6,770 matches
-
medic chirurg, însă la prima filă dădu de cealaltă fotografie de care nu se despărțea niciodată. O poză veche, alb-negru, care-l înfățișa pe el și soția lui, făcută în tren, în luna de miere, pe drumul către Sinaia, când obosiți și fericiți, adormiseră în compartiment. „Simpatică doamna cu aparatul ... ” Avusese bunăvoința să le trimită fotografia o săptămână mai târziu, iar el o pusese de atunci în portofel și nu o mai scosese niciodată. Însă un zâmbet și mai larg apăru
PENSIONARUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350609_a_351938]
-
curgea printre bolovani uriași, năruiți din înălțimi, un pârâu, poluat în răstimpuri de reziduurile exploatării forestiere din amonte. Ultimele camioane încărcate cu bușteni se grăbeau spre destinația lor, pentru ca șoferii să se bucure cât mai devreme de repaosul duminical. Valentin, obosit deja de drum, întâlnise vreo două în calea sa. Veneau periculos de repede la vale, vuind îndelung din sirene înainte de curbele mai strânse, Valentin abia putându-se feri dinaintea lor, lipindu-se de stânci. Un șofer găsise de cuviință, arătându
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 673 din 03 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Când se trezi a doua zi parcă era mai obosită decât se culcase. Se uită la ceas și i se păru că s-a trezit prea devreme. Și-a propus să mai stea în pat. Adormi din nou. Auzi ca prin vis sunetul telefonului mobil. - Bună dimineața, frumoasa mea. Ce
POVESTE DE INCEPUT DE PRIMAVARA (VIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351249_a_352578]
-
trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis,/ Veni-va curând și-nălțarea -/ori,/ poate, căderea-n abis?/ Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu.// Și totuși nige,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu.” Pasărea Phoenix este „verticală nălucă/ spre nemărginire”, în glasul cerbului se ascunde un „violoncel/ cu corzi din argintul izvorului” („Credeam”); „Mâinile tale -/ stele de mare -,/ fildeș solar/ fremătând
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
eu 50 de lei să te descurci... - Plec acuma dacă... - Pentru banii ăia... trebuie să dai și tu ceva, nu? Hai, stânge-ți lucrurile că altfel anunț Miliția! A rămas încremenită de rușine și teamă. Cu lacrimile șiroind pe obrajii obosiți, cu greu s-a recules și a adunat puținele lucruri ce le avea. A mers în camera aceea strâmtă și murdară, cu miros de mucegai, precum un osândit la ștreang. Bărbatul i-a făcut un mic "instructaj", a pupat-o
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
Călătorim pe drum de anotimpuri, Ne-mpodobim cu soare și cu nori, Relicve și solii din alte timpuri În dansul fulgurantelor ninsori. Visăm o necântată melodie, Vâslim pe un cupeu de peruzea, Un arc de curcubeu încet se-nscrie, Iar cerul obosit se odihnea. Pătrunzătoare arome de fâneață Au adormit toți zeii în Olimp. În permanență este dimineață, Călătorim pe drumuri fără timp. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Călătorim / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I, 04 decembrie
CĂLĂTORIM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351479_a_352808]
-
nimic, dar Nimicul este mare, cine se poate pune cu Nimicul? Între Nimic și Dumnezeu Este doar o diferență de nuanță. Când voi ieși din viață, Ca dintr-o casă veche, Fără ferestre, ușile Date deoparte, Mobila hămăind Precum câinii obosiți, terorizați, Voi zări cerul limpede, Chipul iubitei aplecat Peste chipul meu, Voi respira ușor, Atât de ușor, Încât respirația Lunii Va semăna cu o salvă de tun. Vom pleca împreună, Fără haine, înveliți de un nor argintiu. BORIS MARIAN Referință
AI SĂ LAŞI ÎN URMĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351482_a_352811]
-
închini unui altar de aer Regescului clopot ce rupe dinții văzduhului Să ți se pară că mâna iubitului este o frunză tomnatica Ce risipește copilăria-n ruginițe imperii Și-atunci vei aștepta zăpadă Și-n buzunare vă străluci creangă măslinului obosită și plină de flori. [7] OLIVE BRANCH Bow before an air altar Before the royal bell breaking heaven's teeth Feel like your lover's hand is an autumn leaf Scattering childhood over rusty empires Then you'll wait for
