomotul ce strivește ninsori” Rememorarea afectivă, spațiul amintirii unei trecute iubiri se concretizează la Victorița Duțu într-o comuniune cu natura, pe care eul liric o transfigurează poetic printr-o imagistică bogată. Poeta descrie senzații și simboluri ale solarității, redate sugestiv prin filtrarea luminii
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
poetic printr-o imagistică bogată. Poeta descrie senzații și simboluri ale solarității, redate sugestiv prin filtrarea luminii în clipe nesfârșite de liniște. Forța cosmică a energiilor vitale este evocată prin elementul acvatic, fie că este vorba de lacrimă, apă sau ninsoare. Stării de liniște de la început îi ia locul, în final, zgomotul care ucide. Într-un cântec sublim/ Izvoarele săltau/ La visul tău albastru/ Și florile plângeau/ Odată cu tine./ De după zări mă priveai/ Cu lacrima ta de soare/ Și cânta inima
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
ta de soare/ Și cânta inima mea/ Împreună cu lacrima ta nebună/ Te iubeam, te iubeam/ Dar acum a sfârșit această iubire/ Apa nu există decât la un preț foarte/ Scump/ Și e mereu călcată în surdină/ De zgomotul ce strivește ninsori.” (“Cântec”) “Zăpezile...ah, zăpezile” În “Asfințit”, poeta creează un tablou de o cromatică intensă, textul cumulând cu figuri de stil extrem de expresive: " Soarele era uneori la asfințit/ Valea suna a pustiu/ Deși era primăvara,/ Se topeau zăpezile/ Zăpezile...ah, zăpezile
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
în schimbare de cioc răsuflu mai greu după răceala oamenilor respir liniștit după o infuzie de poezie reascult forța naturii risipită în picături de gânduri de sunet ecourile le readună le răspândesc în fiecare celulă crucile cântă crucea geme greutatea ninsorilor nenăscute ating punctul de inserție orizontal vertical dansez odată cu punctele alb roșu descântă primăvara timpul imposibile drumuri imposibile cărări se aleg uneori singură cel mai mult singură te caut la răspântii adun readun imaginile vieții trăite până la țărm până la primul
ÎMI SPUN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340966_a_342295]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe la hotarul dintre toamne și ninsori Se plimbă la ferestre sfântu-Andrei Și urlă lupii-a oameni și în zori Își mișcă gâtul și e teamă-n ochii mei... Și mândrele se-așază-ntre oglinzi Cu straiul Evei să visesze la flăcăi Strigoii -ncep să țipe după grinzi Și
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341251_a_342580]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TU, ATINGERE VIE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În frunze de aur te-așterni în ninsoare Pe genele mele atinse de dor, Ascunde-te bine la mine-n răcoare Și prinde-mi o toamnă în galben decor! Te-aștept să-mi traduci cum suspină cocori Când aripa lor îmi atinge-nserarea, Îngână o ploaie de glas
TU, ATINGERE VIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341274_a_342603]
-
brațele-mi întinse, primeam o cununie A nopților de veghe cu zori nevinovate... Nimic nu prevestea nici umbre, nici furtuni În zâmbetul pe care mi l-ai sădit în gene; Azi, cu penelul toamnei, din ploaie mă aduni Și cu ninsori de galben mă-acoperi în poiene... Eu te aștept cu toate tăcerile ce-mi dai Te voi primi-n albastrul pe care-l așteptai... Referință Bibliografică: Eu te aștept cu toate tăcerile / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EU TE AŞTEPT CU TOATE TĂCERILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341280_a_342609]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > VISUL MEU POSTUM Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu ninsoarea albă nu o simt în sânge Toamna încă zbate pleoapele în vis Mă scufund albastru și nimic nu-mi frânge Dorul de iubire, cântecul ce-am scris. Nici înstrăinarea ultimei secunde Nu-mi ascunde zorii noi din viața mea Când
