10,695 matches
-
o vreme nici o cerere na mai apărut pe masa comisiei. Țăranii legau porțile și nu se lăsau ademeniți la vorbă iar, pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au arme fuseseră convocați acolo cu tot cu ele. Instalat în vestibul după birou
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vreme nici o cerere na mai apărut pe masa comisiei. Țăranii legau porțile și nu se lăsau ademeniți la vorbă iar, pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au arme fuseseră convocați acolo cu tot cu ele. Instalat în vestibul după birou, un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de cioplit lemnul, banițe și câte alte alea. Căruțele de mine erau pictate, cu motive cosmice, contra unui onorariu modest, plătit În natură și În servicii. Mă rog. Fugăriții prin porumbiște nu s-au Înspăimântat iremediabil: au dat un mic ocol, și-au chemat la rândul lor rubedeniile și au pornit o bătălie cum nici În filmele lui Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muncă silnică. Pe lângă noi - nea Mitu Păcătosul; dar el, fiind Îngrijitor la școală, pentru asta era plătit. De multe ori a fost cât pe-aci să ne sacrificăm viețile pentru binele obștei. Într-un rând, trebuia să mergem la un ocol silvic ca să luăm lemne pentru școală. Se găseau al dracului de greu - politica statului Îndemna la economisirea drastică a materiilor prime și combustibililor. Oamenii se orientaseră - văzând că primăria le aducea pentru Încălzire cărbuni cu care sătenii nu erau obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și stomacele noastre, hărtănite de gropile și pietroaiele drumului, Începuseră să suspine dureros după cuvenita hrană. Mai mult, gurile pline de praf ne Îndemnau cugetele către damigeana de zece litri pe care Directorul o luase ca plocon pentru ăi de la Ocol, ca să grăbească lucrurile și să nu ne țină o săptămână pentru o Încărcătură de lemn - vai de mama lui! - de plop. Hristu a dat primul glas frământărilor noastre: „N-o să pupăm nici o Înghițitură de la ăsta!” zice el, făcând semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese prima lui femeie. Lumea se mirase de frumusețea ei și de Însoțirea cu tăcutul și negurosul. Peste un an de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu știu și nu vreau să știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te‐ai trezi, Să fie o zi Cum n‐a fost încă zi ... Se- ntunecă spre soare‐apune și clocotesc prelung sub zări, departe Furtuni de sânge, hohote de moarte Flămândă ură de sălbătăciune. Vin păsări negre să ne dea ocol ... Dar nu‐ i nimic: la noi e cald și bine și tunetul s‐ a prăbușit în gol. Nu‐ l lasă MAMA să ajungă pân‐la tine! (Din Almanahul copiilor/1983, p.37) COANA OTILICA șl BÂRLADUL 86 Cu vreo treizeci
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
urmează s-a tocmit fiind de față “Iacov mitropolit Moldavii” și numeroși martori. Zapisul este făcut de Iordachi Aslan biv vătav de copii “la mâna dumisale căminarului Toader Balș”, prin care spune că având moșia Ostopceni “la ținutul Ieșii, în ocolul Turii” și “dumnealui Toader Balș” are o pivniță de piatră cu tot locul ei și “alt locu slobod de șasi dugheni, ci iaste tot acolo... pe Ulița Cizmării... am stătut di ne-am așăzat... și am făcut schimbătură... eu am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dau peste tine! Cară-te din calea mea, că te fac fărâme! Nu sta în drum ca vițelul la poartă nouă!”... Nu mai aud vorbele bătrânului. Mă ia de mână și mă conduce ca pe un copil prin harababura din ocolul Chervăsăriei. Dacă bătrânul nu mi-ar fi explicat cam cum se petrec lucrurile aici, apoi nu ar fi cu putință să pricep mare lucru. Dacă aș sta mai multă vreme să privesc la această viermuială poate aș înțelege ceva, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
eu de la Abdî (Abdul) turcul și de la frate-seu Umer (Omar) Cilibiul. Acesta teiascu l-am dat eu danie cu loc cu tot la svînta mănăstire Dealul Mare”. Acum, dacă tot ne aflăm aici, te-aș întreba, nu-ți miroase a ocol de vite? Îmi cam miroase, părinte, dar mai întâi să mă lași să-ți amintesc zapisul întocmit la 1 iunie 1683 (7191) de „Tudosca fata lui Enachi...cu soțul ei...