2,234 matches
-
episcop. „Un om sfânt“, Își spuse. „Dacă și Bertold ar fi numai pe jumătate atât de bun...“ Ca de obicei, cioplitorul visa cu ochii deschiși. Bunăoară acum Îl vedea aievea pe sfințitul Gebhard, cu fața lui slabă și plină de noblețe. Urca pe schele, gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu prea înalt, cu un cap expresiv încadrat de un păr blond, bogat, galben-auriu, ochi albaștri strălucitori, un nas bine proporționat cu nări atât de fine încât vibrau ca aripile unui fluture. Era, în întregul lui, un exemplar de o noblețe cuceritoare, manifestând o armonie tulburătoare, naturală și echilibrată în fiecare act banal pe care-l efectua: fie că vorbea, mergea, râdea, mânca sau cânta. Și ce voce, Doamne! Copii, iată o zicală veche și foarte cunoscută în care vom descoperi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dragoste creștinească" au dat dovadă nemții în cele două războaie mondiale. Dar rușii?? Nemții sunt catolici, dar rușii sunt ortodocși! Și?? Care au fost actele "creștinești" ale rușilor? Deportări, lagăre, gulaguri, Siberia. Iar teutonii creștini care-și trâmbițau cu nerușinare noblețea divină a "sângelui albastru" și-au manifestat iubirea față de aproapele lor prin aplicarea "soluției finale",a gazării și a "rotisoarelor" de carne umană. Observați ce rodnică a fost conlucrarea dintre cele două biserici creștine surori: catolică și ortodoxă? Dar ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tău? Milioane, sute de milioane de "Lanuri de grâu" așezate unele lângă altele, într-o revărsare mareică unduitoare și foșnitoare, inundau spațiul terestru la infinit... Toate comorile aztecilor, mayașilor și incașilor, tot aurul lui Montezuma se topise și poleise cu noblețea inegalabilă a compoziției sale întreg pământul, până la orizont și mai departe. Uluitor! "Soarele s-a topit și a curs pe pământ" (N. Labiș) De o parte și de alta a drumului de miriște pe care înainta mașina, fusese trasă câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
constă tocmai în... vechimea ei, în plasamentul ei "discret" în contextul cultural, greu accesibil, în zone pe care le abordează mai puțin cititorul de rând din motivul că, până să descopere un element prețios, o perlă ce ar ține de noblețea erudiției, este necesar să parcurgă foarte multe surse, rafturi de bibliotecă sau mape de arhivă etc. Dar aceasta ar fi o erudiție neprelucrată, "ne-șlefuită", ne-ajustată la contexte tematice, ideatice. De unde și importanța capitală pe care, în plasamentul erudiției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de o societate tot mai avidă de bunuri materiale, cu indivizi ce calcă și pe cadavre pentru a aduna averi pe pământ, nu în ceruri. Indiscutabil, poezia e fata săracă din casă, cenușăreasa. Dar asta nu-i scade nimic din noblețe. Să nu uităm că însuși Mântuitorul s-a născut într-un staul cu dobitoace. Pe de altă parte, să nu ne imaginăm că poezia a fost vreodată o artă populară sau că Socrate s-ar fi bucurat de popularitate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-o sistematic, considerându-se mai curând prozator !) îmi place Alexandru George, moralmente, un "rezistent" care n-a făcut niciun compromis cu regimul comunist, omul care m-a onorat mai bine de douăzeci și cinci de ani cu o prietenie de o mare noblețe. Plină de idei, doctă cu măsură, inspirată și expurgată de orice lest ori scorii, opera critică a lui Alexandru George, mai mult chiar decât a lui Vladimir Streinu (foarte iubit de mine și el) rămâne în continuare modelul de urmat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
istoria și mersul Planetei? Să fie suficientă detașarea și doar să așteptăm să se deruleze ceea ce este prestabilit? Consider că aceasta poate fi doar una din căi. Unii dintre noi pot acționa neacționând și să-și justifice astfel titlul de noblețe spirituală primit. Totodată, însă, consider că se mai poate munci și altfel. Însușindu-ne talonul real al vieții, este firesc să ne comportăm pe măsură. Dar unde, în ce loc să ne manifestăm dumnezeieștile calități cu care toți am fost
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să arate chiar celor conștient înstrăinați drumul cel bun de urmat. Apoi regimul nostru politic era - „democrat” - erau abolite titlurile deosebitoare de clase sociale, iar răzeșii, sau mai bine zis unii din ei, mazilii, aveau titluri și încă titluri (de noblețe), străine, din timpul dominației austriece, care acordase mazililor din Bucovina un gaj corespunzător clasei respective din Austria. Deci, cine se prezenta în calitatea de răzeș, trebuia să înțeleagă numaidecât, că e un indezirabil.” ... Pornind la drum cu afirmarea că „pământul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