VISUL MEU POSTUM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341285_a_342614]
-
înstrăinarea ultimei secunde Nu-mi ascunde zorii noi din viața mea Când te-aștept nebună, vara îmi pătrunde Pe sub pielea nudă și în mintea grea. Albele petale mai dansează-n mine Te aștept sub ploaie, ninge-n august iar Cu ninsori de vise, și ce noi destine Ne ascund în ele, daruri pentru dar! Eu sunt pentru tine, întrebare nouă Tu ești pentru mine, nouă bucurie Plouă cu fantasme peste tine, plouă Eu mă rog albastru, vară să îmi fie. Și
VISUL MEU POSTUM de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341285_a_342614]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > EU ÎNVERZESC TIMID Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului E iarba o ninsoare-n toiul verii Și-n palmă o așez. Iar talpa grea Strivește notele ascunse-ale tăcerii Din clipele când maci n-om mai avea. Primește-i seva-n tine să te-nvețe Cum să culegi din soare jurământ. Și lasă firul
EU ÎNVERZESC TIMID de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341297_a_342626]
-
fi atâtea flori? De-un sărut mereu mi-e sete, Chiar de-ar ploua cu tot cu nori. Degeaba sunt atâtea fete, Că-i iarnă și nu mai sunt flori. Nici eu nu sunt un Dragobete Și-mi cad pe buze reci ninsori. Chiar dacă iarna nu mă lasă Să mai fiu tânăr și cochet, Mă uit la poza ta în casă Și-ți fac din gânduri un buchet. Aș vrea să-ți fie dor de mine, Să ștergi iarna c-un burete! Să
MĂCAR AZI, DE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341305_a_342634]
-
dorului din gene Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineți Eu mă-nvelesc cu
CÂND SĂ MĂ NINGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341299_a_342628]
-
nu mă rătăcesc! Ajută-mă în zori să mă trezesc, Să mă ridic sub ochii-ți protectori! Privește-mă de dincolo de nori Când supărat eu calea nu-mi găsesc! Iubește-mă atâta cât trăiesc, Arată-te în soare și-n ninsori, Salvează-mă din relele vâltori Și lasă-mă mereu să te iubesc, Privindu-mă de dincolo de nori! Referință Bibliografică: Rugăminte / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 765, Anul III, 03 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian
RUGĂMINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341373_a_342702]
-
nu-mi agreează stilul, Din când în când câte un vers mai sară, Și va obține negreșit profilul De poezie elevată, clară. Oricum, așa sunt eu: incorigibil: Cu voluptate învârstez hârtia, Cu toate că n-am fost copil teribil, M-au fascinat ninsoarea, vijelia. Îmi e prieten devotat condeiul - Iubește mult metafore s-adune, Apoi, când dă în floare bine teiul, Să le citesc doar pentru el mă pune. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: incorigibil / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
INCORIGIBIL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341409_a_342738]
-
meu,/ turmele mieilor copilăriei/ pe pajiști sfințite cu lapte;// prin ceața unui vis nesfârșit/ coboară blândețea zăpezilor neîncepute,/ până spre frunte,/ spre tâmplă ajung,/ zvon îmi aduc izvoarele toate/ venind dinspre toamnă,/ cântând dinspre munte;// peste trupul meu,/ tăcută/ trece ninsoarea de miei,/ cu apa lor neîncepută/ pe umede boturi,/ lacrimă pentru jertfa/ noii primăveri” - scrie undeva Lazăr Lădariu, numindu-și un poem „Zăpezile de altădată”. Un poet fără vârstă, care vine acum cu un nou, fascinant, volum de versuri, în
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
se odihnea o oală de lut. Podeaua de lemn era acoperită de un covor de praf care a păstrat urma bocancilor mei. Am încercat pe rând scândurile mirându-mă cum s-au păstrat așa de bine deși vântul, ploile și ninsorile le-au biciuit din când în când. Cealaltă cameră m-a întâmpinat zâmbind. Razele de soare m-au urmărit intrând râzând prin cele trei ferestre acoperite de pânza fină de păianjen. Parcă era o femeie dornică să mă îmbrățișeze. Și
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