și cu ficiorii”, în care se spune: „am vîndut a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pentru acesta lucru le-am întărit pre dânsele... cu doisprădzece oameni poslușnici ca să fie lăcuitori lângă svânta rugă, iar de la domnia me vor ave scuteală, vor hi în paci de dajde... de toate câte vor hi pre alți mișei la ocolul târgului Iașilor... Așijderea și satul Socola și Iezărenii să aibă a lucra svintei mănăstiri într-o lună trei zile la toate trebile... și să aibă a lua de-a dzece din pâine și din fânaț, și din legumi, și din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Tomșa (al II-lea) voievod, care, la 20 aprilie 1622, hotărăște: „Am dat și am întărit rugătorilor noștri călugări de la sfânta mănăstire Golia din târgul Ieșii,... un sat, anume Tomeștii, care acest sat au fost domnesc și se află în ocolul târgului Iașii, cu locuri de mori mai sus de gura Bahluiului, și cu loc de prisăci”. Și uite-așa averea mănăstirii Golia se rotunjește încetîncet. Nu mai departe la 12 martie 1639 (7147), într-un rezumat al unui zapis de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și casă lângă... mănăstire din temelie și cu cărți în svânta biserică și o am înzestrat cu bucată de loc din hotarul târgului Iașilor, împregiurul Copoului, cu vii ce sântu împregiur, și cu un sat, pe nume Rufenii, aproape, în ocolul târgului... așijderea și cu altu sat, anume Piscani, alături cu Rufenii... Iarăși am miluit... cu dzece boi și dzece iepe și cu patrudzeci stupi și cu cincidzeci de oi... Așijderea am mai dat... și un sălaș de țigani”. Vodă mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-mi tremure stomacul. Te simți bine? m-a întrebat Stalin îngrijorat. Nu se simte bine deloc! a declarat Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar fi mers cu Eva pe umăr, era normal să se clatine puțin. Ajunse la gardul de sârmă și aruncă păpușa peste el. în timpul procesului, peruca alunecă pe jos. Wilt bâjbâi după ea prin noroi și o găsi. Apoi dădu ocol gardului, spre pe poartă. Era încuiată. Bineînțeles că era. Va trebui să țină minte și asta. Asemenea detalii erau extrem de importante. încercă să se cațere pe gard, dar nu reuși. Avea nevoie de ceva de care să se sprijine. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de a-l ului pe doctor! A dispărut și n-ai ce face. Privirea în gol, membrele moi, bateria s-a descărcat. Ăsta-i defectul, avem zile proaste, asta-i. Privirea în gol, bateria descărcată, spulberat cheful de ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi tot anulase. Acum, măcar acum, în noaptea de cataclism, când se zguduise zdravăn șandramaua purgatoriului și primejdia semăna atât de bine cu eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă apropii de scadență... Se oprise, rușinat de excesul retoric. Au avansat, apoi, împreună, pe drumul comun spre casă, prin parcul Cișmigiu, prin parcul Libertății, prin parcul Pache, până în fața blocului cu ferestre luminate. Nu mai vorbiră, în acest lung ocol, decât despre spectacolul de la Național, despre improvizația stângace și tâmpa seriozitate, impuse celebrei comedii. Despre frumoasa doamnă de la cafenea nu mai vorbiseră. Tolea o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe tractorul ăla roșu și tunde iarba. Începe când se topește zăpada, prin aprilie, și nu se oprește până când nu se pornește să ningă iar, în noiembrie. Zi de zi, că plouă sau e timp frumos, e acolo, afară, dând ocol curții, tunzând iarba ceasuri în șir. Când vine iarna, stă în casă și se uită la televizor. Iar când nu mai suportă televizorul, se urcă în mașină și se duce la Atlantic City. Își ia o cameră la unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și rozetele mele de la concursurile de echitație. Pe astea cred că le dă fâl-fâl cu pămătuful, rapid. — Bună, tată, zic, pupându-l. — Emma ! Își duce o mână la cap, jucând surpriza. Ai reușit să ajungi ! Fără să mai faci nici un ocol ! Și fără să mai vizitezi nici un oraș istoric ! — Nu, azi nu ! râd. Azi n-am avut parte de peripeții. Odată, mai demult, la scurt timp după ce ai mei se mutaseră În casa asta, am luat trenul greșit și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
strălucesc. Acum am Înțeles. Vă rog continuați. Îmi aruncă o privire, Își dă ochii peste cap și zâmbește, și nu mă pot abține să nu-i surâd și eu. După ședință, lumea părăsește treptat camera, Încă discutând, iar eu dau ocol mesei, strângând ceștile de cafea. — Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, domnule Harper, Îl aud pe Connor zicând cu Înflăcărare. Dacă doriți cumva o transcriere a prezentării mele... — Nu cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o perioadă mai de demult. Are o arhitectură georgiană absolut fabuloasă, spune cineva către altcineva, trecând pe lângă mine spre intrare, iar pietrișul le scârțâie sub pași. Georgiană. Asta am vrut și eu să zic. Pornesc pe urmele muzicii și dau ocol casei, ajungând la peluza uriașă, unde evenimentul e În plină desfășurare. Partea din spate a casei e acoperită cu stegulețe, iarba e Împânzită cu corturi, pe o scenă cântă o formație, iar copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Fiindcă ideea e: chiar ai nevoie să vezi o operă de artă în carne și oase, ca să o apreciezi cum trebuie? Firește că nu. Și, într‑un fel, să răsfoiești o carte poate fi chiar mai bine decât să faci ocolul galeriilor, pentru că în felul ăsta pot să bifez mai multe opere și, de fapt, chiar să aflu mai multe. În plus, și aici e artă, nu? Așa că deja am făcut o baie bună de cultură. Exact. Nu se poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]