8,125 matches
-
vedea Întors. — Te-am visat foarte urât azi-noapte, i s-a auzit glasul spart, răzbătând prin fumul țigării de foi. Parcă simțeam că ai dat de belea. Să nu vorbim despre asta! aproape că a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu și și-a deschis caietul de italiană. Amory și-a aruncat pe podea pardesiul și pălăria, și-a desfăcut nasturele de la guler și a luat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar al unui singur lucru: al imaginației tale. Nu Încape Îndoială că spui lucruri interesante. Continuă dacă n-ai obosit. — Am observat că atunci când vrei să-ți amâni plecarea la colegiu cu o zi, procedezi În așa fel Încât să nu dai greș. Nu te hotărăști imediat, când avantajele plecării sau rămânerii Îți sunt clare În minte. Îți lași imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de la birou. Discutau și despre unde ar fi putut locui. Uneori, când el avea mai mult chef de vorbă, Rosalind Îi adormea În brațe, iar el o ținea ca pe un vas de porțelan prețios. Alteori, când el era foarte obosit, se așeaza la picioare ei și-și lăsa capul În poala ei, ea Își trecea degetele prin părul lui. Erau ore ce zburau inexorabil, ore imemoriale. UN INCIDENT ACVATIC Într-o zi, Întâlnindu-se Întâmplător În centru, Amory și Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după care ea Îi ia mâna, i-o acoperă cu sărutări și și-o așază pe inimă.) ROSALIND (tristă:) Îmi plac mâinile tale mai mult decât orice. Le văd În minte deseori, când ești departe de mine și atât de obosit. Le cunosc toate liniile. Mâini dragi! (Li se Întâlnesc ochii o secundă, apoi ea Începe să plângă - un plâns fără lacrimi.) AMORY: Rosalind! ROSALIND: O, suntem vrednici de milă! AMORY: Rosalind! ROSALIND: O, cum aș vrea să mor! AMORY: Rosalind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ea, apoi îl trezea brusc cu apă rece și-l punea să-i povestească visele. Horațiu mințea că nu visase nimic și rămânea în pat până când anumite semne ale viselor și tinereții lui păcătoase dispăreau. Acum însă era suficient de obosit pentru un vis adevărat. Horațiu mai avu putere să se uite la ceasul lui: Tom era crucificat la 14.45. Contesa sigur dormea. Așteaptă-mă, Contesă! Mariana descuie dezamăgită ușa. La urma urmei Mișu n-o fi fiind el student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fac legături cu persoana iubită, lucrez cu argint viu și cocoș negru. Mișule, ai un mare viitor, deșteptarea României. Vino să prezic cum și când. Descântec de putere și celebritate. FINAL PASAJ RETRAS Celebritatea lui Mișu începuse s-o cam obosească pe Mariana. O luase o durere teribilă de cap și simțea că odăița ei e o mare scenă pe care se uită toți necunoscuții, toți nebunii, toți periculoșii. Acum, când ar fi putut avea oricâte desuuri și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
alături de umbrele mele, și mă simt fericit, am tot ce-mi trebuie de vreme ce am renunțat la ultimul vis posibil al teatrului, de a închega o trupă de teatru. A durat prea mult până am izbutit să construiesc teatrul acesta, au obosit actorii, au îmbătrânit și, mai ales, au venit peste ei, peste actorii mei, tot felul de cioflingari. Pe unii i-am cocoloșit mai mult decât trebuia și asta i-a demoralizat pe cei care au crezut în mine, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
către Beligan să joace el mai departe, că Ministrul are treabă. Nu s-a putut face nimic, au tras cortina. ― Ieși de-acolo, s-a tras cortina, spune Beligan, depășit și el de situație. Marcel iese cu precauție, râde, râde, obosește de râs și într-un final tace. ― Ești nebun? întreabă Beligan. ― Eu? strigă Marcel. Eu? Tu spui „Să luăm de pizdă calul dumitale” și eu sunt nebun? strigă Marcel și se dărâmă o altă bună bucată de vreme de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
