4,431 matches
-
activiști, bărbați și femei, îi urmau la câțiva pași distanță. Nikolai știa pentru ce veneau. De câteva luni de zile, doar de asta se mai vorbea la Dolșanka. Afișele lipite pe ușa sovietului anunțau limpede: organizarea unui colhoz. Singurul punct obscur din declarațiile lui Krasnâi se referea la acele de cusut. Țăranii nu pricepuseră bine dacă trebuiau să le dea și pe astea la colhoz, la fel cum făcuseră cu vitele și cu uneltele. Unii, de teama de a nu fi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întâmpla, nu uita că pentru... pentru ea nu mai are nici o însemnătate. Jocurile sunt făcute.“ Repetând aceste cuvinte, îmi spuneam că de la plimbarea cu Șah pe un drum care dădea ocol unei vechi ferme, aveam impresia că trăiesc într-o obscură viață de după viață. VI Îmi făurisem în minte imaginea orașului în care locuia Vinner, pornind de la materialul înnegrit și umed al primăverii pariziene. El însuși îmi apărea îmbrăcat într-un pardesiu, cu chipul încețoșat din pricina ploii și a neîncrederii. Eram
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dintre profesorii jurnalismului francez contemporan, ne împărtășește câteva dintre rațiunile superioare ale vieții continentale. Am reținut din ambițioasa sa lucrare, Histoire de l’idée européenne, istoria procesului istoric în care conștiința se reflectă în principiile și scopurile comunității, în voința obscură sau clarvăzătoare, tenace sau fragilă, liberă sau necesară a oamenilor care au format-o. Analizând manifestările culturală și religioasă ale Europei, B. Voyenne arată cum s-a înfăptuit unitatea ei, cum doctrinele politice, fiecare în manieră proprie, au fost acelea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
capitol sperăm că reiese limpede faptul că nu se poate apela la etichetări de proveniență stricto sensu socială, economică, națională ori religioasă. Mai ales că, pe treptele culturale, adesea, lucrurile iau întorsături cu totul neașteptate: de la forme progresiste, la atitudini obscure. Mai apoi, comuniunea cu Europa este dependentă doar în primă instanță de proveniență socială; afirmarea propriu-zisă a intelectualității, măcar în faza stabilirii punților de legătură, este una care tinde spre universalizare. Cel mai bun exemplu sunt lojile masonice, adevărate pepiniere
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
face și că merge pe drumul cel bun, la fel ca nevăzătorul ghidat de câinele său; - în schimb, dacă este agresiv și amenințător, exprimă teama de a fi trădat, mai ales frica de infidelitatea partenerului. Are însă și o semnificație obscură, mai ales în civilizațiile arabă și indiană, dar și în expresiile populare. Nu se spune «o vreme de să nu dai nici un câine afară» pentru a descrie o vreme neîndurătoare, «ce javră!», pentru a desemna o persoană demnă de dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că nu este auzit, că nu reușește să își exprime emoțiile, oricât de violente ar fi (frică, teroare, furie), și care sfârșesc prin a-l paraliza. Botul reia semnificațiile simbolice ale gurii, în dimensiunea lor animalică și primitivă. Întunecat și obscur, este asociat cu abisul primordial și înspăimântător și cu peștera pe cât de neliniștitoare, pe atât de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa, dat fiind că, spre deosebire de animal, el nu își folosește membrele superioare pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ale acestei puneri la încercare prin agresivitate. Este vorba de individualizare, de emancipare, de a deveni noi înșine. Turbarea, în schimb, exprimă faptul de a fi depășit, copleșit de emoții ostile sau de ură. Devine, prin urmare, aspectul negativ și obscur al mâniei, care distruge fără discriminare. Curaj, forță A se percepe în vis deosebit de puternic și de curajos și confruntat cu un pericol este expresia eliberării și a exploatării resurselor nebănuite. Cel ce visează este mai înarmat decât crede. Are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură populară) și de cărțile vechi, explicând termeni și grafii greșit interpretate (Pasagii obscure din Miron Costin, Contribuție la onomastica „Romanului lui Alexandru” și a „Romanului Troadei”), înțelesuri pierdute (În jurul „Alexandriei”. „Paștele blajinilor” și altele, O străveche formulă de exorcism în descântecele noastre, Sfinții-medici în graiul și folclorul românesc), mecanismele gândirii mitizante (Dunărea, fluviu
