5,412 matches
-
intelectuală”, „Reviste românești”, „Reviste străine”, „Teatru”, „Bibliografie” - scriu Gala Galaction, Aron Cotruș, N.D. Cocea, Victor Eftimiu ș.a. Poezie semnează I. Vinea, Victor Eftimiu, Ilarie Voronca, Aron Cotruș (Nebunul), Adrian Maniu, Al. Claudian, Al. Zamfirescu. Colaborează cu proză I. Vinea (Întâia nocturnă), Gala Galaction, Victor Eftimiu, T. Teodorescu-Braniște. În F.l. debutează în 1923 Șerban Cioculescu, pe care N.D. Cocea îl angajează să țină o cronică literară săptămânală. În cadrul acestei rubrici, Cioculescu recenzează versurile lui Panait Cerna, Demostene Botez, Camil Petrescu, G. Talaz
FACLA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286929_a_288258]
-
uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
acută a cotidianului, a obișnuitului, din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
El caută în trecutul de slavă învățăminte și îndemnuri pentru prezentul decăzut. Lirica patriotică are un caracter militant, uneori cu accente de marș eroic, iar lirica de dragoste, cu supărătoare dulcegării, nu iese din nota convențională. Peisajul predilect e acela nocturn, mângâiat de razele lunii, dar autorul nu are un deosebit simț al naturii. Câte o încercare de alegorie sau de filosofare emană un iz didacticist. Câteva traduceri „imitative” din Schiller (în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Foaie pentru
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
vorbește despre confesori, firește, și ei tot de origine galică. b) Operele minore La sfârșitul Isoriei francilor, Grigorie vorbește și despre sine și despre operele sale. În afară de cele pe care le-am văzut deja, mai există o scriere Despre slujbele nocturne (De cursibus ecclesiasticis), al cărei titlu complet este Mișcările astrelor, sau ce normă trebuie respectată pentru a ține slujbele de noapte. În esență, opera are ca scop indicarea orei la care trebuie să înceapă slujba de noapte în funcție de mișcarea stelelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
astfel văzute în devenirea lor și urmând îndeaproape poetica explicită a lui Ion Barbu. Lui Al. A. Philippide îi consacră în 1985 o micromonografie. Cartea identifică și interpretează temele și imaginile-cheie ce definesc un poet al absolutului și al „căutării nocturne”, al „visului ca modalitate de cunoaștere și categorie morală”, al „căutărilor interioare”. La prozator se remarcă un „realism al fantasticului”, iar eseistului i se relevă susținuta preocupare pentru expresia poetică. Critica lui G. cuprinde și alte teritorii, rezultatul fiind o
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
își asigură existența prin colaborări regulate (activități redacționale, traduceri) cu o asociație a inginerilor și tehnicienilor. Lucrează, între 1959 și 1972, la Biblioteca Academiei Române. Debutează în presa literară în 1969, la „Luceafărul” (atunci sub conducerea lui Ștefan Bănulescu), cu povestirea Nocturnă. Editorial, va fi prezent din 1970, când îi apar cvasisimultan volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și eseul despre Tudor Arghezi, Marele Alpha. Se poate remarca existența unui dublu „anacronism”: G. debutează odată cu scriitori de regulă cu
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
pierdută. Orașul nu constituie însă „conținutul” ca atare al poeziei, ci un mediu difuz, parcă hipnotic, care afirmă disponibilitatea autorului pentru straniu, pentru absurdul grațios sau fantasticul cotidian. Este o aparență fantomatică, abstrasă în spațiul cvasioniric al poemelor. Imaginarul, preponderent nocturn, își apropriază de-a valma „personaje” ale străzii, fragmente de realitate banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e adeseori „albă”, prozaică și sincopată, iar altădată înțesată de
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
umbrela roză rămase locului / urmând a urca niște trepte, / în timp ce umbrela neagră / trecu de cealaltă parte a orașului / Era aproape de ziuă / Se descărcau la poartă butelii de lapte / Umbrela neagră se duse în bucătărie / și deschise-o sticlă de whisky” (Nocturnă). La extrema cealaltă se manifestă o imaginație terifiantă, halucinări ale realului, reprezentări grotești ale degradării organicului, stări de delir provocat („scrisul meu e mâncat de o fabuloasă gânganie / cu elitre de albastru alcool”; „fereastra mârâie obnubilată”; „Mie însumi mi s-
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