succesul altuia care izbutea să iasă în lume, să spargă carapacea anonimatului. Povestește Bobiță Mușatescu despre Grișa Nagacevschi care, în Înșir’te mărgărite, intra în scenă numai după ce dădea niște ture prin teatru, de la parter până la etajul patru, ca să fie obosit, nu numai să pară, apoi intra, arunca buzduganul pe care îl prindea din zbor și dădea replica. Într-o zi îi dă drumul la alergare, ăia jucau în scenă și se auzeau niște tropăituri strașnice sus, jos, în fine, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor zeități egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER BROOK Parisul se pregătea de Crăciun și pusese becurile albe în pomii de pe Champs Elisee, eu mă pregăteam să plec acasă cu un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
într-un concert de Ceaikovski, uitasem aproape șirul, vorbeam, vorbeam și Brook asculta, cine știe, poate că simțea și el nevoia să asculte ce spun alții, poate că se plictisise să tot vorbească el, poate că pur și simplu era obosit, cine știe! Când, în sfârșit, am terminat, m-a întrebat ce fac de fapt, ce cred despre teatrul alternativ, ce am de gând, am sporovăit și, când a apărut directoarea, gătită frumos, veselă, cu acel zâmbet inconfundabil de vedetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
i explice totul, până când o să ajungă doar un instrument lipsit de voință; ăsta‑i e un lucru mai dificil decât să cizelezi un text literar, căci oamenii sunt în stare să se opună când nici nu te aștepți. Asta te obosește, dar te și stimulează. Arta este maleabilă și neobișnuit de răbdătoare. Oamenii sunt uneori încăpățânați, dar receptivi la explicații. Ce‑i drept, cred că știu ei mai bine, dar Rainer chiar știe mai bine. Colegii de școală sunt o turmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plăcute străbat casa scării și se depun în tencuiala scorojită, unde întâlnesc vechi cunoștințe cu care stau la taclale: varză și conopidă, cartofi și fasole. A doua serie de copii pălmuiți zbiară de se aude în toată casa. Tati e obosit și stă prost cu nervii. Pst, liniște, sau îi plesnește de tot izolația nervilor. Hans are o viziune cu porțelanuri strălucitoare, tacâmuri de argint și o moderație generală în cuvinte și gesturi. În ton și în atitudine, unde nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se arate dură, numai în brațele lui are voie să se destindă și să fie și ea o dată slabă. Ca să comită câteva infracțiuni, Sophie trebuie mai întâi stimulată serios, fiindcă din proprie inițiativă nu consideră că e necesar să se obosească într‑atât. Nici nu e frumos să rămâi treaz noaptea și să te ocupi cu chestii pe care nu le poți face la lumina zilei. E nevoie de un efort de autodepășire, când în timpul ăsta ai putea la fel de bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atunci când mă voi decide să‑mi fac o profesie dintr‑un sport anume. Cu mâinile nu mai am de gând să fac altceva în afară de loviturile de rever la tenis, pe care o să mi le arate prietena mea, Sophie. Mama e obosită ca un câine mort, gata de dus la groapă. Ce face ea e monoton, nu poate fi numit profesie, ci mai degrabă o activitate din care abia dacă iese ceva. Deși n‑o ajută cu nimic, își bate insistent fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât sunt. E pur și simplu de neînțeles. Câteodată, mâinile fetelor se îndreaptă cu un etaj mai jos, spre scula palidă care n‑a văzut niciodată lumina zilei, ci cel mult un slip de baie, dar care este adesea prea obosită datorită activității sedentare, așa că nu se mișcă deloc. Alteori intră imediat în acțiune, fără să se intereseze însă de sentimentele persoanei care o manevrează. Numai să poată ejacula și atunci e mulțumită, firește că nu în mână, sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intra tu. Diferența constă doar În aspectul nostru exterior, Înțelegi? Acesta a fost un exemplu exagerat ca să poți să Înțelegi mai ușor ce vreau să spun, dar astfel de situații se Întâlnesc la tot pasul pe lumea asta. Sincer, am obosit să tot văd așa ceva. Acum trebuie să plec, așa că scutește-mă cu Întrebările. S-a ridicat și ne-am strâns mâinile. Palma lui nu era moale și flască. La plecare mi-a Întins o bucățică de hârtie și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin cap, În cuvinte oricât de Înțepătoare. Nu știam cum să reacționez: Își vărsa focul pe mine chiar dacă tăceam, iar dacă Îi răspundeam, mânia ei se revărsa asupra mea de două ori mai puternică. Oricare din cele două situații mă obosea teribil. Probabil că era mai Înțelept din partea mea să rabd În tăcere și să evit certurile cărora nu le puteam face față prin argumente logice, iar acum adevărul era că nu-i mai răspunsesem nimic de câteva minute bune. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
