3,544 matches
-
intelectuali, ajunge popular prin scriitori și devine instrument de putere în mâna câtorva tribuni și avocați. Marea lui forță era o enormă capacitate de opoziție, care fascina mulțimile. Partidul nu pierdea nici un prilej ca să zdruncine monarhia constituțională. Și cel mai norocos prilej a fost ultimatumul pe care Anglia l-a adresat Portugaliei în 1890, în legătură cu coloniile din Africa. III. LUPTA DINTRE PARTIDE Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu încape îndoială că în cursul veacului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gospodărie; este o "dictatură administrativă", fără implicații politice, menită să scape țara de desfrâul partidelor, să consolideze finanțele, să purifice viața publică etc. Joîo Franco nu uitase nici unul din elementele mesianice ale propagandei sale electorale, care se dovedise atât de norocoasă. Programul, privit la rece, era un program cuminte și înțelept - singurul, de altfel, care ar fi făcut posibilă o guvernare continuă și coerentă, dezrobită de tirania Parlamentului. Numai că, aproape nimeni în Portugalia nu dorea un asemenea program cuminte și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o să ne fie mai ușor să luăm o hotărâre. în ceea ce mă privește, dacă mă uit la cum suntem noi astăzi și apoi la disperarea în care am văzut poporul nostru sub călcâiul hunilor, nu pot decât să mă consider norocos, de vreme ce acum - și cu siguranță nu sunt singurul aici, de față - am mult mai mult decât mai avea tatăl meu acolo, lângă Rin. Dar, cum am zis, toate astea sunt vorbe goale și e vremea să ajungem la o concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui, pe prundiș și se alătură conducătorului său. Nu sunt urme de cai pe drum, în spate. Un fulger de iritare sclipi în ochii lui Gualfard și imediat îl fixă pe Balamber. — Ăștia doi sunt ori foarte abili, ori foarte norocoși, spuse printre dinți. Din nou, hunul ridică din umeri. Arătând iarăși spre mâna bandajată, observă: — Nu-mi spune mie. Urmărirea asta deja m-a costat zdravăn. Ți-am mai spus: zeul lor îi ocrotește. împingându-și bărbia înainte cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
această crimă oribilă. Sunt sigur că acum, mai mult ca oricând, vorbesc în numele lui Magister militum și al lui Augustus însuși, care vor fi neîndoielnic îndurerați la aflarea acestei vești. Oricum - adăugă, coborând vocea - trebuie să știi că o împrejurare norocoasă mi-a dat posibilitatea să cunosc numele vinovatului. Ochii lui Gundovek sclipiră. Aruncă în jur o privire fugară, apoi, prefăcându-se că îl îmbrățișează, îl trase la sine și îi șopti în ureche: — Spune-mi, iute! La auzul numelui asasinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puține zile după aceea. Primii - venind de la miazănoapte - ajunseră câteva sute de suabi din Jura, pe care burgunzii îi primiră cu prietenie, în ciuda conflictelor ce dezbinaseră cele două popoare destul de recent. Soseau ducând cu ei doar câteva lucrușoare. Cei mai norocoși, în care cu două roți, încărcaseră în grabă și cu furie câțiva saci de provizii, dar mulți nu aveau cu ei mai nimic, chiar dacă, în general, bărbații nu se despărțiseră de armele lor. După cum poruncise Gundovek, însă, erau hrăniți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căutând scăpare în munții împăduriți ce se înălțau, abrupți, de jur împrejur. Mulți dintre burgunzii ce scăpaseră în luptă se amestecaseră, probabil, cu localnicii fugari din vale, alții căutau, cu siguranță, să ajungă la Noviodunum; trupurile tovarășilor lor mai puțin norocoși zăceau risipite cu sutele prin noroiul vadului sau prin desișurile dimprejur; altele se mai aflau, totuși, pe ulițele acelui sătuc amărât. Victoria, cu toate acestea, nu o obținuseră fără să plătească un preț și în seara aceea aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
descumpănită. Făcându-și calul să salte în două picioare, îl împinse înainte, până ce ajunse la câțiva pași de el. Privirea sa își regăsise deja expresia ironică de mai înainte. — Etius al tău a sosit până la urmă! Ești un om tare norocos, romanule. Sper să te întâlnesc din nou! Spunând acestea, trase de hățuri și, întorcându-și calul, îi dădu pinteni, alăturându-se oamenilor săi, printre care își făcu loc cu viteza fulgerului. O clipă mai târziu, întorcând spatele pieței ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină un câine mergea de minune. Tovarășul său, mai iute de picior ori poate doar mai norocos, izbuti, în schimb, să se facă nevăzut în întuneric, printre mărăcinii ce înconjurau satul. Balamber nu reușise să se răsucească la timp spre copilă, care deja