2,731 matches
-
caracterizează prin șlefuirea și concizia expresiei alese, cu deosebită siguranță, restrânsă la elementele esențiale, dând impresia simplității până la prozaism și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui funcționăresc parizian, a nobilimii mărunte ori a lumii declasaților, cu preocuparea constantă de a reliefa umanitatea oamenilor simpli. Romanele sale, mai aproape de realism prin contrucție și tematică, ilustrează darul de analist al mediilor și psihologiilor.
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
Acest episod istoric a fost adesea descris în literatura istorică de vulgarizare ca o tentativă de unire a țărilor române, dar în realitate, Mihai Viteazul (care a legat iobagii români de glie și nu s-a preocupat decât de interesele nobilimii) a acțional excluziv din motivele politice ale vremii, și nu există nici-o dovadă că ar fi avut vre-un motiv de conștiință națională (care în acea vreme exista doar la câțiva cărturari, poporul știind bine ce limbă „rumânească" vorbea, dar
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în limba galiciană, care datează din 1228 și în care sunt scrise privilegiile orașului Castro Caldelas intitulat „"Foro do bo burgo do Castro Caldelas"” promulgate de regele Alfonso IX. In secolele posterioare, datorită dominației limbii castiliene sau spaniole în rândul nobilimii galiciene, s-a îndepărtat galiciana din administrația publică și a evoluat distinct de limba portugheză, care a cunoscut o expansiune mare în teritoriile coloniale. În aceste secole galiciana era vorbită doar în mediul rural, perioada prelungindu-se până în secolul al
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
oameni obișnuiți. Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele contesei au fost fete adolescente ale țăranilor locali, care au fost atrase la Csejte ca sclave, promițându-le o ofertă de muncă bine plătită. Mai târziu, Elisabeta începuse să omoare fiicele din mica nobilime care fuseseră trimise de părinții lor pentru a învața eticheta curții. Conform mărturiilor, au avut loc și răpiri. Atrocitățile descrise de martori includeau bătăile grave, arsurile, mutilările mâinilor, mușcarea cărnii de pe față, mâini și alte părți ale corpului, înghețarea sau
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
Regele Matia i-a cerut lui Thurzó să o aducă în fața instanței în timp ce alți doi notari au fost trimiși pentru a colecta probe suplimentare. Thurzó a reușit să-l convingă pe rege că un astfel de act ar afecta negativ nobilimea. Prin urmare, procesul a fost amânat pe o perioadă nedefinită. Complicii contesei au fost aduși în fața instanței de judecată. Procesul a început pe 2 ianuarie 1611 la Bicse, prezidat de Judecătorul Regal al Cuții Supreme, Theodosious Syrmiensis de Szulo și
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
visul lui, a murit în 1420, chiar în mod neașteptat în timp ce pleca la război. În timpul fiului lui Qara Yusif - "Cahanșah" sau Djahanșah (1435-1467) statul Qaraqoyunlu a devenit unul dintre cele mai puternice. Djahanșah și-a propus să obțină susținerea din partea nobilimii autohtone și a promovat o politică centristă. În timpul său au fost efectuate campanii împotrivă adepților lui Timur Lenk care cărmuiau în Iran. Armatele lui Djahanșah au ocupat pentru o perioadă chiar capitală Herat a sultanilor din Horasan. În 1467 în
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
stat major precum și de către Samuel Brukenthal, viitorul guvernator al Transilvaniei. Proiectul de înființare a "Miliției Naționale Grănicerești", încheiat la data de 13 octombrie 1761, a fost aprobat la data de 16 aprilie 1762 de către împărăteasa Maria Terezia cu toată împotrivirea nobilimii și a aristocrației cărora, acestă măsură urma să îi lipsească de mii de iobagi, fără a lua în considerare teama față de urmările înarmării românilor. Dorința iobăgimii de emancipare a determinat inițial un mare aflux spre punctele de recrutare. Pe parcursul anului
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
persoana lui Filip al III-lea. Fiecare din ele a avut parte de un sistem diferit de impozitare, privilegii și aranjamentele militare; în practică, nivelul de impozitare în multe dintre provinciile periferice a fost mai mic decât în Castilia, însă nobilimea castiliană avea o poziție privilegiată la toate nivelurile superioare de funcții. La câteva ore după ce Filip a urcat pe tron, Lerma a fost numit consilier regal de noul rege și a devenit favorit regal. Filip a dat instrucțiuni ca toate
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