povestitor modern, precipitat și esențial. Dar destul de repede interesul său atât ca scriitor, cât și ca teoretician și istoric literar s-a deplasat spre literatura științifico-fantastică. Unele dintre povestirile sale SF s-au bucurat chiar de aprecieri internaționale - precum Emisiune nocturnă (Premiul Conferinței Europene de Science Fiction, Faenza, 1985) -, pentru că autorul folosește în narațiuni cunoștințe științifice unanim acceptate și ipoteze exclusiv raționale, prezumând totdeauna limite fanteziei și puterii omului actual. Literatura sa constituie în fond o dezbatere de idei privind relativitatea
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
Aurel Ciato deschide rubrica de poezie cu versurile intitulate E moartă limba noastră?, iar dintre poeți colaborează I.U. Soricu, Corneliu Moldovanu, D. Nanu, V. Grivase, Teodor Murășanu, din 1909 Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, T. Papazissu, Aron Cotruș (Din adânc, Nocturnă). În numărul 1/1911, cu ocazia festivităților Astrei la jubileul de cincizeci de ani, apare un medalion Iacob Mureșianu. Mihail Strajanu scrie articolul Simbolismul decadent, iar lui D. Nanu îi aparțin însemnările intitulate Anonimii în critică. Rubrici permanente vor fi
REVISTA POLITICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289249_a_290578]
-
un autor contemporan. În sumar intră poezie de Nichifor Crainic, Ion Barbu (Driada, Măcel, Gest, Hierofantul, Cercelul lui Miss), V. Voiculescu (Amintirea), Aron Cotruș (Din fumul ăstor vechi cetăți, Desrobire), Tudor Vianu (Câmpie și seră), Ion Pillat, Ion Minulescu (Nihil, Nocturnă), Vladimir Streinu (Ateul, Romanță), Perpessicius, George Gregorian, Dem. Bassarabescu, Claudia Millian, George Mihail Zamfirescu, D. Nanu, G. Rotică, Mircea Dem. Rădulescu, Mihail Sorbul (care publică și teatru). Proza este semnată de Ion Dragoslav, Artur Gorovei, Carol Ardeleanu, Al. Cazaban, N.N.
ROMANIA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289329_a_290658]
-
ceea ce știința tradițională desemnează drept „monarhul ascuns”, „regele lumii”, cel care dirijează universul din punct de vedere spiritual. De asemenea, toate basmele lui Ion Creangă, ca și povestea Crailor de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale (trecută într-o „exegeză nocturnă”) sunt analizate din perspectiva adevărurilor oculte prezente în aceste scrieri sub aparența de fabulă. O mențiune specială merită jurnalul scriitorului, denumit de el însuși „alchimic”: neavând, cu excepția notării datei, nimic din ceea ce se înțelege de obicei printr-un jurnal, însemnările
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
sunt verosimile prin coerența lor interioară (Curtea-Veche ca o Cetate Primordială sub masca unei «cetăți a Smintelii», simbolistica multiplă a Crailor...) și deschid o cale de analiză ce duce spre subsolurile textului matein. EUGEN SIMION SCRIERI: Al patrulea hagialâc. Exegeză nocturnă a „Crailor de Curtea-Veche”, București, 1981; La Dacie hyperboreénne, Puisseaux (Franța), 1987; Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, și se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară umană marele act al Genezei, artista descoperă fasciculul de lumină care fisurează nemăsurata întindere nocturnă și în jurul lui își organizează întreaga construcție plastică. Din acest nucleu inițial se nasc tonurile și valorile, se dezvoltă suprafețele și se profilează volumele. Absența oricărui reper exterior, în funcție de care să-și exerseze observația și să-și ordoneze formele, o
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
contemplă universul cu teamă și, totodată, cu sentimentul participării la un act fără orizont. Omul, „o biată clonă dereglată”, este asemenea unui „robot melancolic”, oscilând între „programul înscris de la începuturi” și satisfacțiile simple (căderea frunzelor, „susurul apelor/ și mișcările vântului”). Nocturnul, care marchează nu puține versuri, subliniază gravitatea atitudinii. Destinul ființei poetice stă sub „zodia nopții”, apăsat de spaime contradictorii, fie comune, fie metafizice. Ființa și cuvântul poetic („un cuvânt sinucigaș”) se identifică, trupul și textul având aceeași soartă. De unde simularea
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
facă să‑și schimbe părerea. A doua istorioară (IV, 19) are, de asemenea, protagonist un harismatic, de la Pont. Ca și confratele său sirian, acesta avea obiceiul de a interpreta Scripturile în manieră proprie, la limita tradiției ecleziastice. Avea adesea vedenii nocturne prin care era anunțat de iminența sfârșitului lumii ca și de venirea lui Cristos (în termen de un an, cu exactitate). „Acesta, relatează Hipolit, produsese în ei o frică atât de mare, o groază greu de descris, încât ei își
