2,642 matches
-
impresionantă, nu constituiau deloc o majoritate. M-a surprins Încă mai mult felul cum comentați avertismentul meu, oarecum superfluu, pentru prudență, dat fiind că, așa bănuiam, amândoi am fi fost, posibil, supravegheați. „Probabil, el (ei) știu mai bine”, scrieți. Multe notații din Jurnal, anterioare și posterioare acesteia, arată Însă că Întrețineați mereu o astfel de bănuială (și cum s-ar fi putut altfel, În situația dată?), deci sugestia mea, strict prietenească și fără nici o acreditare „comunitară”, nu ar fi avut de ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pagină a numărului aniversar, 750, redactora-șefă descrie cum și-a imaginat sărbătorirea și viitorul noii vârste a revistei. Printre altele, și printr-o „rubrică nouă, alertă, deschisă spre stricta actualitate În care condeie foarte diverse să facă pe rând croquis-uri, notații despre societatea românească”. Rubrica „utopică”, cum o numește, resemnată, autoarea, ar fi trebuit să construiască un calus al „fracturii deranjante (dacă nu periculoase) Între grupări și generații... autori de vârste și realizări diferite, angrenați deocamdată Într-o dispută necruțătoare”. Învecinați
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lăuntrică, temele și timbrul specific. Dacă, din culegerile anterioare (Murmurul străzii, 1955, Soarele și liniștea, 1958,Voci puternice, 1962), cu un anume tribut plătit convențiilor epocii, sunt puține lucruri de reținut (imaginea unui pastelist suav, predispoziția către rostirea sceptic-surdinizată, cultivarea notației simple, concentrate, ușor reflexive), în Revers citadin, apoi în Omul modern (1967), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), poemele au, tot mai elocvent, „expresia esențializată, marcată de tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de artificii, al unei deliberate „sărăcii” a discursului, aproape despuiat
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
mizantropice, înrudită cu aceea a lui Ion Caraion. Amenințat uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie unde se îmbină vitalismul și luciditatea, viziunea plastică și notația livrescă. Nostalgia pentru satul copilăriei, uimirea în fața spectacolului citadin, elanul vitalist se regăsesc și în Poezii (1974), dar motivele vechi sunt tratate într-o manieră expresivă diferită, căci autorul caută acum soluții formale noi, cum ar fi cele ale poemului
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
de Ion Manolescu și Silviu Roda. Colaborează cu poezie Ștefan Baciu (Dans, Absență muzicală), George Demetru Pan, Ioan Georgescu și redactorii revistei. Proza este semnată de Nicolae Cantonieru (Chinezii la Giurgiu) și Mihail Șerban (fragment din romanul Idolii de lut). Notațiile impresioniste ale lui Vasile Chirițescu (Pe marginea actualității) și cronica acestuia la volumul lui Paul Zarifopol Pentru arta literară („o adevărată delectare intelectuală”) întregesc sumarul revistei. M.Ș.
FOC TANAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287058_a_288387]
-
grup alcătuit din tineri fără experiență literară. Din proza sau din poeziile publicate nu lipsesc semnele talentului. Notabile șunt stihurile lui Jean Boniface Hétrat. O vagă atmosferă eminesciana și un sentimentalism discret caracterizează versurile lui Const. D. Popescu, în timp ce fugarele notații ale lui Victor A. (actorul Victor Antonescu), cuprinzând schițarea unei situații dramatice sau descrierea unor caractere, dovedesc spirit de observație și înclinație către analiza comportărilor umane. Tot el este autorul unor cronici dramatice ale spectacolelor teatrului craiovean; într-una din
FREAMATUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287087_a_288416]
-
surselor. F. se deosebește de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își construiește jurnalul având în minte modele și țintește, concomitent, intrarea în literatură. Deocamdată este în posesia unei maniere de literaturizare și alternează notația documentară cu evocări avântate, emfatice, așternând tenace și o sumedenie de istorii romanțioase. Monumentul domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Viena, cu ajutorul intelectualilor de la sate și al țăranilor, culegerea de folclor bucovinean. A publicat doar un volum, Rumänische Volkslieder aus der Bucovina. Liebeslieder [Cântece populare românești din Bucovina. Cântece de dragoste] (1940). Din cele 943 de texte, 380 au și notația muzicală, efectuată de Al. Voevidca. Reproducerea bilingvă (română și germană) a textelor, notele biografice și comentariile conferă lucrării calități științifice reale. Restul culegerii (care însumează 10 000 de poezii și 2250 de melodii) a rămas în manuscris, cu excepția unei selecții
FRIEDWAGNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287091_a_288420]
-
metodologie și de tehnologie a mierii. Prin practică susținută, degustătorul va ajunge la un grad înalt de competență ( Gonnet et al, 1989). 452 Gonnet M, Vache G, Tehnica de degustare a mierilor și punerea la punct a unui sistem de notație și clasificare obiectivă pentru a aprecia calitatea lor prin analiza organoleptică, în Harnaj V (editor), Produsele Stupului, hrană, sănătate, frumusețe, Editura Apimondia, 1989, 27-33. 453 Snowdon JA, Cliver DO, Microorganism in honey, Internat J Food Microbiol, 1996, 31,1-26. 454
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
65-67. 9. Mladenov S, Probleme actuale ale terapiei cu miere, în Harnaj V, Produsele Stupului, hrană, sănătate, frumusețe, Editura Apimondia, 1989, 130-132. 10. Gonnet M, Vache G, Tehnica de degustare a mierilor și punerea la punct a unui sistem de notație și clasificare obiectivă pentru a aprecia calitatea lor prin analiza organoleptică, în Harnaj V (editor), Produsele Stupului, hrană, sănătate, frumusețe, Editura Apimondia, 1989, 27-33. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 156 11. Snowdon JA, Cliver DO, Microorganism in honey, Internat J Food
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
care mizează pe o problematică mai profundă. În pofida unei expresivități stilistice aparte, lipsa de profunzime, stereotipia personajelor și accentul moralizator scad adesea valoarea acestor scrieri. În volumele de nuvele Necunoscuta (1928) și Casa cu gratii (1944), nu îndeajuns de omogene, notațiile de atmosferă consună cu gesturile tipice ale unor personaje feminine puternice. Această lume a misterului nedeslușit, colorată de farmecul inocenței, pretinde ca investigația să se servească de mijloacele introspecției sau de viziunea unui martor. Ceva mai reușită, dar subminată de
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
un fir narativ clar, remarcându-se o tendință de a complica epicul, o intruziune a poematicului, o pendulare între dialog și monolog; de aceea, lectura se dovedește uneori dificilă. În Anotimpul făgăduinței (1975), autorul se orientează spre o proză de notație, dar personajul principal este tot un individ care nu acceptă compromisul. D. a vrut să transpună în scrierile sale întreaga complexitate a unui anumit univers, fără a stăpâni totdeauna suficient tehnicile narative. SCRIERI: Nisip, București, 1968; Lașii, București, 1971; Anotimpul
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
este una filologică, literală, urmărind redarea exactă a sensurilor vizate de poetul englez și neîngăduind nici o intruziune a personalității creatoare a celui care transpune textul shakespearian în altă limbă. Această nouă metodă este explicată de D. în introducere, alături de câteva notații despre misiunea traducătorului, dificultățile întâmpinate și psihologia creației. Traducerea este însoțită de un bogat comentariu lexical, de confruntarea variantelor din limba română și din alte limbi, de explicarea propriei opțiuni pentru un sens sau altul și de restabilirea conotațiilor unor
DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286721_a_288050]
-
la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Familia”, „Euphorion” etc. După 1989, devine redactor asociat la „Ramuri”. Poezia lui D. prezintă proiecțiile unui eu definit prin melancolie și decepționism moderat, transpuse la nivelul expresiei într-un tipar neomodernist. Repertoriul stilistic explorează posibilitățile notației indecise, ușor abulice, cu rol în mascarea sentimentalismului și a intonației patetice, față de care poetul manifestă disponibilități evidente. Pentru a atenua caracterul desangvinizat, steril, al versului și pentru a spori tensiunea și capacitatea de semnificare, sunt introduse o serie de
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
Cheile de lectură ale rețelei de schimb nr. 2: graful de mai sus este compus din rețeaua de schimb nr. 1, pe care am discutat-o anterior, la care am mai adăugat o serie de legături cu alte noduri. Prin notațiile T1, T2, T3 și T4 am definit firmele de transport care participă la licitație, iar prin notațiile P1, P2, P3 și P4 am definit firmele de producție a alimentelor care participă la licitație. Rezultatul licitației indică apariția a două relații