muzica mai gălăgioasă și mai ritmată, iar nebunia și extravaganța iau locul poveștilor noastre calde și naive despre amor și viață, cu care am cucerit lumea. Se aplaudă mai mult stângăciile, în detrimentul perfecțiunii desăvârșite. Se caută mai mult scandalurile decât noblețea. Toți încearcă să se schimbe, doar mie îmi place să rămân la fel și să cred că duc o ultimă bătălie a unei generații care e pe cale să fie înlocuită. Cea a tangoului și a romanței, care ne-a stors
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dar care Început? Ne aflăm În fața unei alegeri, nu a unui dat obiectiv. Fiecare epocă Își construiește și reconstruiește istoria, scoțând În relief momente-cheie și formulând interpretări În acord cu propriile sale valori și proiecte. A fost o vreme când noblețea originilor conta mai mult decât orice. Un erou excepțional venit de departe părea mai valorizant decât o fundație Înălțată pe solul autohton. Fundațiile se raportau astfel la creații exterioare, prestigioase, mai apropiate de perfecțiunea Începuturilor. La originile Romei se afla
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui extreme, a fost abandonat, și s-a ajuns la un consens privind originea, nu pur romană, ci daco-romană a poporului român. Românilor a Început să nu le mai fie rușine de daci. Le-au descoperit tot felul de calități: noblețea caracterului, curajul, spiritul de sacrificiu... Se citează Îndeosebi aprecierea elogioasă a lui Herodot despre geți: „cei mai viteji și mai drepți dintre traci“ (propoziție scoasă Însă din context; Herodot sublinia, de fapt, alteritatea geților În raport cu grecii, o anume notă de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
alcătuirea lumii; acestea nu sunt realități, ci „imagini“, deseori puternic deformate și chiar inventate. Este greu, iar uneori imposibil să extragem din ele „adevărul“). Recuperarea dacilor se Înscrie În tipologia generală a miturilor fondatoare moderne; spre deosebire de abordarea tradițională — preocupată de noblețea originilor și mizând pe intervenții providențiale din afară —, interpretarea modernă Înclină spre continuitate autohtonă (mergând tot mai adânc În trecut, până În preistorie). Evoluție stimulată de marile ideologii ale ultimelor secole: democrația și naționalismul, În sensul cărora masele autohtone contează mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În favoarea românilor, a ideologiei naționale românești, a statului național român (identitatea Dacia antică - România Mare). Interesant este că unele argumente sunt comune imigraționiștilor și naționaliștilor români. Aceleași premise istorice justifică o teorie sau opusul ei! Invocată de latiniști, obsedați de noblețea și puritatea sângelui românesc, exterminarea dacilor a servit În egală măsură teza imigraționistă: ce argument mai bun decât golirea Daciei de populația ei autohtonă? Și invers, neromanizarea dacilor, susținută de extrema naționalistă a dacismului pur, nu face decât să ofere
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dvs. Aveam presimțirea că s-a Întâmplat ceva trist În familia Dvs. pentru care aveam și eu o strângere de inimă! Despărțirea de cineva scump, e foarte grea, dar ceea ce m-a impresionat mai mult, este sensibilitatea, emoția puternică și noblețea femenină care este Într-un suflet de bărbat ca al Dvs.! E greu să temperezi durerea sufletească, dar totuși, dacă facem și oarecare filosofie a vieții, ne putem consola mai ușor. În fața destinului omenesc, trebuie să rămânem tari. S-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
anecdotice semnificative) este de specia unei literaturi de calitate; Se simte atmosfera dulce, nostalgic spirituală, a locurilor acestora. Lucrarea poate genera, la fiecare pas și pentru fiecare personalitate inițiativa unor viitoare monografii literare. Stârnește la aceasta. Cartea impune prin Însăși noblețea acțiunii și aș zice că este entuziasmantă, tonifiantă, având roluri multiple: umple un gol În istoria culturală a țării; dă pildă pentru inițiative similare referitoare și la alte localități și zone de mare concentrare a valorilor culturale; Sunt convins că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vom avea probleme cu ea. Mai greu cu autoritățile de la Berna. Îl ironizează pe Adrian Popescu, a cărui cucernicie romano-catolică devenise proverbială în grupul nostru. „Ar trebui să accepți să ți se spună «monsenior», zice Corinne, e o particulă de noblețe și un nume prin care te-ai individualiza pe fundalul celorlalți.” Bate la o poartă deschisă. Minunate clipe. Corinne vorbește cumva afectat, își