4,789 matches
-
și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca o rugăciune, vegheză în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați, cu fruntea la cer, ocrotiți de Mihail, Ahanghelul Dreptății. Despre osânda și pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va înfrunta veșnic cu neînvinsa IUBIRE, până când tulnicele heruvimilor vor suna chemarea din urmă. Atunci, nici o putere din negrul infern nu va putea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care legionarii sunt eliminați din viața politică. Hotărâre sfidătoare chiar și pentru cei mai înverșunați adversari de bună credință, dezvăluindu-și întunecata sa gândire bolșevică, rămas în continuare călău sfidător și irecuperabil. „Suntem fioroși gardiști.” Pe noi nu ne-a ocrotit și apărat legea, putând oricând fi maltratați, întemnițați și uciși. Vezi, numai, cazul Manciu și drama din pădurea Tâncăbești, unde Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii și Decemvirii, au fost asasinați în modul cel mai odios, unic în analele crimelor politice, asasinat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
deosebire între vorbele celor doi!... Apoi a revenit colonelul: ― Vă urez drum bun spre casele voastre și să știți că vă voi purta un gând frumos tuturor. Ați dovedit că sunteți demni să purtați numele de „tunari!” Dumnezeu să vă ocrotească! Era glasul și cuvântul unui om care se desparte de niște prieteni dragi... Toți cei din front ședeau cu capetele plecate, trăind aceleași sentimente ca și dragul lor comandant... Dacă s-ar fi dat cuvântul unuia dintre cei concentrați, ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
erau cu zece-unsprezece ani mai mari decât mine. Cred că în subconștient mă simțeam pierdută în lume ca Tom Degețel în pădure. Eram fără părinți, fără sora mea, singură în fața pericolului. Într-adevăr, cât au trăit, prietenele mele m-au ocrotit și m-au apărat extra ordinar, de aceea, când au murit, am rămas orfană. — De cine erai legată sufletește când erai la școală? Am vrut s-o întorc cu gândul spre vremurile de demult. În liceu mă împrietenisem cu o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de meditație și de rugă. Ștefănel asculta fără să spună nimic, atent parcă la tot ce se Întâmplă În afara, dar și Înăuntrul lui. Shaolin era un loc pe care Îl simțea plin de energie. O energie asemănătoare celei care Îl ocrotise dincolo de Zid, o putere umană și magică. Era, poate, efectul meditațiilor intense, al intrării atâtor călugări În spațiul invizibil al spiritului. Era, de asemenea, o suprapunere de timpuri. Templul nu trăia doar prezentul, ci Își Întindea umbra și asupra trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nogodar. Lui Amir i se păru că liniștea aceea nu aparține lumii care viermuia dincolo de poartă, În imensul oraș al apusei civilizații arabe, ci că are ceva din masivitatea și răcoarea unui munte ascuns. Doar În locurile unde spiritele muntelui ocroteau Înălțimile mai putea fi simțită o asemenea liniște dincolo de care sufletul singur putea auzi foșnetul egal al timpului. Mausoleul de pe aleea mărginașă, nu departe de mormântul „regelui nemuritor” Amir Temur, conducătorul care Înnobilase orașul cu zeci de victorii și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dacă ești tu, cu adevărat. Cred că trebuie să Înțelegem că suntem noi. Chiar noi. Ai Încredere În scrisoarea mea, ai Încredere În mesager și ai Încredere În Amir. Simt că tatăl nostru e grav rănit. Va trebui să-l ocrotești până când voi ajunge lângă el. Iar dacă va putea fi vindecat, Îți promit din adâncul sufletului că Îl voi vindeca. Până atunci, Însă, va trebui să așteptăm. Legăminte grele mă țin la Istanbul până În prima zi a lunii august. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În fața lui, așteptând porunca. - Cinci războinici În jurul fratelui meu Amir. Diseară, Îi Îmbălsămați trupul. Vom aprinde focul cel mare și vom vesti Răsăritului moartea lui. Îl veți duce spre stepe, acolo unde trebuie să fie Îngropat. Spiritele munților Îl vor ocroti pe drum. Iar eu voi ajunge În satul lui și Îl voi plânge. Bătrânul aplecă fruntea. - Până diseară, Însă, va trebui să luptăm. Vreau să fiți alături de mine așa cum ați fost alături de el. Suntem același suflet. Bâtrînul Își lipi fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți veneau la gură fără știre. Meșteșugul ăsta uimea pe Mini și o mulțumea. Ca toate ființele prea slabe sau prea avântate avea nevoie de a fi ocrotită. Ceaiul bunei Lina era ocrotitor. - Aprindem? întrebă Lina. Mini se uită repede la ceasul de mână și se liniști. - Abia patru! Nici chiar deplin!. Pentru tine ne-am grăbit, se scuză. O umbră învăluia fundul odăiei, dând farmec focului din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acel punct mic pe pânza filmului, acel centru de lumină, care treptat crește, se mărește, se apropie, se desfășoară, lărgește orizontul, cuprinde tot, și pe tine deodată. Ochii lui Mini, în ceață, își deschideau parcă miezul pentru a reflecta și ocroti în ei acea minune și buzele le ținea deschise ca pentru un cuvânt și le umezea bura ca un suc. Trebuia să treacă prin grădini. Acolo se petrecea o feerie a negurei. Era miragiul fabulos al gradinei în pânza ceței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înecat de apă, dar Amrita, ca și Manu, primul om de pe lume, va pluti zile întregi, reușind să se salveze. Își face palmele căuș și vede în ele un peștișor sărind și unduindu-se în apa de ploaie. Îl va ocroti pentru că e forma sub care i se arată Dumnezeu și, chiar dacă i-au înghețat și oasele de frig, peștișorul năzdrăvan e un semn că va supraviețui. N-au venit după ea. Apa a îmbibat palanchinul, draperiile și pernele, scurgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
erau cu zece-unsprezece ani mai mari decât mine. Cred că în subconștient mă simțeam pierdută în lume ca Tom Degețel în pădure. Eram fără părinți, fără sora mea, singură în fața pericolului. Într-adevăr, cât au trăit, prietenele mele m-au ocrotit și m-au apărat extra ordinar, de aceea, când au murit, am rămas orfană. — De cine erai legată sufletește când erai la școală? Am vrut s-o întorc cu gândul spre vremurile de demult. În liceu mă împrietenisem cu o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
înalț pe soclu în rigole, Să-ți dau o nouă viață, să te cânt. eu te-am iubit, femeie eu te-am iubit, femeie, perlă de diamant, mi ai fost mereu iubită iar eu ți-am fost amant. te-am ocrotit o viață tu, floarea mea de dor, dar nu ți-am spus-o-n față, tu, scumpul meu odor. stând singur în cetate, tu încă îmi lipseai, vrăjile mele toate numai tu le-mplineai. ești pasăre măiastră, cu aripi de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
inima de soare, foc și lavă Ce bate ne-ntreruptă în tării Mă copleșește cald un imn de slavă Să-mi cearnă stele-n iernile pustii. Se răstignește-n veșnicii pe cruce, O inimă cât un ocean de dor Ce-mi ocrotește pașii la răscruce Și mă veghează, drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc Și-n dar primesc prin moarte înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri, și pentru ce era al nostru. 22. Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: "Mîna Dumnezeului nostru este spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mînia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc!" 23. Pentru aceasta am postit și am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