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de schimb nr. 1, pe care am discutat-o anterior, la care am mai adăugat o serie de legături cu alte noduri. Prin notațiile T1, T2, T3 și T4 am definit firmele de transport care participă la licitație, iar prin notațiile P1, P2, P3 și P4 am definit firmele de producție a alimentelor care participă la licitație. Rezultatul licitației indică apariția a două relații de schimb: CJ Argeș - T4 și CJ Argeș - P4. Aceasta Înseamnă că CJ Argeș a acordat contractul
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
le-a scris sunt și ele impregnate de lirism. În Iubita (1895) și Cum iubim (1896), personajele - intelectuali idealiști, hipersensibili, victime ale mediului social și ale visului lor de iubire absolută - nu capătă consistență. Intim (1892) este un jurnal, cuprinzând notații ale stărilor interioare, impresii de natură, comentarii pe marginea cărților. Paginile de autoanaliză descoperă un singuratic ce află în natură un izvor de seninătate și de împăcare. Sufletul tăcut al arborilor și florilor sugerează, ca la simboliști, melancolii aproape omenești
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
liniștea confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești. Starea poetică, aptă să „comunice” întreg cuprinsul lumii fenomenale, încearcă să surprindă momentul desfacerii lumilor și a timpului, al condensării și încâlcirii emoțiilor, inclusiv al unui erotism difuz. În absența iubirii, se pronunță divorțul estetic de
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
supraviețuirii sociale, o lume în care locurile comune ale limbajului și ale comportamentului nu sunt decât rareori contrazise. Prozatorul construiește mici întâmplări ce se petrec, de preferință, în mediul muncitoresc, adunând fișe despre existențe neînsemnate și folosind, de regulă, stilul notației fidele, dar exprimându-se, intermitent, cu sobrietate și intuiție de psiholog. Atmosfera este omogenizată de intervențiile naratorului, mai accentuate în prozele scrise la persoana întâi, dar prezente cu discreție și în textele scrise în manieră obiectivă. În Povestiri (1987), autorul
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
asociat cu descendența lui europeană, decadentă (Baudelaire, Verlaine). Înger condeier e spovedania unei generații cu destin vitreg, iar autorul ciclurilor Mlaștina cu nuferi, Antares, Paznicul florilor, Alcool și Edgar Allan Poe își mărturisește aderența la o poetică a cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
că specificitatea romanului ultimei sute de ani se regăsește În “interogațiile asupra sensului, pertinenței și legitimității sale”. Romanul de secol XX devine un “roman critic”, introspectiv. Literatura, cu alte cuvinte, este dublată de metaliteratură, fiecare gest scriptural apare Însoțit de notația rezonanței lui, În conștiința individuală a scriitorului, În cea colectivă a “cititorului”, În extremitatea În construcție a istoriei literaturii. Criticul francez confirmă, În avatarurile romanului francez de secol XX, manifestarea unei crize a reprezentării, vindecată azi, sau poate niciodată existente
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o duritate demonetizată deja acolo): “Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei Nobécourt poate fi privit la un moment dat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
începe să se manifeste din 1972, cu Eseu despre personalitate, continuând prin Confesiuni esențiale (1977), Nostalgia comunicării (1978), Conversații de bunăvoință. Eseu despre adevăruri uitate (1980), Sociologie și bioestetică (1987), Repere pentru o sociofenomenologie a valorii literare (1989). Rețin atenția notațiile despre raportul dintre receptor și creator, dintre reacția lectorului neavizat și a celui superavizat în fața operei de artă sau conotațiile la imponderabilele ce pot afecta succesul unei creații artistice. Devotat câtorva personalități ale literaturii române, cărora le-a alcătuit ediții
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
unor Georg Grosz și Franz Masereel, vibrații din Țara de piatră a lui Geo Bogza se reactivează în rostirea lui C., eșuând nu o dată în redundanță, în clișee și poncife. Fie pe latura monumentalizantă, fie pe cea polemică (violent antiburgheză), notații aparținând registrului vânjos, utilizat intens, sfârșesc în manierism și imoderație. Pe răzvrătitul Horia (văzut ca personaj congener), poetul îl invocase de câteva ori, înainte de placheta cu acest titlu (1935), operă de rezistență, grație căreia C. nu poate lipsi din antologii
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]