pornise să se strecoare iute printre războinici, cu aceeași intenție. Odolgan, care descălecase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfeșnic masiv pe trepied o lumina într-o lumină gălbuie. Sebastianus, care avea privilegiul de a se găsi în apropierea lui Etius, se bucura de o poziție avantajoasă. Pentru care era cu siguranță mult invidiat de ceilalți ofițeri mai puțin norocoși, prinși în ultimul rând. Cea mai însemnată dintre căpeteniile aliate era Theodoric, atât pentru stirpea sa neîndoielnic de rang, cât și pentru că vizigoții săi reprezentau ei singuri aproape jumătate din întreaga armată. Se afla alături de Etius, pe care îl depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Odolgan și chiar vicleanul Kayuk. Gândindu-se la ei, nu putea să nu-și amintească sumbra profeție pe care o făcuse Malaberga și să nu se întrebe dacă destinul avea să-i îngăduie într-adevăr să se afle în numărul norocoșilor supraviețuitori ai celor „șase luni de sânge și de foc“ de care îi vorbise ea. Cât despre pradă, avea speranțe mari să fie răsplătit de Atila care, după ce îl văzuse pus la încercare în Campus Mauriacus, părea acum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
colțul camerei. Dedesubt se întindea un bulevard larg, mărginit de copaci; cât vedeai cu ochii străluceau clădiri placate cu marmură. Banii curseseră gârlă pe această stradă și în această cameră. Se gândi căt de des se considerase unul dintre acei norocoși, aflat la limita de jos a clasei cu venituri mari, un om care ajunsese la poziția de vârf în compania lui după ani de trudă. Craig dădu cu mâhnire din cap. Anii de trudă nu existaseră. Astfel că se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un marinar să se tocmească. Pe gratis nu vrei?! îl apostrofă scurt femeia. Puneți și voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cursul, de parcă în lumina unei noi zile, o presupusă zi de lucru, și-ar fi adus aminte că toți oamenii, inclusiv cei sănătoși, tot mor într-o bună zi și, de obicei, cu o anumită doză de neplăcere, dar el, norocosul, e ucis, fie că suferă de o boală sau nu, de către cel mai stimulator tovarăș de drum care poate exista. În concluzie, oricât ar părea de perfid acest lucru venind de la mine, care am un asemenea artist mort chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cum se numește steaua, Mașei mai-mai că-i dădeau lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai-mai că-i dădeau lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dădeau lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări. Unde era steaua norocoasă a Mașei? La câți ani lumină ardea departe de Pământ? Mașa ridică ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om are o stea norocoasă, pe care, dacă o caută, o găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări. Unde era steaua norocoasă a Mașei? La câți ani lumină ardea departe de Pământ? Mașa ridică ochii și privi Luceafărul de ziuă ce strălucea stingher pe cer. „De-ai fi tu steaua mea norocoasă, oftă ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări. Unde era steaua norocoasă a Mașei? La câți ani lumină ardea departe de Pământ? Mașa ridică ochii și privi Luceafărul de ziuă ce strălucea stingher pe cer. „De-ai fi tu steaua mea norocoasă, oftă ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care adăugă: „Femeie În toată firea și visezi cai verzi pe pereți, ia apucă-te de treabă, nu vezi că s-a crăpat de ziuă?!“ Și, abandonând pe cerdac tămâia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încremenit În colțul camerii unde se așezase, Tony Pavone visa cu ochii deschiși; un vis straniu, un vis cum nici chiar În imaginație nu credea posibilitatea lui. Se miza sume fabuloase, uneori - la o singură aruncare a zarurilor, ce-l „Norocos”, ridica de jos o avere...! Jucătorii pe rând ridicau de jos sume importante, fiecare dorindu-și să dea lovitura decisivă celorlalți! În cele din urmă după miezul nopții - Balaurul și Cap de mort se curățară, fiind nevoiți să iasă din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
importante, fiecare dorindu-și să dea lovitura decisivă celorlalți! În cele din urmă după miezul nopții - Balaurul și Cap de mort se curățară, fiind nevoiți să iasă din joc. Spre deosebire de zilele precedente, nici chiar doctorul nu se putea considera prea norocos, pierduse peste o sută cincizeci de mii...! Toată figura lui era puternic congestionată, debitând Înjurături la adresa nimănui. Fără să vrea, Tony Pavone privi cu teamă la yatagane, făcându-și socoteala de felul cum va trebui să acționeze În caz de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]