un război ce avea să dureze. Timp de o săptămînă eram trimiși la cules de struguri în fiecare dimineață. Un camion cu lada goală ne ducea în podgorie. Rostogolindu-ne dintr-un oblon în altul, am găsit prilej s-o ocrotesc pe Patricia înconjurîndu-i talia cu brațele. Această îndeletnicire ne dezvălui secrete încă neîncercate. Cu buzele pe urechea ei, am întrebat-o cum se simte. - Bine, mi-a șoptit ea cu o voce gîtuită. Subsuoară cu un teanc de cursuri, a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o bucătărie. Și mai ales nu-l bănui pe omul de cultură Marin Foiște că ar fi sporit averea lăsată de tată-său, vestitul leneș și petrecăreț, pe care Bâta mea Încerca să-l pună la muncă, iar Bâtul Îl ocrotea și mergeau Împreună să se dedulcească la plăcerile păcătoase ale vieții. Misterul casei care nu mai arată a colibă, ca pe vremuri, nu e nici o taină pentru cine cunoaște cele Întâmplate. O s-o iau, pe scurt, mai de departe. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
celor trei copii cu un cuțit lung pe care, la sfârșit, și-l Înfipsese În inimă, cu o nemaiîntâlnită ușurare sufletească), fotoliul de răchită Împletită din care obișnuiam a contempla lumea cu ochii Închiși - prieten drag, și el, ce-mi ocrotea odihna trupului și nestarea minții și a sufletului -, un butoi cu doagă de stejar În care se găseau douăzeci și cinci de vedre de vin curat și roșu, un butoi de dud, cu zece vedre de frunte de tescovină (acestea două rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am răzbunat - deși, ca să par un bărbat adevărat, te-aș putea minți că i-am potopit cu pumnii, dar nu te mint -, ci pentru că, până la urmă, găseau În mine un soi de fragilitate pe care chiar simțeau nevoia s-o ocrotească. Unii Îmi ofereau țigări (chiar și străine - marfă de contrabandă!), mă puneau fundaș În echipa de fotbal, mă luau cu ei la cârciumă după meciuri. Abia când Începuseră să-mi devină dragi a trebuit să ne despărțim și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată, nădejdea că aș fi putut nimeri una mai bună...). Pesemne că li se aplecase bieților chițcani de nu Îi puteam ademeni cu toxica alcătuire grețos-dulceagă. Mă simțeam mult mai bine În Împuțiciunile ălea de săli decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bășini de la fasolea și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În mână borcănașul cu untură. Aveam lacrimi pe obraz și mă simțeam Învăluit, ocrotit de bunătatea tăcută și fără margini a prietenului meu Biberu... M-am gândit să mă arunc În Dunăre, să mă scufund cât pot mai mult și brusc să trag În plămâni apă. Am Înțeles că se moare destul de repede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi, Însă, un drum anevoios, cu hopuri adânci și mărginit de prăpăstii fioroase. Vom avea puterea, fără Îndoială, să nu ne poticnim, să nu cădem În ele. Avem, iată, o publicație numai a noastră. S-o respectăm și s-o ocrotim, căci ea este mărturia scrisă a voinței noastre supreme de a ne scutura de rele și de a năzui către adevăr. Iar dacă În cer tristețea eroilor este alungată, ne place să credem că aceasta se petrece și datorită năzuinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucătărie și pun să pregătească o mâncare care-i place lui. Și bătrâna îi lăsă singuri. — Nene. — Da? — Presupun că, și de data asta, ai trecut printr-o mulțime de greutăți. Însă, chiar și rezolvându-le pe toate celelalte, ai ocrotit-o bine pe mama mea. Și pentru mine, asta era singura grijă. Soția unui războinic este gata întotdeauna pentru asemenea dificultăți, așa că nu mi s-a părut chiar atât de rău. — Serios? Atunci ai înțeles că nimic nu mă mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Trageți săgețile! — Loviți-i! Observând deruta inamicului, călăreții și corpul de lăncieri atacară dintr-o dată. — Nu-i lăsați să se apropie de Domnia Sa! Strigătele care-l înconjurau pe Hidetsugu nu mai erau decât glasuri disperate care cereau să i se ocrotească viața. Ici, colo, dintre copaci și tufe, de peste tot în lungul drumului, năvăleau roiuri de soldați dușmani. Singura unitate care nu reușea să se salveze era puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]