momentul acela m-am zărit așezat pe fotoliu, cu fața la Keiko Kataoka, aprobând Între două Înghițituri de Heineken. „Cine ești tu?“ m-am adresat mie Însumi. Nu am primit nici un răspuns. Keiko Kataoka povestea În continuare. — Se pare că v-am obosit destul de tare cu povestea mea lungă. Vă rog să mă scuzați. Însă nu am altă soluție decât să vă cer să mă ascultați În continuare. O să-mi continui povestea, așa că vă rog să mă ascultați până la capăt și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu cât mai multe, cu atât mai bine. Ce inspirație puteau să-i ofere acest gen de relații? Posibilitatea de a lua naștere o poveste deosebită era aproape nulă, și asta Îi epuiza energia vitală, secătuindu-l de puteri. Era obosit. Când a Întâlnit-o pe Mie, sufletul său deja tânjea după fantezii. Cuvântul acesta, fantezie, este foarte practic, Îl poți folosi pentru orice-ți trece prin cap. Totuși, fanteziile nu sunt niște simple produse ale imaginației. A avea fantezii Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ce am fi vrut. Cum să-i spun? Între noi se instalase un fel de jenă, de reținere. Reținerea e sinonimă cu a bate pasul pe loc, chiar cu regresul. Cu alte cuvinte, eram deja sătui să ne tot repetăm, obosiserăm. Nu era oboseala aceea care apare În cadrul relațiilor interumane, ci una fizică, de parcă corpul ne era sleit de puteri. Bărbatul Își fixase ca reper În viață imaginea sa din momentele În care nu era obosit, ceea ce era de Înțeles, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sătui să ne tot repetăm, obosiserăm. Nu era oboseala aceea care apare În cadrul relațiilor interumane, ci una fizică, de parcă corpul ne era sleit de puteri. Bărbatul Își fixase ca reper În viață imaginea sa din momentele În care nu era obosit, ceea ce era de Înțeles, și se folosea de ea ca etalon pentru a analiza calitatea experințelor pe care le trăia. Eul care se adăpostește În adâncul trupurilor noastre nu este unul singur, Înțelegeți asta, sper. Nimic nu rămâne neschimbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întâlniserăm, băusem doar un pahar de Tom Collins și deja mă excitasem, aveam impresia că mirosul feminității ei plutea În tot barul. Am plecat spre Nagano cu mașina imediat ce-am terminat o Întâlnire, așa că Îți dai seama că eram obosit mort. Nu luasem la mine nici cocaină, nici ecstasy. Eram sigur că Mie avea remușcări după noaptea trecută, așa că aveam de gând să-i dau să bea până se Îmbăta. Aș fi băut și eu până ce mi-ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
O să Înghețăm aici. Hai să mergem În altă parte. S-a ridicat și a plecat. L-am urmat. Bărbatul cu sticla de bourbon s-a ținut și el după noi, dar probabil că mergeam prea repede pentru el, fiindcă a obosit pe drum și s-a așezat jos, pe marginea trotuarului. Am intrat amândoi printr-o ușă Îngustă Într-o cafenea destul de spațioasă, care nu avea la intrare nici firmă, nici lumini. Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ei, avea nevoie de ceva care să-i susțină mândria de regină neîncoronată. Chiar și acum, dacă e vorba de dansuri nu prea dificile, Keiko se pricepe mai bine decât Reiko. Dar, vezi tu, au constituții fizice total diferite. Keiko obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând, și Îi este imposibil să reziste la un spectacol de două săptămâni. Reiko e exact opusul ei, În stare să-și stăpânească perfect nervii, să se mențină nemișcată, Într-un calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]