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfârșitul Antichității, orice personaj învestit cu puteri excepționale și susceptibil de a destabiliza, prin aceasta, ordinea existentă. Care erau, concret, faptele reprobabile imputate celor încadrați în această categorie? „În sistemul juridic roman, învinuirea de vrăjitorie desemna mai întâi celebrarea riturilor nocturne și nelegiuite în scopul de a rosti descântece, de a fermeca, de a vrăji o terță persoană. De asemenea, practica divinației care întrebuința sângele sau măruntaiele victimelor umane, sacrificate într‑un loc sfânt, deținerea de cărți de vrăjitorie, fabricarea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dunăre, și care data tocmai din 1815, fusese respinsă; cf. Nicolae Bârdeanu, Dan Nicolaescu, Contribuții la istoria marinei române. I. Din cele mai vechi timpuri până la 1918, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1979, pp. 106-109. 63. Unele furtuni și naufragii nocturne din epocă, preluate În relatări mai mult sau mai puțin literare, par să constituie un fel de arhetip Întâmplător. Multe asemănări cu descrierea primei aventuri a lui Honigberger se vor găsi la Alecsandri, care scrie În 1851-1852 (și publică În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cunoscute În toată literatura de călătorie În India. Lucrarea de referință este P.K. Gode, The History of Fireworks in India between 1400 and 1911. O curiozitate e ceea ce un căpitan, Campbel, Îi povestea lui Alecsandri drept inovație colonială a iluminației nocturne: „Ideea d-tale Îmi aduce aminte de sărbarea unei nunți din India, În orașul Singapur. Lordul E..., care este avut cât șepte milionari, se Însurase cu fata unui nabab și, În noaptea nunții lui, el prefăcuse toate basinurile din grădina
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
declinări și cu traducerea unor texte din Hitopadeïa și Pañcatantra: „Zeci de maculatoare de acest fel, acoperite până la ultima filă cu exerciții, traduceri, conjugări și declinări sau traduceri” (47). Naratorul va reveni a doua zi pentru explorări suplimentare, amintindu-și nocturn de propriile experiențe - de aici Încolo nuvela poartă și experiența anamnezei- și Întrebându-se „ce forță de dincolo l-a mânat pe doctor la un gest atât de brutal” (48). Iar pentru a ascunde relatarea propriei experiențe de privirea profană
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
confuzie, preferă confortul unei cețoase definiri reciproce, neîngăduindu-și să se Înfrupte decât pe ascuns din premisele și perspectivele adversarului. Mutanții derizorii care răsar sunt infiniți: erudiții filologi - care tresar comatos la neglijarea unei virgule - Îmbrățișează cu putere, la ceasul nocturn, imense speculații despre soarta speciei și netrebnicia spirituală a lumii de azi, iar cei care au Înțeles, scăpați brusc din ruminarea unor circulare cu adevăruri destul de eterne, din plin secol al XIX-lea, adulmecă cu pioșenie vasele comunicante ale notorietății
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dame aux camélias, Noapte prelungă), Constanța Zissu, Ion Vinea (Tatiana, Moravuri ușoare, Cântec de noapte, Capitolul), Tudor Arghezi (Psalmul de taină, Îmi voi ucide timpul, Vino-mi tu), G. Bacovia (Nervi de toamnă, Plumb de iarnă, Plumb de toamnă, Romanță, Nocturnă), Mihail Săulescu, N. I. Porfiriu, Al. Vițianu, Ștefan Bascovici, Geri Spina, Ion Al-George ș.a. Se publică proză de Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu (Iertarea), N. D. Ciotori, D. Anghel (Doi prieteni), N. Pora, H. Coșoi, Ion Minulescu (Ploaie de primăvară), Mihail Lungianu
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
personaj idealist - și idealizat -, tânărul profesor Sava Savel, dedicat cu o devoțiune (aparent) neverosimilă unui țel (aparent) modest: înființarea unui muzeu local de istorie. Atmosfera este plauzibilă, momentele de dramatism sunt fie „confecționate”, fie interesante sub aspect documentar, precum scena nocturnă a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
chemare nelămurită, ar vrea să zboare spre alte tărâmuri; sufletul îi arde, avid de „senzații/de-acele ce doboară”, de priveliști „sângeroase”. Vijelia, spaima, duhul celui rău țin în stăpânire lumea (Strofe, Sonet III). Baladele Logodnicii morții și Strigoiul sunt nocturne și fantastice, urmând motivele byroniene din Oscar of Alva și Vampirul. Autentic este fiorul în fața sălbaticelor pustietăți din descrierile carpatine. O Barcarolă are note luminoase ce prefigurează idila eminesciană, după cum Ce e mai dulce-n lume? și La patria anunță
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]