modelează vocea șoptită, de parcă ar pune la cale o conspirație. Tot ce spune ea îi provoacă lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și opresiune! - să apreciem succesul, gloria reală, mai mult sau mai puțin meritată, deoarece, dacă o merităm sau nu, în profesiunea noastră, ne-utilitară, ne-materialistă, doar postumitatea are ultimul cuvânt de spus, iată unul din riscurile, dar și din „noblețea” ce ne însoțesc! Succesul este o primă formă de „recunoaștere” a calității noastre profesionale și umane. (Cerem iertare pentru repetarea unor truisme, dar un romancier știe că dacă vrea să propună „excepționalul” trebuie să aibe răbdarea și să fie apt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este până azi neclar o atrăgea la acel tânăr, încă ne-celebru, cu o faimă locală nu tocmai cușer, ins venit cu familia sa din alte părți, o „avenitură”, deși ospitalieri, bănățenii și mai ales lugojenii sunt foarte pătrunși de „noblețea și unicitatea” stirpei și civilizației lor, de corurile și cercurile lor de meseriași, de trecutul lor de luptă pentru românism, de Braniște, Brediceanu, Ion Vidu și alții, iar tânărul Nicu Breban, cu teoriile sale puțin fantaste și cu o încredere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cât de cât onorabil, în rândul mândrelor și extrem-performantelor state post-industriale, e cumva bizar să vorbim de „ideal”, de valori care depășesc și transcend materialul, de „reîntoarcere” la unele valori ale trecutului, românesc sau vest-european, cum ar fi demnitatea și noblețea persoanei, deasupra banului, sau a necesității artei și literelor împotriva chiar a necesităților pieței și a presiunilor globalizării, primordialitatea persoanei, a individului și a felului tipic, inconfundabil, specific de a gândi al acestuia, a Individului aflat în puternic proces de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se înțelege de obicei prin acest cuvânt, ci e în strânsă legătură cu vocația, cu destinul. Iată deci legate aceste trei noțiuni - munca, vocația, destinul. Iar în cazul maximei goetheene citate mai sus, munca prinde o valoare supremă, de-o noblețe greu de depășit: munca „reală”, veritabilă, „singura”, nu este decât aceea care se confundă cu „pasiunea pentru ea”, cu ceea ce numim vocație. Munca în afara pasiunii, a iubirii pentru îndeletnicirea pe care ți-ai ales-o ca esențială a vieții și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu veți găsi niciunul din acele accesorii de scenă cu care vă farmecă, în jurul Mediteranei, orașele-teatre din lumea bună. Odeoane, lacuri acoperite cu nuferi, peristiluri, statui ecvestre, obeliscuri, colonade, amfiteatre, palate, forumuri luați-vă gândul de la astfel de titluri de noblețe! Nici cavea, nici marmuri. Nici sarcofage, nici porfir (doar, câte ceva, la muzeul Rockefeller, numit odinioară "al Palestinei", din Ierusalimul de Răsărit, în sălile cu puțini vizitatori, și care, în ciuda unuia sau a două mozaicuri de sinagogă, se limitează la niște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
încât de multe ori poate își închipuie că domnia sa este un cal care duce un animal în șea, pe spatele sale. Căci calul este un nobil animal. Asta se știe din cartea marelui și vechiului maestru naturalist. Având în vedere noblețea animalului, domnul maior n-ar fi mâniat să se schimbe în calul său, când silueta generalului se profilează, înspăimântătoare, nemișcată pe zarea dealului. Și mai este în fruntea batalionului nostru și domnul maior Stoianovici care are o curioasă înfățișare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un fuior din părul de aur al fecioarei și prin prefacerea unor rugi de aur în furcă și fus. Obiectele oferite în schimbul globilor oculari țin de ocupațiile rituale, dar sunt încărcate suplimentar cu ideea de ofrandă a spiritului și cu noblețea superlativă a metalului prețios. Furca de tors este emblema fetei inițiate, care știe și poate ordona forțele nestăvilite ale sacrului. Fiica geamănă cu totul și cu totul de aur, născută de fata supusă inițierii, revine la viață, în urma metamorfozelor succesive
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și în Navarra. Apare și un mic grup de femei mai gălăgioase decât bărbații de pe bancă. Este clar: sunt în Spania și aici oamenii comunică cu o voce senină mereu amabilă și binevoitoare. Și au și un anume sentiment de noblețe în exprimare. Nimeni nu poate pronunța ca ei senor și senora. Uitasem ceva important: o bună parte a drumului de astăzi (aproape 30 kmî l-am parcurs în compania simpaticului preot din Siracuza, don Aurelio, secretar al episcopului și iubitor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]