4,526 matches
-
atmosfera deveni incredibil de încordată. Cei de lângă mine își încetară subit lucrul la șuruburi și încremeniră. Imediat, au venit exploziile! Un clic metalic, țipătul sfâșietor de teamă și teroare al unui Gardian nefericit și sunetul teribil al unei ploi de noroi și membre ce se lovesc de protecția geamurilor noastre, credincioasele noastre table. O mină. Gardienii pășiseră în grădina diavolului! Apoi au fost câteva împușcături, dar s-au oprit. Dați raportul! zisei, mai mult pentru a salva aparențele. Știam că școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai fi rămas din ea... Lui Fulcinius vorbele par să i se fi oprit în gât. Augustus îl contemplă cu tristețe. Nu pentru bani uneltesc pierzania lui Libo. În spatele acestei intrigi murdare, ce riscă să-i împroaște pe toți cu noroi, este Livia, de asta nu se mai îndoiește. Livia, cu ura ei bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbra, sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră De la munte pân-la mare și la Dunărea albastră. Au prezentul nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de mine, m-ai scos din celulă. La clevetelile și ponegrelile saducheilor și ale fariseilor Tu nici n-ai tresărit. Nici eu n-am să bag de seamă împunsăturile iezuiților.” Gândacii umblau în voie pe picioarele sale goale, pline de noroi. Pasărea din crâng cânta din nou cu glas ascuțit și se auzea cum coreeanul închidea ușa căsuței lor. Japonezii or să construiască un galion. Imaginea roiului uriaș de furnici negre traversând un ochi de apă în căutare de hrană îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rămânea decât să se întoarcă la aceeași viață istovitoare de muncă. Acum pesemne că la noi în vale plouă. În această perioadă, ploaia cădea în fiecare zi fără să se oprească deloc. Țăranii munceau prin ploaie goi și mânjiți de noroi. Însă acum, chiar și astfel de amintiri dureroase le umpleau sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sincere, predică despre mila lui Dumnezeu și despre dragostea lui Dumnezeu. De aceea am ajuns eu să-i disprețuiesc de-a dreptul. De pe buzele preoților din această țară curg întotdeauna numai vorbe frumoase. Mâinile lor nu sunt niciodată mânjite de noroi. Asta e pricina pentru care te-ai lepădat tu de credința creștină? Nu, nu, zise fostul călugăr și se uită peste umăr. În dreptul colibei din spatele său, câțiva indieni stăteau și îi priveau cu mirare. Orice-ar spune preoții, eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el, stătea pierdută o femeie tânără. După pantalonii cu care era îmbrăcat tânărul era fără îndoială un dijmaș pus să muncească pe moșiile de aici. Gâtul îi era străpuns de o rană urâtă de glonț pe care sângele amestecat cu noroi se închegase. Știi spaniolă? îl întrebă Velasco, însă omul continua să horcâie printre buzele întredeschise. Ochii îi erau și ei deschiși, dar se uita în gol, de parcă un văl subțire îi acoperea privirea. Moartea cobora asemeni înserării peste trupul tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau și ei deschiși, dar se uita în gol, de parcă un văl subțire îi acoperea privirea. Moartea cobora asemeni înserării peste trupul tânărului indian. Habeas requiem aeternam, murmură Velasco, ținându-l pe tânăr de mâna murdară de sânge și de noroi. În clipa aceea, nu mai era un misionar mistuit de ambiția de a creștina Japonia, ci un simplu preot care veghează într-un cătun la căpătâiul unei bătrâne ce-și dă ultima suflare. Requiescat in pace. Ca și cum ar fi închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată de la venirea în Spania ieșise, pentru o clipă, la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vorbit despre asta la Sevilia. În ziua în care se întruni consiliul episcopal ploua din nou. Ploaia scursă de pe acoperișurile tribunalului bisericesc se aduna în băltoace negre în curtea interioară. Trăsurile intrau în curte una după alta, împroșcând apă și noroi de jur împrejur. Gărzile deschideau ușile trăsurilor și episcopii cu mantalele fluturând în vânt și cu mitrele roșii pe cap se adăposteau sub umbrelele primite și dispăreau înăuntrul tribunalului. În fața ușilor masive, doi bărbați îmbrăcați în uniforme negre îi conduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
agale prin marea de oameni înspre bazilica San Pietro, împărțind semnul binecuvântării în dreapta și în stânga peste mulțimea cuprinsă de frenezie. — Oremus pro Pontifice nostro! Din marea de oameni, niște călugări, aflați mai într-o parte, își ridicară glasurile în cor. Noroiul de pe straiele lor simple dovedea că bătuseră cale lungă pentru a ajunge aici la sărbătoarea Învierii. — Dominus conserveto eum. Papa se uită la călugări cu mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și pentru tânărul indian și pentru Tanaka... În zori, temnicerii au înfășurat trupul preotului într-o învelitoare de paie și l-au cărat afară. Mâinile și picioarele îi ieșeau din învelitoare. Erau slabe ca niște bețe, murdare și pline de noroi. Pe când priveam la toate acestea împreună cu Luis Sasada m-a străfulgerat ceva ca o revelație divină. Aceasta era adevărata lume pământească. Oricât am încerca să o înfrumusețăm și să ne amăgim, adevărata