a 3-a și a 4-a " Crónicas Breves de Santa Cruz de Coimbra" s-au descoperit fragmente dintr-o gestă a lui Afonso Henriques. Ciclul epic despre Afonso Henriques ne prezintă un erou crud, pradă instinctelor, adevărata întruchipare a nobilimii războinice din secolul al XII-lea în lupta cu leonezii, cu clerul și cu arabii. Curtea portugheză, focar literar Începând cu regele Afonso al III-lea, care și-a fixat capitala la Lisabona a adus cu sine pedagogi francezi cărora
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
-ul bărcii infernului), plugarul, care, ca și seniorul, se consideră fiul lui Adam, se plânge: „Noi suntem viața oamenilor și moartea vieților noastre”. În "Romagem de Aravados", Joao Murtinheira îndrăznește să-l acuze pe Dumnezeu că-i persecuta pe săraci. Nobilimea este aspru biciută pentru înfumurarea ei și mai ales pentru pretenția de a trăi trândăvind pe spinarea altuia în "Farsă dos Almocreves" (Farsă birjarilor). Gil Vicente, poet Multe din auto-urile lui Gil Vicente pot fi luate drept poeme dramatizate
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
între Inteligență, Voința și Timp, care vor să treacaă râul Morții, si Rațiune, care le împiedică trecerea pentru că nu au dat drept obol decât păcate. Aceștia insistă încercând să demonstreze nemurirea Sufletului. Discuțiile prilejuiesc o critică virulenta a clerului, a nobilimii și a evreilor, indubitabil inspirată de ideile lui Erasm, amintind-o, prin violență și adresa sa, pe cea făcută de Gil Vicente. Acum se remarcă și Sá de Miranda. Licențiat în Drept, Sá de Miranda întreprinde, în 1526, o lungă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii lituaniene, bieloruse și ucrainiene, care era, în mare parte, ortodoxă. Însă, prin activitatea sa depusă timp de 5 ani ca egumen, Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mânăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
agricultură, de litere și de arte, iar ca lucru inedit, la învestirea sa ca locotenent își declară profesia de "proprietar-cultivator". Sedus în prima perioadă de ideile noi ale Revoluției franceze, el se lansează în cariera politică și devine membru al nobilimii aparținând „Baillage”-ului din Melun în 1789. El a fost ales secretar al acestei instituții, președinte fiind Louis-Marthe de Gouy d'Arsy, marele „bailli” din Melun, și din care făcea parte și celebrul navigator și explorator Louis Antoine de Bougainville
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Antoine de Bougainville. Acest comitet avea misiunea de a prezenta Regelui lista doleanțelor, pentru a desemna un deputat în cadrul "Stărilor Generale". "Vincent-Marie Viénot" a sprijinit candidatura lui Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just, care a fost ales din partea nobilimii în „Baillage”-ul din Melun, iar mai târziu a devenit membru al Adunării Constituante în 1789. În 1790, Vaublanc este numit președinte al Consiliului Departamental și Consilier General de Seine-et-Marne, funcții care-i dădeau dreptul de a prezida directoratul administrativ
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
sentimentală ca pretext pentru demascarea racilelor sociale și moarele ale păturilor privilegiate din Rusia țaristă. Construcția oarecum naivă și uneori artificială a subiectului este compensată prin veridicitatea caracterelor, prin profilul tipic al personajelor, care-și găseau corespondențe izbitoare în rândurile nobilimii înapoiate și conservatoare din Rusia acelui timp. În comedia „"Neisprăvitul"”, Fonvizin atacă tema luptei împotriva iobăgiei, împotriva educației nobiliare false, dăunătoare, antipopulare în esența ei. Prin această comedie, dramaturgul a demostrat că la baza unei opere dramatice nu trebuie neapărat
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
Bogătașul Ilia"” (1805), publică două comedii satirice: „"O prăvălie la modă"” (1806) și „"Lecție dată tinerelor fete"” (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societății parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale. Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toți cetățenii, îndeplinirea cinstită a datoriei cetățenești fața de stat, indiferent de originea nobilă sau plebee : Trăind în ultima perioadă a vieții izolat de frământările politice și sociale ale epocii, el lucrează, începând din 1812
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
vin la Rîul cel mare „ca să-l înduplece, să le asculte durerile și chinurile multe”. Dar curând își dau seama că jalba lor este zadarnică: Morala fabulei este concludentă: În fabula-pamflet „"Cioara și găina"”, Krîlov a demascat falsul patriotism al nobilimii ruse reacționare, care a pactizat cu dușmanul pentru a se pune la adăpost, căutând să tragă profituri de pe urma cotropirii napoleoniene. Acești renegați, trădători de patrie, înfățișați în fabulă sub chipul Cioarei, au rămas în Moscova ocupată de Napoleon, dar în
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