a mirat și m-a bucurat în același timp. Dar se treziseră ceilalți și nu ne-am mai continuat discuția. Nici atunci, nici mai târziu. Doar când o întâlneam întreba: - Ce mai e la” Casa cu voci”? Am ajuns o dată cu ninsoarea care cernea din cerul cenușiu. În timp ce eu făceam focul în mica sobă, Ina despacheta lucrurile aduse cu noi. Din când în când ieșea afară și revenea aducând cu ea mirosul proaspăt de zăpadă. Era numai un zâmbet și parcă plutea
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
te aștept să vii am fiert vin cu scorțișoară ți-am scris și poezii până intră trenu-n gară vin colindătorii și te-oi aștepta la poartă să-mparți bănișorii dacă ninge-i sărbătoare și vom ține minte că din cer ninsoarea este floare să ne-alinte Referință Bibliografică: dacă ninge-i sărbătoare / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 728, Anul II, 28 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DACĂ NINGE-I SĂRBĂTOARE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341498_a_342827]
-
Autorului Îți aud mâinile cum pipăie conturul viselor și le așază pe rafturi în stele care încă n-au răsărit. Se aude cum închizi ușa, cari după tine geamantane - cu toate înfrângerile de până acum. Cum te apropii, se scutură ninsorile, diminețile albe de așteptare își lipesc florile de geamul ferestrei, în tâmple parcă-mi bat clopote surde. Se deschide poarta destinului pe care-l poftesc să intre; Moș Crăciun cu sania nopții, Te înconjor cu daruri și sunete de stele
NOAPTE DE CRĂCIUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341496_a_342825]
-
decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cred că-s netezite cărările care duc în fața magicului, mă luminez de bucuria nașterii, pruncul crește în mine și-n cer. O stea cu nimb călătorește odată cu craii purtători de daruri și închinare, aurul vorbelor ninsorile oprind. Apele morții poartă umbre deasupra, printre pădurile visurilor mele nu se întâmplă nimic când izvoare apar peste tot. Mă simt în zilele aprinse-n cuvânt cu glasul viorii, dar nici ele nu se varsă-n cântec Neînțeles cu ochii
NAŞTERE MAGICĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341495_a_342824]
-
Poezii de GHEORGHE VICOL SE APROPIE CRĂCIUNUL Se apropie Crăciunul, Satu-i filă de poveste, Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte; Bea dintr-o cănuță lapte Și
POEZII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341516_a_342845]
-
să mai fim ELEGIE LA STINGEREA SERII De parcă nu mai știm să ne strigăm Iubito, în noi se stinge această seară, În liniștea făntânii lasă-mi semn De-a te primi în altă primăvară Te-ai rătăcit în țara de ninsori și vulturii de gheață îți dau roată, ghicește-mă și nu vei ști să mori de viscole pustii cutremurată Or, ramul de zăpadă poate-a fost să-ți scuture pe buze floarea toată; la casa cui vei cere adăpost de-
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
forme era doar lumină în curgere lină lacrimă uimită, despământenită ÎNGERUL ALB Rotește, Doamne Căile Lactee- ce Înger alb și-a fluturat veșmântul!, în noaptea mea s-a luminat cuvântul... ce imne se vor naște în femeie ? Cometele iubirii însetează ninsorile mai arse în sărut, ce duh a zămislit adânc femeia - a infinita punte de trecut? Ce rugă nerostită prin cuvinte a troienit o tâmplă de poet; rănit de carnavalele tăcerii un Înger alb mi-a răsărit în piept... Referință Bibliografică
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
TREBUIA SĂ FII A MEA, FEMEIE! Tu trebuia să fii a mea femeie misterioasă și bună Dumnezeu mi te-a dăruit ca pe un altar Din alte lumi se-aud țipetele bâtlanilor, rar Am fi mers mii de ani prin ninsori ținându-ne de mână Tu trebuia să fii a mea femeie subțire și-naltă Ar fi înflorit pădurile de atâta iubire Dumnezeu ar fi venit pe țărmi ca un mire Și te-ar fi zidit la-nceputul timpului Poartă Tu
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]