lume pământească era jalnică precum trupul neînsuflețit, murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate acestea împreună cu Luis Sasada m-a străfulgerat ceva ca o revelație divină. Aceasta era adevărata lume pământească. Oricât am încerca să o înfrumusețăm și să ne amăgim, adevărata lume pământească era jalnică precum trupul neînsuflețit, murdar și plin de noroi al părintelui Vasquez. Iar Domnul n-a ocolit lumea aceasta jalnică. Pentru că și El a murit murdar și plin de sudoare. Și prin moartea Sa a adus dintr-o dată lumină peste lumea pământească. Dacă stau să mă gândesc acum, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică, două-trei pene albe de pe pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar de sânge negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla în mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi. Samuraiul trimise un mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste zăpada înghețată din vale. Pe neașteptate sosi un mesager de la seniorul Ishida. Nici la moartea unchiului său, samuraiul nu primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rămas puțin În urma celorlalți doi, care-și continuau galopul susținut, cu capetele-ntinse; și atunci mașina se apropie și mai mult, săltând de parcă ar fi trecut peste-un șanț, și el putu să vadă uriașa masă zvâcnindă a bivolului și noroiul agățat de firele rare de păr, umflătura imensă unde se-mbinau coarnele, botul cu nări imense Întins Înainte, și atunci ridică pușca, dar Wilson Îi strigă „Nu din mașină, idiotule!“, și lui nu-i era frică de Wilson, Îl ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu un vapor luat din Genova. Luz s-a Întors În Pordenone, ca să deschidă un spital acolo. Locul acela era pustiu și ploios, și un batalion de arditi era Încartiruit acolo. Și iarna, În orașul acela ploios și plin de noroi, maiorul batalionului se culcă cu Luz - care nu mai cunoscuse vreun italian Înainte - și până la urmă i-a trimis lui Nick o scrisoare În State, În care-i spunea că povestea lor fusese doar ceva Între un băiat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
malul cu mlaștina, până ajunse În locul cu apă mică. În stânga sa, unde se termina pajiștea și Începea pădurea, văzu un ulm mare, scos din rădăcini. Smuls de vreo futună, acum zăcea răsturnat În pădure, cu rădăcinile pline de praf și noroi, cu iarba crescând printre ele, ținând malul deasupra râului. De unde stătea acum, putea să vadă canalele adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul În care stătea acum și mai Încolo apăreau bolovanii; acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi făcurăm cu mâna. Ea nu răspunse, stătea doar acolo, privind În urma noastră. DUPĂ PLOAIE Ploua cu găleata când am trecut prin mahalalele Genovei și, oricât de Încet am fi mers În spatele tramvaielor și al camioanelor, tot stropeam trotuarul cu noroi, așa că oamenii se fereau când ne vedeau, băgându-se sub tocul ușilor. În San Pier d’Arena, un cartier industrial de la marginea Genovei, există o stradă largă , cu două sensuri, așa că ne țineam pe mijloc ca să nu-i stropim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină de noroi pe parbriz. Ne-am oprit la Sestri să mâncăm de prânz. Restaurantul nu era Încălzit, așa că am rămas cu hainele pe noi și cu pălăriile pe cap. Ne uitam la mașină prin fereastră. Era plină de noroi și lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pelicula fină de noroi pe parbriz. Ne-am oprit la Sestri să mâncăm de prânz. Restaurantul nu era Încălzit, așa că am rămas cu hainele pe noi și cu pălăriile pe cap. Ne uitam la mașină prin fereastră. Era plină de noroi și lângă ea erau niște bărci trase din calea valurilor până sus, pe mal. În restaurant Îți ieșeau aburi pe gură când respirai. Pasta asciutta era bună; vinul avea un gust ca de aluminiu, așa că l-am amestecat cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pe un stâlp văzurăm un indicator cu un S desenat pe el și dedesubt scria Svolta Pericolosa. Șoseaua ocolea colina și vântul bătea prin crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold un revolver mare. Mergea pe mijlocul șoselei, așa că a trebuit să-l ocolim. După ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Guy porni motorul. — Stați, strigă biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-apoi, plăcuța e murdară doar pentru că străzile sunt În halu’-n care sunt. Nu-ți plac drumurile din Italia? — Sunt murdare. — Cincizeci de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick merse-n picioarele goale pe cărarea care străbătea pajiștea ce se-ntindea mai jos de hambar. Cărarea era lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dați voie? Să știți că am găsit un loc minunat de odihnă și zburdălnicii. Dacă vreți, puteți veni și dumneavoastră cu noi. Ne-ar face mare plăcere! Ce nu vrea Sorin? În zilele capricioase, când e frig, plouă și e noroi, copiii din cartierul nostru, deși nu se mai pot juca în parcul din jurul blocurilor, nu stau în casele lor; acolo, indiferent de starea timpului, părinții sunt mereu cu ochii și gura pe ei și nu auzi decât: „Nu face gălăgie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]