în general, a limitat participarea la candidații proveniți din clasa bogată a deținătorilor de pământ. Cu toate acestea, guvernul stabilea cursul acțiunilor, la nivel de provincie, în timpul recrutării oficialilor. Acesta a fost un efort de a reduce monopolizarea puterii de către nobilimea deținătoare de pamânt (gentry), care provenea din regiunile cele mai prospere, în care educația era într-un stadiu avansat. Extinderea industriei tipăririi încă din timpul dinastiei Song, a sporit răspândirea cunoștințelor și numărul de potențiali candidați la examen, de-a
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
școală extrem de individualistă de poezie și proză a fost criticată de către gândirea confucianistă pentru asocierea sa cu un intens lirism senzual, care, de asemenea, s-a evidențiat în romanele vernaculare Ming, cum ar fi Jin Ping Mei. Erudiții-Funcționari și mica nobilime au fost atrași de noua literatură populară romantică, căutând curtezane ca suflete pereche, pentru a reconstitui poveștile de dragoste eroice, pe care căsătoriile arânjate, de multe ori, nu le puteau oferi sau cuprinde. Pictori celebri au fost, printre alții, Ni
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
devenit din ce în ce mai cunoscut. Un aport deosebit la acest lucru l-a avut contele Nemes, care în anul 1770 a ridicat o construcție modernă în stil elvețian, având două nivele, cu destinație de cazare și un restaurant. Acest edificiu a atras nobilimea din zonă, fapt ce a condus la creșterea resurselor financiare și implicit la amenajarea stațiunii. Din statisticile vremii rezultă că în perioada 1865-1874, media pacienților a fost de 1477 persoane, iar între anii 1930-1938 a depășit 2500 pacienți pe sezon
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
toleranță de la Nantes” (1598), deși acest lucru a însemnat sporirea tensiunilor cu papalitatea și cu Spania ultracatolică. „Bearnezul” (fr. „Le Béarnais”), așa cum era poreclit Henric al IV-lea, a reușit să eficientizeze aparatul de stat, liberalizând comerțul și slăbind marea nobilime feudală; el pune astfel bazele monarhiei absolutiste pe care nepotul său o va instaura, și care va constitui un model la care vor aspira toți monarhii europeni. Din păcate opera de consolidare statală a lui Henric al IV-lea s-
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
categoriilor sociale, în ceea ce privește problemele majore ale regatului, sfătuindu-l pe rege, votând noi taxe propuse de acesta etc. În fapt, statele generale nu erau în accepțiunea lor medievală un organ reprezentativ, pentru că puterea în cadrul adunării era monopolizată de stările privilegiate (nobilimea religioasă și laică). Statele generale reprezentau în mod concret instituția prin care nobilimea franceză își apăra interesele și exercita constrângeri asupra Coroanei atunci când acesta își întărea puterea în defavoarea sa. Franța secolului XVII este o țară în care feudalismul începe să
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
taxe propuse de acesta etc. În fapt, statele generale nu erau în accepțiunea lor medievală un organ reprezentativ, pentru că puterea în cadrul adunării era monopolizată de stările privilegiate (nobilimea religioasă și laică). Statele generale reprezentau în mod concret instituția prin care nobilimea franceză își apăra interesele și exercita constrângeri asupra Coroanei atunci când acesta își întărea puterea în defavoarea sa. Franța secolului XVII este o țară în care feudalismul începe să se destrame. Vechile instituții medievale încep să se destrame (în 1627 sunt interzise
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
o serie de reforme: redă Parlamentului dreptul de „remontrance” (dojană la adresa unui act regal), suprimat cu 60 de ani în urmă, încearcă să redea înaltele funcții marilor seniori (din timpul lui Ludovic al XIII-lea, fuseseră alese persoane specializate din afara nobilimii pentru funcțiile publice), înlocuind ministerele cu opt „Înalte Consilii” (formate din 10 membri), promovând o politică pacifistă pe plan extern și de toleranță religioasă pe plan intern. Regența este însă un eșec: intrigile marilor nobili interesați să obțină cât mai
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
și, în consecință, prețul cerealelor crește nemăsurat. În aceste condiții, monarhul cedează, la 8 august 1788 hotărându-se convocarea statelor generale pentru data de 1 mai 1789. Procedura electorală franceză prevedea că fiecare dintre cele trei stări - clerul (starea I), nobilimea (starea a II-a) și restul societății (starea a III-a) avea dreptul să aleagă o treime din membri, în ciuda faptului că starea a treia reprezenta majoritatea covârșitoare a poporului francez. Din această cauză, existau voci care cereau dublarea numărului
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]