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
spânzurătoare”: sarcasm, grimase, stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a cuplului, dar nici acum B. nu se poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent, al patimii, încât balansul continuu fascinație-blasfemie, adorație-insultă formează esența și a acestor poeme. Pentru că B. nu recunoaște altă materie literară în afara neliniștilor eului creator, a trăirii subiective, determinate, în viziunea lui, de fatalitatea sângelui, romanele Bagaj... și Pensiunea doamnei
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
-se, totodată, de armoniile naturii: „Iar neaua sa eternă ce luce sub lumină, / Râu d-ambru, se îngână cu purpura divină / Și se răsfrânge-n marea de spumă și d-azur / C-un cer ce-atâtea stele îl fac și mai obscur!” Meditația, volneyană, aduce în prim-plan moartea, stăpână impasibilă a marii treceri, dar tristeții îi răspunde, prin contrast, eternitatea exultantă a vieții. Sugestia de lunecare nesfârșită și de triumf al soarelui, transmisă în tablourile marine, capătă, în Conrad, o putere
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
și vocației. Evocarea prințului, participant la campania țarului Petru I în Caucaz, expune pe de o parte evenimente și gesturi, pe de alta reflexul lor în oglinda-conștiință a personajului, în memorie și în proiecția ei abisală. Investind în posibilitățile încă obscure ale destinului său visul prometeic al unui trecut mitic, prințul are, la Porțile Caspice, revelația unei vieți întru edificarea sinelui. Romanul istoric Emisfera de dor (1979; Premiul Uniunii Scriitorilor), are ca fundal istoric expedițiile lui Traian în Dacia. În prim-
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
și savuroase. O categorie aparte o constituie prozele cu personaje rurale. Autorul îi privește pe țărani ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând cu artă confuzia și inadvertențele, transformând întâmplări triste, dramatice în
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui de negativism și teribilism, spovedania unui înfrânt. O carte când obscură și pretențioasă, când cotropită de lirismul difuz al unei meditații despre singurătatea și tristețea creatorului, prins în „cercurile concentrice ale necunoscutului”. În Satul Daba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume, tinde să încropească o stare de
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția straniului călugăr Apolinarie din Farul), sunt în fapt ipostaze existențiale umane exemplare - paznicul, meșteșugarul, artistul, salvatorul -, încorporate vremelnic în trupuri și figuri cețoase, lipsite de orice concretețe. Lumea acestor umbre umane este una enigmatică, confuză și obscură, în care trăirile și percepțiile „personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
niciodată echilibrat. Frecvența descrierii orașului, a Bucureștilor de ieri și de azi, aici își are sursa: orașul apără, oferă certitudini, este un mediu familiar. Orașul, ca și peisajul construit de mâna omului, înseamnă un triumf al forțelor raționale asupra neliniștilor obscure. Pentru B., forma violentă de concretizare a angoaselor existențiale a reprezentat-o războiul. În literatura sa bazată pe teme compensatorii, panica reducerii la neant a ființei stârnește nevoia de statornicie în timp, gândul că pieirea individului nu poate fi iremediabilă
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
Grigore Filip, de care mai uzase în „Opinia” din Iași, în anii interbelici, ia parte la dezbateri ce vizează cultivarea limbii, inițiate de revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
și marea literatura franceză. Prea discursiva totuși, lucrarea lui B. e interesantă fragmentar, mai ales în ceea ce privește capitolele consacrate tinerilor din jurul lui Catulle Mendès, fondator al „Revistei fantaziste”. Stâlp viu al Bibliotecii Naționale din Paris, B. a descoperit, tot răsfoind publicații obscure, un text necunoscut al lui Baudelaire, motiv pentru care profesorul Antoine Adam îl citează în cursurile lui de la Sorbona. SCRIERI: La Génération poétique de 1860. La jeunesse de deux rives. Milieux d’avant-garde et mouvements littéraires. Leș oeuvres et leș
BADESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285537_a_286866]
-
poeziei: așa cum figura personajului mitologic evoluează de la o „divinitate traco-frigiană cu evidente implicații chtoniene” la imaginea luminoasă de fiu al lui Apollo și al uneia dintre muze, tot așa poezia este un act de purificare, de distilare a ceea ce este obscur și tenebros în ființa umană, împlinindu-și astfel menirea totalizatoare prin conjugarea întunericului cu lumina, a dionisiacului cu apolinicul, a morții cu viața. Operele alese pentru ilustrarea acestei metamorfoze sunt cele ale poeților renascentiști Petrarca, Michelangelo, Tasso, Camöes, Dante, Shakespeare
CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
răspunsuri la chestionarul pe care C. îl adresase scriitorilor, precum și la chestionarul lui Isaia Tolan. „Pe cât de variate și de numeroase sunt scrisorile inedite, pe atât de meritorii se prezintă notele bibliografice și cele explicative asupra unor personaje culturale astăzi obscure” (Șerban Cioculescu). Cu aceeași râvnă și cu o acuratețe remarcabilă a informației, a întocmit mai multe antologii de poezie și proză românească. Folcloristul a tipărit culegerea Cântece poporane moldovenești (1928), meritorie prin încercarea de a releva repertoriul unui talentat rapsod
CARDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]
-
comunica sentimentul prin notarea câte unei stări lăuntrice căreia iubirea îi este asociată, stare resuscitată prin recuzita citată aluziv și adecvată plastic. Imaginile ușor „suprarealiste”, voit bizare, ivite dintr-un mod intelectual și descriptiv de a reconstitui sentimentul, rămân uneori obscure. Aceeași contemplare a domesticității prin recuzita („scara”, „boxa de la subsol”, „fereastra”) și anecdotica oferite ca suport al meditației lirice („Adu-mi aminte/ curățam cartofi amândoi în bucătăria strâmtă/ mirosea a gaz și a ziar încins/ când becurile se ardeau lorca
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
am Lumină, veșnică vedere. // Toate sunt strânse în acest vas de foc / și toate au viață dintr-o dată / Cu veșnicia-s nevoit să văd / Fiece clipă blestemată.” Ioan Alexandru aplică un principiu, comun expresioniștilor, dedus din ideea că în spatele lucrurilor obscure se află o realitate mai adâncă a existenței, că lumea vegetală are o fire a ei, la care poetul trebuie să ajungă. A descoperi sufletul universului mineral constituie actul poetic decisiv. De la expresioniști (prin Blaga) sau din animismul folcloric, Ioan
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
sau vreun unchi real și sfârșeau prin a negocia, de parcă ar fi distribuit roluri Într-un film. Încetul cu Încetul, pe măsură ce nopțile treceau, aceste neamuri imaginare Începură să se cristalizeze În mintea lor. Se verificau unul pe celălalt cu legături obscure de rudenie, Lefty Întrebând: ― Cu cine e Însurat Iannis, vărul tău de-al doilea? și Desdemona răspunzând: ― E simplu. Cu Atena. Cea care șchioapătă. (Și greșesc eu oare când mi se pare că obsesia mea pentru relații de familie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la plimbare. Pe malurile mâloase stau pescari. Grupări religioase țin Întruniri În corturi. Însă o dată cu venirea Întunericului, insula e cuprinsă de un aer de izolare și de moravuri ușoare. Îndrăgostiții parchează În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își etaleaza pergamentul sub cerul negru ca smoala. Ce lipsea majorității mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni de la bodegile pe care pe aproviziona și câțiva dintre prietenii Linei. După ce Își prezentau condoleanțele În fața văduvei, traversau sufrageria pentru a se opri În fața sicriului deschis. Înăuntru, rezemată de o pernă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când mai era prin casă, copiii se purtau cu el de parcă ar fi fost o rudă apropiată, poate un unchi, dar nu un tată. Și apoi mai era problema doamnelor de la bar. Servind băuturi zi și noapte Într-o grotă obscură, avea adesea ocazia să cunoască femei care veneau să bea cu prietenii sau chiar singure. În 1932 bunicul meu avea treizeci de ani. Se Împlinise, devenise bărbat, era fermecător, prietenos, Întotdeauna bine Îmbrăcat - și Încă În cea mai bună formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]