2,252 matches
-
respiram de emoție. A dispărut la un moment dat topindu-se pur și simplu În imensitatea de stele. Te uiți la femeia din fața ta-un chip marcat de suferință, niște ochi Încă vii care te fixează insistent, un aer de noblețe subliniat de arcuirea sprâncenelor și de fruntea Înaltă. Fiecare amănunt vestimentar a fost ales cu grijă. Scoate cu gesturi măsurate din geantă, fotografia alb-negru, promisă și ți-o Întinde, după ce te măsoară cu precauție. Apuci fotografia cu mâinile tremurânde, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca hotărâtă pe tractor sau pleca cu șareta pe "moșie" pentru a veghea asupra bunei desfășurări a lucrărilor. Aici, În Tulcea, am cunoscut o persoană de o rară noblețe sufletească, un caracter fără egal. Era șeful O.J.T. (organizația județeană de turism), așa se numea atunci și mai apoi directorul primei agenții private de turism din Tulcea. Am lucrat Împreună În turism, o perioadă. Am cunoscut splendoarea sălbăticiei Deltei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
profesoara Eleonora Stamate, grup premiat la recentul concurs ”Gala Teatrului Școlar”. Fără odihnă, iat-o, din nou, dăruită unui frumos proiect cultural În care sunt implicați cei tineri dornici de a presăra pe drumul existenței lor flori nemuritoare, crescute din noblețea trăirilor și spiritului lor creator. “Când ziua-și pierde mantia albă // Iar râul cade-n albie gol”...gândurile poetului, prozatorului, eseistului, Petru Blaj (Dinvale) ( de profesie medic primar) se Îndreaptă către semeni, cu generozitate, gentilețe , conduită morală... un adevărat spirit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
egali, după cum spuneam, în mizerie. În afară, bineînțeles, de cei care erau mai egali decât ceilalți. Și ajungem în felul acesta la aspectul sordid al socialismului realist. Dar nici asta nu era suferință ar însemna să dau un titlu de noblețe mocirlei absurde în care trăiam. Lipsa de toate alea. La fel ca în 1984 a lui Orwell, lipseau șireturile de pantofi, vata, nasturii, chiloții, fustele, hârtia igienică. Cum nu-mi place debalarea intimității în public, nu voi da amănunte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
împletit în inima ei frântă cu junghiurile vanității rănite care, minții mele tinere, i se părea sordidă. Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omului. Nu știam cât de multă poză există în sinceritate, cât de multă josnicie în noblețe și câtă bunătate în desfrâu. Dar călătoria mea avea în ea ceva aventuros și ca atare optimismul îmi creștea pe măsură ce mă apropiam de Paris. în plus mă priveam dintr-un punct de vedere dramatic și eram încântat de rolul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl înalță mult în ochii celorlați. Or, această atitudine era la mine - ca și la majoritatea lumii, de altfel - aproape inconștientă, fiindcă exact în spiritul acesteia am fost crescut și educat la încântătoarea vârstă a copilăriei, adică atunci când nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
abia apoi din cel al memoriei, deoarece, dacă le încurci, riști, se zice, să nu mai ții minte nimic. Măslinii mi-au dat, mereu, o impresie de răbdare dezolată și blândă, iar chiparoșii m-au trimis cu gândul, constant, prin noblețea lor funerară, la corurile tragediilor antice. Ce legătură au toate acestea cu spiritul clasic? Probabil, nici una. Dar mă grăbesc să întreb: ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe, de o desăvârșită simplitate, cu aspectul lor inițial
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
caște gura pe străzi. Sala Operei e de-a dreptul fastuoasă. Doamna devine aici contesă. Din umbra lojilor ornate cu nervuri aurite se aude, parcă, foșnet greu de mătăsuri vechi. După ce ies, mă izbește, însă, și mai tare amestecul de noblețe decrepită și de kitsch sovietic de pe străzile, pline de mâzgă, peste care coboară o seară pâcloasă. Inclusiv clădirile care au fost cândva frumoase au căpătat un aspect mohorât. Emană, parcă, din ele o disperare stătută, provincială. Și lipsesc reclamele luminoase
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cum? N-a dormit? Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă în soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai făcut. Acum încearcă să scapi. Îi făcu semn autoritar cu bărbia, dar doamna de curte, Ano, continuă să-i pună în mâna dreaptă săgeți după săgeți, refuzând să plece, oricât de mult insista seniorul. Nobunaga trăgea mai mult cu noblețe și grație decât cu precizie, mai mult cu curaj decât cu mare putere. Bâzâitul impunător al săgeților lui părea să spună că până și săgețile însele erau prea distinse pentru nemernicii aceia, că vârfurile săgeților erau daruri de la omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nimeni n-ar fi tăgăduit că aparținea unui general de prim rang. Niwa Nagahide avea o simplitate elegantă și, cu începutul său de chelie, părea un războinic dârz. Gamo Ujisato era cel mai tânăr, dar, cu genealogia sa respectabilă și noblețea lui de caracter, avea un puternic simț moral. Ca demnitate și stăpânire de sine, Ikeda Shonyu era și mai puțin impunător decât Hideyoshi, dar, din ochii săi, strălucea o anumită lumină. Și mai era și Hosokawa Fujitaka, aparent deschis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la România. Am sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai găsit țara pe care ai părăsit-o de atâta timp? — Lăsasem o Românie elegantă și bogată, avidă de cultură, oamenii erau politicoși, aveau ținută, demnitate, noblețe. M-am reîntors la vârsta de șaptezeci de ani pentru a descoperi o țară distrusă sufletește și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o vulgaritate, de o brutalitate nemaipomenită, vădind o ignoranță aș