POEME BILINGVE (I) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350756_a_352085]
-
nu vedea nimic ieșit din comun în ceea ce se petrecuse și eu îmi făceam gânduri degeaba... Genny s-a grăbit la culcare, a intrat sub pled și în scurt timp a adormit. Avusese mult de lucru la fabrică și era obosită. Când am ajuns și eu în pat, eram plin de dorință și-am tras ușurel pledul de pe ea, admirându-i goliciunea. Încă de la prima noastră noapte de dragoste, obișnuia să doarmă fără chiloțel și cu obișnuitele sale cămășuțe de noapte
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
și a formei? (mică pauză) De aia îmi place piatra. (gândurile îi curg molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (privind în zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp, pe drum se aude trecând un car, scârțâind) Așa trebuia să fie, așa trebuia să se întâmple... Este bine să iei lucrurile ca și cum așa ar fi trebuit să fie. Materialul cu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
o infinitate de ori. Și de o infinitate de ori, acelei materii ce devenea creier universal nu i-a venit ideea că o dată și o dată se va stinge. Va deveni iar materie stelară. (respiră adânc, i se aude inima bătând obosită și speriată ) Să se fi îngrozit de ideea morții, și a materiei stelare, și să se fi revoltat ? Și după ce se va fi revoltat, să fi luat toate măsurile ca această întoarcere la infinit a clepsidrei să se fi terminat
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
e mai bine , ne facem iar sănătoși...(valurile mării se aud pustii, indiferente) DOMNIȘOARA POGANY: (amintindu-și) Așa e, Costache, și mie îmi era dor de tine. (acum se aude susurul unui râu de munte ) CONSTANTI BRÂNCUȘI: (meditând) Înțeleg... (rar, obosit) Femeia în viața marilor spirite a jucat, trebuie să fi jucat un rol foarte mare... (se oprește să-și tragă sufletul) În primul rând că ea simte geniul, ea simte sufletul mare al geniului. Acum eu nu înțeleg dacă toate
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
androginul este numai prefigurarea întregului, sau cum se spune, este încercarea de a fi întreg eșuată... este numai un avorton umilit al întregului. (tragic) Este ca și cum ai vrea să atingi cerul cu mâna, și-ți dai seama că nu reușești. (obosit, gâfâie) Și atunci m-am apucat eu și am făcut întregul. Dar vai, după ce l-am făcut n-a fost suferință mai mare decât a mea! Era întreg dar era din piatră! Era întreg, dar era mort. (ca și cum ar halucina
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
în fața judecății...Am muncit, am mâncat, am iubit, am suferit, mi-am făcut treburile stând drept în fața ochiului judecății...Căci asta e viața unui artist, și a unei conștiințe cum e a mea... e mereu în fața judecății...(trece un timp, obosit) Uite, poate de aceea eu am uitat de judecata ta...Dacă trebuie să mă judeci și eu am uitat, iartă-mă, Doamne! (epuizat se lasă să cadă pe spate) VOCEA : Da, trebuie să te judec. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Am greșit cu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
n-aș mai avea nimic de spus, însă adevărul este pe dos. (tușește de câteva ori) Eu nu mai pot lucra pentru că am în mine atâtea de spus, încât îmi vine să spun totul deodată, și asta nu se poate. (obosit) Iar să le spun pe rând nu mai am răbdare, pentru că știu că timpul nu mă așteaptă, și mi se pare de prisos să spui un singur cuvânt, când nu poți să rostești toată propoziția. Când nu poți să spui
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
frumos c-o dulce fată ce-o confund cu florile din glastră. este liniște și e frumos în nord, se aud în iarnă doar bătăi de vânt, marea ce lovește tragic în fiord viața care speră, iedera ce sânt. gândul obosit stă tăcut în poartă, așteptând să vii la nunta mea, tu, mireasă vie, tu mireasă moartă, ce te-ai transformat în peruzea. joi, 22 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: neliniști / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 692, Anul
NELINIŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350788_a_352117]
-