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
au iubit. Cu devotament, ei satele au luminat, Și, cu prețul vieții, Patria și-au apărat. Greșeală Când copilului prea mult îi dai Și nu-l pui să ridice nici un pai, Degeaba te întrebi, nedumerit, Când și unde ai greșit. Noblețe În vremea monarhiei, cei care fumau, Țigări „Regale”, aromate, preferau, Și carnații pot avea parfum nobiliar, Dacă patronul firmei este demnitar. Mistere Din tinerețe am încercat să deslușesc, Misterele lumii în care trăiesc. Dezlegarea tainelor firii e o încercare, Ca
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
însă nici o reacție auzind povestea înveninată a lui Callistus; se gândi și, în cele din urmă, spre uimirea atât a grupului de populares, cât și a celui de optimates, îi invită pe Calpurnius Piso și pe soția sa pe Palatinus. Noblețea, puterea și periculozitatea acelei familii erau atât de mari, încât invitația lui păru un semn de pace după vechea tragedie sau, poate, semnul unor temeri tainice. Frumoasa soție se numea Livia Orestilla. Îndată ce își făcu apariția în pragul triclinium-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și, prin extensie, cultural) ne-a condamnat: „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că „autorul parodiază parodia” și că „Din tendința de parodiere va rămîne constantă numai înlănțuirea pedantă a subordonărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puternici dacă vrei ca drumul pe care te-ai hotărât să urci, să ți se pară mai ușor! Horoscopul - invenție agreabilă a oamenilor de a-și înțelege rostul pe pământ sub stelele neantului. A fi tolerant cu semenii - semn de noblețe. Pentru o sfântă de iubire merită să jertfești totul ( sau aproape totul...) Nu-ți uita amintirile chiar și pe cele mai puțin plăcute că și acestea fac parte din viața ta! De ce să-ți fie rușine de cel care-ai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mașina Méhari intrînd pe alee și parcînd lîngă terenul de tenis. Ce căuta Marie la el acasă? Se arătase cumva prea stăruitor În povestea cu autopsia? Nu, manevrase foarte bine și ar fi putut să jure că ea apreciase sincer noblețea lui sufletească. După cum ar fi putut de asemenea să jure că ea Înghițise și povestea cu tufele de tuia. Venise cumva să verifice dacă se Întorsese Într-adevăr la ora 1 noaptea, așa cum Îi spusese cînd Îl Întrebase În legătură cu seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cîțiva membri ai aristocrației bretone, aleși pe sprînceană, cei mai puțin ruinați, cei mai tradiționaliști, și cîteva notabilități utile, ca de pildă Dantec, procurorul din Brest, cu soția sa, Carline, al cărei uriaș regret era că nu avea titlu de noblețe. Armelle nu renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd lustrele și candelabrele, scoțînd argintăria cu blazon și șervetele de masă cu monograma familiei de Kersaint. Conversația, firește, nu se Învîrti decît În jurul poveștii cu menhirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grația feminină. Ai Închinat versuri fermecătoare femeilor de tot soiul. De ce nu ne bucuri inimile făcând același lucru cu ea? — Versurile mele sunt rodul deșteptării iubirii În tainița sufletului meu, nu al furiei simțurilor, cum păreți a crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui pentru femeia aceea, o târfă străină... — Înțelegem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Celălalt Își retrase crucea cu iuțeală, fără să remarce Încălcarea ceremonialului. — Vă aflați aici ca să stați de vorbă cu Consiliul? Îl Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului. — O noblețe care se naște din capacitatea de a rezista la lingușire, frate Noffo. Ce cauți aici? Chipul gălbejit al inchizitorului se Împurpură pentru un moment, iar apoi se ascunse Înapoi sub masca diplomației. — Poate că ar fi mai bine ca despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tăcuți un vals, spre seară, O noapte-ntreagă stăm lipiți și goi Și ne-aruncăm în blânda primăvară. Ești suflet, femeie! Ești zâmbet de floare ce-alină tristețea, Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
au fost cuvintele. Ciudate, fără noimă. Lucru atestat și de amenda simbolică pe care poștașul a plătit-o cu inima ușoară !... 33. Israel, Palestina, Ierusalim. Trei posibile ținte ale călătoriei lui Cain. Prestigioase toate trei, confereau temerarului octogenar aerul de noblețe cuvenit unui ambasador În Țara Făgăduinței. Pe rând sau În același timp ea se numea Israel, Palestina, Ierusalim. Salcâmii din fața Muzeului de Artă Înfloriseră a doua oară. Câțiva copii cățărați pe gardul cu grilaj acoperit de iederă, mestecau Îndelung florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nelipsita înțepătură finală. „Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să hrănesc prea mult purecii acolo. Fiindcă deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]