ale discursului, se află în relație antonimică: “...mă chinuiam să te strig/ să vii să-mi alungi o presimțire / înainte de a adormi din nou/ afundat în spaimă/ ca-ntr-o cochilie de melc”; sau: “Cum să-mi pliez eul acesta obosit/ și înfricoșat de el însuși ca și când ar aparține/ unei lumi ce nu mai există decât în oglindă/ să intre în pielea ta tânără și dureros de reală /.../ cum să uit că bătrânțea nu se jupoaie/ de pe trup ca blana de pe
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
-i, Fericit e cel care îl gusta! „Nu mă mai satur de lumină lui”, În ochii tăi e-o bucurie-augustă! Cuvântul, cel din care sunt acum, E plin de o tăcere ne-nțeleasă, Ca peregrinul nesfârșit de drum Când se intoarce obosit Acasă... Vederea e din ce in ce mai slabă Și cade înserarea peste vai, Citește-mă, silaba cu silaba, Până se face ziuă-n ochii tăi! Citește-mă întreg dintre coperți, Cât încă între ele e devreme, Tu singură învață-mă să ierți Pentru
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
mă cațăr printre crengi după poame Și să mă-ndop cu cireșe amare, Cu mămăligă ascunsă-n ziare. Să hoinăresc toată ziua pe dealuri, La prânz să m-arunc în iaz, printre valuri, În amurg să mă retrag înspre maluri, Obosit, să mă culc pe idealuri. Mi-e dor să-ți mai trimit câte-o scrisoare, Măcar așa... la câte-o sărbătoare; Să te întreb: „acum ce te mai doare, Măicuța mea, cea sfântă născătoare?” Te-anunț că voi veni de
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
la Aiud, Cluj, Gherla, Jilava și Canal. În anul 1957, aflat la Canal, părintele Negruțiu a avut un vis care l-a urmărit, prin semnificația lui adâncă, în toți anii de suferință de mai târziu. "Urca cu mare greutate Golgota. Obosit, plin de sudoare, târându-se pe pietrele colțuroase, ajunse în vârful Căpățânii, la picioarele celor trei cruci. Abia ridicându-și ochii, cu teamă și cutremur, spre cei trei crucificați, rămase uimit și cuprins de tulburare, neînțelegând ceea ce vede. Numai Domnul
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
frână a unui vagon oarecare fără să-i pese unde și când va ajunge. Cât a fost lumină, prin fața ochilor s-au perindat peisajele parcă ar fi fost arhicunoscute, dealuri, păduri, râuri...Dar oboseala avea să-și spună cuvântul, trupul obosit și flămând avea să cedeze, trecând în lumea Zeului nocturn Ene. Suman s-a trezit spre dimineață undeva prin stația Boboc, care nu-i spunea nimic nevinovatului călător improvizat. Nu a îndrăznit sa coboare lăsând ca lucrurile să meargă mai
CICLUL TUNICA SI SUMAN; BIOGRAFII PARALELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351551_a_352880]
-
foșnetul de coasă,/ Măceșul gol își saltă arhitrava/ Cu măciulii roșcate, lângă casă”, la fel ca și „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaș mugește marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbușește frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul galben parcă nu se-ndură/ să fie haină pentru noua pită. Poemele care au haină de haiku, aflate sub capitolul „Stampe” , devin uneori mini poeme ca în Șatra sau Triptic: Fulger sângeriu/ taie ultima
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
umpleau Fanfara le ținea și ea antrenul căci monsieur ministru era încă pe drum Și bând și bând s-au făcut criță și primul între ei era primarul și toți se clătinau Sosi spre dup-amiază și ministrul, grăbit și obosit și plin de praf era al său costum Iară fanfara porni să cânte marseilleza, primarul îi ieși-nainte clătinându-se să cadă Împleticindu-se, ajunse totuși în fața omului politic, delegat de la Paris care îi spuse: -Cum îți permiți s-apari
ROMULUS VULPESCU 1933-2012 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351671_a_353000]
-
toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
E o pădure veșnic verde, care împrumută rădăcinilor dorul de lumină" - a mai spus autorul: Sâmbure de adevăr, mugur de credință, lacrimă doinind a jale de-atâta dor și neputință. * Rouă desculță a sufletului îmbogățită de lumina, răgazului unui călător obosit, zâmbet cald precum o pâine mirosind a binecuvântare. * Zăpadă albă pe poale cerând Soarelui îndurare, norii înalți catapeteasmă cu setea arsă de iubire. * Cer sunând a tânguire, pământ reavăn dus de mână pe-aleile de soare pline din ochi umezi
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]